[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 1 noiembrie 2007

Sinucigasul. Moartea dupa plutire(7)

Sa fie oare posibil ca undeva in lumea asta cineva sa tanjeasca dupa mine? Cineva sa fie potrivit pe masura tenebrelor si frustrarilor mele? Sa fie oare cineva destinat mie si numai mie? Cati dintre noi nu ne intalnim niciodata? Toate intrebarile astea il tintuiau inca pe marginea blocului. Intrebarile si imaginea Ei din ce in ce mai vie, din ce in ce mai puternica.

Gandul ca o Ea in tenisi si tricou, avea nevoie de el gandul ca oamenii sunt facuti unii pentru altii si o forta necunoscuta le rataceste drumurile si ii amesteca gresit ca intr-un puzzle distrus de un copil rau, ei bine gandul asta il facea sa se sufoce de nedreptate.
Nu se gandea nici o clipa ca fata din mintea lui e rodul imaginatiei in plina criza, nu se gandea ca adrenalina ultimelor momente ii scurtcircuitase benefic creierul care fabrica povesti din dragoste de viata, nu se gandea la nimic din ceea ce ar fi putut-o face pe Ea ireala.

Traia o revelatie incredibila, aceea ca fiecare om de pe pamint are pregatita o jumatate pe care insa cei mai multi nu o intalnesc niciodata.Nu era ceva nou sub soare, stia bine asta dar vedea fizic si dureros mii de oameni care mergeau pe strazi sau intrau in gurile de metrou, trecand unii pe langa altii fara sa stie ca de fapt isi apartin si ca se indreapta spre case in care sunt asteptati de alte jumatati nepotrivite cu ganduri destinate altor jumatati si tot asa intr-un cerc care nu se inchide niciodata.

Vedea o fata eleganta cu aerul italiei anilor cincizeci care iesea plangand dintr-o cafenea
si arunca un buchet de flori si in acelasi timp privea o cladire imensa de birouri in care un avocat ambitios specializat in drept comercial impacheta cadouri de Craciun pentru mama si sora lui.
Stia ca cei doi sunt facuti unul pentru altul dar ziua in care ar fi trebuit sa se intalneasca ceva se intamplase si ea nimerise in bratele unui fotograf frustrat de arta neimpartasita iar el se casatorise cu o fata dintr-o clinica aflata doua etaje mai jos.

Mii de asemenea povesti incepura sa i se deruleze prin fata ochilor incurajate de claxoanele care se inmulteau nefiresc cateva zeci de metri mai jos. Ai fi zi ca gandurile si proiectiile ii erau conduse de traficul infernal, ca si cum cineva l-ar fi conectat brutal la toate masinile cu destinele aferente. Gandul ca orasul de sub el musteste de povesti gresite, ideea ca sute si mii de oameni in masinile lor sufera inconstienti, abrutizati, resemnati cu necunoscutul starni in el un sentiment absolut nou de ceva amestecat cu mila.Traia ce nu mai traise vreodata.

18 comentarii:

  1. Acum sunt la ora de info...m-am saturat de probleme si am zis ca intru putin pe blog-ul tau sa citesc ceva...Am fost placut surprinsa cand am vazut "Sinucigasul.Moartea dupa plutire (7)"! GATA! vine profa! BACKTRACKING time! x(

    RăspundețiȘtergere
  2. cu fiecare articol ma conving mai mult ca nu o sa se arunce :)

    RăspundețiȘtergere
  3. E interesant cum in astfel de momente oamenii experimenteaza sentimente puternice amestecate intr-un vartej te trairi intense.

    Asta demonstreaza ca fiecare din noi, chiar si cei care simt ca viata nu e pentru ei, are tarie interioara si personalitate puternica in felul sau, doar ca acestea sunt inhibate.

    Oare ar trebui exteriorizate?

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. gandul asta imi provoaca anxietate de luni, ba chiar de ani buni. Sa fie un Adam doar al meu? Probabil ca da; gandul ca daca l-as intalni l-as recunoaste se transforma treptat din certitudine in iluzie; cu toate astea inca mai cred in el. Ce-as face daca l-as intalni pe EL? cred ca as reactiona spontan si sincer. M-ar recunoaste in Eva?

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca vrea doar sa usureze sluja mortii dar nu poate pentru ca e prea dependent de ea si orice face si vede apare ea in fata lui!

    RăspundețiȘtergere
  7. oamenii care se sinucid sunt oamenii care nu mai au dorinte.

    sa fie oare si personajul tau unul dintre acestia?

