[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

duminică, 4 decembrie 2011

O firimitura de gand...

Astazi zburam si avionul s-a inclinat pentru unul din virajele care cauta drumul spre casa iar prin hublou pentru cateva secunde a trecut luna suprapusa pe un cer albastru, de un albastru artificial, ca un fundal de teatru. A fost ca o bucata scurta de vis si m-am gandit ca o sa-mi fie tare dor de lumea asta cand am sa mor.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

6 comentarii:

  1. si tu te gandesti la moarte? :)) e vremea de vina, nu mai stie sa ninga cand trebuie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, de cateva ori am avut si eu gandul asta...
    trebuie sa traiesti tare intens, sa simti profund viata, ca sa iti treaca prin minte asta...
    eu nu cred decat ca cei care au gandit macar o data asta nu au trait degeaba, nu au trecut degeaba prin lumea asta trecatoare oricum...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...Dar gandul ca Lumii acesteia nu ii va fi dor de tine cand nu vei mai fi...
    Iarna fara ninsoare e o iarna fara suflu, e normal sa planeze moartea pentru ca iarna, inca, nu a inviat. Si cati vom mai muri pana ca ea sa invie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand zbor, inevitabil, ma gandesc la moarte...si asta din cauza fricii...

    Astazi, un cer zambitor, cu nori mari, albi, pufosi, ce incadrau perfect coamele unor munti pitici, m-a convins, pe durata unei clipe, sa cred in frumusetea lumii asteia...
    Pacat ca trebuie sa facem atatea lucruri pe care nu ni le dorim si care ne fura mii de astfel de momente.
    De-am putea inlocui "trebuie" cu "vreau", "simt nevoia sa"...
    Dar nu...Trebuie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu de ce nu m-am gândit niciodată la asta? Mă gândesc mai degrabă la cât îmi e de dor de alte lumi. Și mai uit că luna e albastră...

    RăspundețiȘtergere