Scuze

Folosesc acest spațiu pentru a prezenta  public scuzele mele domnului Paul Surugiu cunoscut și sub pseudonimul Fuego. Fac acest lucru pentru că am derapat de la un comportament pe care la rândul meu am încercat să-l impun de-a lungul timpului. Nu am considerat niciodată ortodoxă maniera de a specula excesiv comic pe seama diverselor personalități publice. Pamfletul agresiv nu a fost vreodată instrumentul meu preferat. Cu atât mai mult, deci, regret ieșirea mea din concertul de vineri. 

Se impun niște precizări, totuși. Adesea, în concertele noastre alegem să pastișăm diverse genuri muzicale interpretând câte o piesă Vama în genurile vizate, bineînțeles un efect hazliu. Muzica domnului Surugiu se înscrie într-un astfel de gen fără ca asta să însemne o minimalizare a genului în sine. În definitv umorul se naște din suprapunerea unor paradigme sociale sau morale antagonice. 

La capitolul sensibil mama aș vrea să mentionez că nu am avut niciun moment intenția de  a o ataca pe mama domnului Surugiu, o persoană despre care nu știu nimic, al cărei prenume nici măcar nu îl cunosc. Referirea mea a fost mai degrabă la mama arhetipală care s-a născut prin frecventa mențiune în cântecele domnului Surugiu, devenind un soi de mamă ideală la care ascultătorii sunt invitați să se raporteze. Desigur această explicație nu justifică și nici nu scuză momentul de vineri seara ci doar încearcă să nuanțeze semnificația atribuită gestului. 

Nu în ultimul rând aș vrea să-i mulțumesc domnului Surugiu pentru lecția pe care mi-a oferit-o printr-o atitudine elegantă, care l-a poziționat deasupra oricărui conflict ( spre dezamăgirea unei părți a presei). Acest spirit anti-revanșard ar trebui să contamineze mai des viața publică de la noi pătată grav prin degradarea dialogului sau abandonul definitiv al normelor de bun simt. Din păcate vineri seara am alunecat și eu în această situație condamnabilă. 

Nu-mi rămâne decât să-mi însușesc lecția domnului Surugiu, să învăț din ea și să-i prezint din nou scuzele mele.