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu, dragul meu, chiar ai talent. Si nu doar la muzica si la teatru. Ai o scriitura captivanta, iar personajele tale -si ele- te iubesc. Pentru ca uite, isi dau viata ca sa ne spuna ce simti tu. Si noi simtim asta si ne place...

    RăspundețiȘtergere
  9. Acum am venit de la Balul Bobocilor din Maxx, ati fost bestiali !!!! Mai vreau :D:D:D:D
    Am scos si filmuletele... dar n-o sa le pun pe youtube, fara acordul vostru. Eventual, daca vreti, vi le si trimit. Gasim noi o modalitate :D:D
    Tineti-o tot asa !!

    RăspundețiȘtergere
  10. ma gandeam ca daca exista o persoana pe care trebuie sa o intalnim,inseamna ca puzzle-ul asta de care vorbesti tu e ceva periculos.pentru ca in lume e plin de oameni buni, oamenei cu suflet si inima, dar totusi doar unul singur se potriveste in puzzle-ul nostru. capcana e mare, ptr ca gasim oameni buni pe drum, ne ancoram, dar degeaba daca nu am gasit-o pe ceea unica persoana destinata noua si numai noua...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu traiesc acum l'appartenance.

    RăspundețiȘtergere
  12. am recitit un jurnal de al meu mai vechi, in care am gasit cateva randuri scrise de tine,(cele de la inceput)si am venit pe blog sa le caut,pentru ca nu mai stiam contextul. si am dat de acest sinucigas de care mi-am amintit cu drag:)
    referitor la trairile lui,eu asa stiu ca intrebarile se nasc pentru ca exista raspunsuri, si nu invers.
    functioneaza foarte eficient insa legea atractiei.atragem oamenii care emana vibratii care rezoneaza cu noi. e olege foarte sharp. daca nu reusim sa ne desavarsim ne e aproape imposibil sa il atragem pe omul destinat noua. vorbes de desavarsirea inimii cu a mintii. omul desavarsit are inima si mintea unita, astfel traieste o altfel de rezonanta, in inima lui Il traieste si pe Dumnezeu, si desi fizic e intre toti ceilalti,de fapt traieste si pe planuri mai inalte. eu asa stiu ca e foarte eficient atunci cand omul isi pune astfel de intrebari daca exista sau nu cineva pe masura tenebrelor lui,sa il aiba in rugacinile sale in mod anonim si pe partenerul predestinat, spunand "acela car e ptr mine". Lumanare la fel se poate aprinde pentru toata viitorea familie,pe care omul si-o doreste.La Dumnezeu timpul nu e un issue. Nu stiu...m-am gandit la memorie. functioneaza doar retroactiv? sigur? cu cat devii mai mult persoana desavarsita care esti menit sa fii, cu atat mai mult ai puterea sa vezi altfel,vezi mai desavarsit.nu se poate printr-o "minune" ca omul sa-si recunoasca viitorii apropiati si frati inca intr-un stadiu timpuriu? penru ca rezoneaza cu ei intr-un fel?
    vezi cate intrebari am ...?

    RăspundețiȘtergere
  13. completare:

    cand omul are o astfel de treaba, de a atrage si gasi persoana,pur si simplu nu este lasat sa se stabileasca in alta parte....oricat ar incerca,oricat s-ar stradui,ce zideste ziua se darama noaptea,si este trimis mereu mai departe...pana ce intelege....pana ce samanta incolteste in mintea lui,si se intareste gandul, devine tot mai constient,mai cu indrazneala, mai increzator,si realizeaza la randul lui, ca pur si simplu nu poate accepta nimic altceva,pe nimeni altcineva....lumea e plina de oameni speciali ,oameni buni,oameni decenti,profunzi,etc...si totusi sunt cazuri cand doar acea persoana este valabila cu care rezonam pana-n profunzimile profunzimilor,adanc constienti amandoi....
    Si nu ne putem opri dupa sfatul mintii care vine si spune in foarte multe momente," stai aici,e o normalitate care i se cuvine fiecaruia,trebuie sa iti placa, sa functioneze si pentru tine,e in rand cu lumea...." , si cand iti dai consimtamantul,bummm, nu esti lasat, si esti fortat sa pleci mai departe....
    si desi nu esti singur, te simti singur,si ca de obicei mai responsabil decat restul lumii,dar responsabilitatea e a amandurora.oricat de necunoscuti ar fi in aparenta.
    una dintre chei ar: cu cat suntem mai aproape de Dumnezeu,cu atat suntem mai aproape si de celalalt. in El le gasim pe toate :)

    RăspundețiȘtergere