N-am disparut definitiv. Am luat o pauza de la acest blog, dupa cum am mai spus. Era o vreme cand imi facusem o profesiune de credinta din a scrie in fiecare zi. Mi-am pus ceva din mine aici in fiecare zi. Cateodata am reusit sa fiu extrem de sincer. Nu e putin lucru intr-o lume in care totul se rastalmaceste si se deformeaza. Exercitiile de sinceritate ajung sa fie o joaca intr-o sala de oglinzi care maresc sau micsoreaza. Cred ca absenta mea se datoreaza faptului ca vreau sa aflu mai multe despre mine. Era un miros incredibil de primavara ieri seara pe strada Toamnei, dupa ultima ploaie. Am facut cativa pasi pana la masina. Sigur ca m-am gandit ca nu stau destul pe afara in luna asta frumoasa a lui mai. Sigur ca mi-am pus din nou toate intrebarile legate de rostul meu in lumea moderna. Oare viteza mai e cu adevarat spatiul inmultit cu timp. Oare nu alta necunoscuta a intervenit in ecuatia asta?
Pe Ion Mihalache norii reuseau sa formeze un ochi imens care ma privea impersonal. Ar fi putut fi si altceva in afara unui ochi, dar cred ca imaginatia mea se multumea cu ideea unui ochi. Strazile ude, ca in filmele americane. Ce voiam de fapt sa spun la inceputul acestui post? Ah, da. Ne vedem joi. Pe 12 mai in Silver Church. Ora 22. Avem un cantec nou. Poate-i gasim numele impreuna.
Tudor
Sinceritatea e o povara grea, de multe ori prea grea sa o putem duce. Incerc de fiu sincera cu mine de multe ori caci vreau sa fiu corecta cu ceilati, nu prea imi iese. Imi place sa ma amagesc cu vise usoare ce repede dispar si lasa in urma un gust amar. Eu nu iti vreau sinceritatea, vreau sa scrii, imi place sa citesc.
RăspundețiȘtergerePrimăvara pe Strada Toamnei...frumos, tare frumos!
RăspundețiȘtergereIncercand sa caut motivele pentru care scriu: cineva va citi, dar nu neparat, cineva va 'ascuta', dar nu e obligat. E mai simplu sa fii sincer cu cineva fara chip, decat cu cineva cu care te vei intalni.
RăspundețiȘtergereSinceritatea e o virtute cand ceilalti de langa noi o pot pretui.
ai auzit despre biocentrism? cred ca ti-ar place aceasta teorie; eu citesc acum cartea lui Robert Lanza, nu stiu daca a fost tradusa in romana.
RăspundețiȘtergereceva informatii aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Biocentrism_(cosmology)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereTudor, ştii senzaţia aceea de fericire copleşitoare, dar inexplicabilă ce te cuprinde uneori, "out of nowhere"? Asta simt eu când ies din casă după o ploaie de primăvară sau vară. Când străzile miros a praf şi a iarbă proaspăt tăiată. Şi parcă pentru o clipă, o clipă doar... lumea întreagă e mai curată.
RăspundețiȘtergereÎţi mulţumesc că mi-ai amintit de toate astea prin postarea ta. Şi îţi mulţumesc şi pentru că mi-ai inspirat următoarea postare. Numai bine!
Salve Tudore,
RăspundețiȘtergereÎn Bucureşti, miros de primăvară? Cu tot traficul şi oraşul dimprejur?
Te invit la Cork!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereTudor...obisnuiai sa spui...ca progresam si uitam sa fim fericiti, ca ingropam bucurii intr-o mare de viti...ca viata este viteza, nu ne mai oprim, ne strivesc cei din urma...Cine e acel cineva care sa ne faca fericiti, sa na aduca fericirea inapoi? Tanjim ca niste copii inocenti dupa mirosul naiv de dupa ploaie, de miros de piele de om, tanjim dupa iubire, tanjim dupa un suflet, un pui de om...tanjim sa fim fericiti, sa ne regasim pe noi insine..tanjim deci, dupa Noi. Am incercat vreodata sa ne cautam mai "minutios" in noi...?
RăspundețiȘtergereDistanta= viteza x timpul...timpul n-are rabdare, iar viteza creste intruna...distanta?pai se micsoreaza cu fiecare secunda..suntem presati, suntem sufocati, captivii propriei noastre existente.