VAMA LA ORADEA

Demult nu am mai avut un concert atat de proaspat si datator de oxigen ca cel de la Oradea.Cu un Raul in forma de zile mari care a reusit sa reorchestreze ad-hoc Hotel cismigiu incat am uitat strofa a doua.Era asa o bucurie a cantarii ca am uitat versurile.De obicei nu cantam Hotel Cismigiu din mai multe motive pe care nu are rost sa le insir aici.De data asta la insistentele unui public frumos care s-a incalzit greu dar spre sfarsit frigea rau, am hotarit sa cantam.Doar ca Raul a decis sa inceapa piesa simfonic, cu un ansamblu de viori si suflatori si timpane care se loveau de zidurile cetatii. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga si ne uitam uimiti si fascinati in acelasi timp bucurosi de muzica.Eram toti, spectatori, dar de pe scena ai unui moment inedit.Si la un moment dat Raul isi aminteste ca trebuie sa inceapa piesa sio incepe dra la tempoul original ca Eagles;apoi iar accente simfonice si deodata ma lasa singur, eu si publicul.Cred ca publicul de fapt dunt sigur ca publicul a fostla fel de surprins ca si noi dar asta e si mai frumos.Hotel Cismigiu a fost un happening in maniera Vama.Din piesele noi am canta cartitza si Fotomodele care afost foarte bine primita si se contureaza serios ca posibil viitor single.
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....