[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 24 iulie 2009

On tour again...

E dimineata, devreme. On tour again. Soarele rasare peste campuri virane si furnale. Este o imagine care-mi aduce aminte de Mad Max. Soarele ridicandu-se peste fabricile Omului. As scoate aparatul, dar cliseul e prea evident. Eugen are chef de vorba. Exploziile solare care au scos Canada din uz vreo douazeci de ore acum cativa ani. Un camp electromagnetic fabulos venit dinspre soare. Apoi linistea. Zbarnaitul curentului infasurandu-se pe cablurile de inalta tensiune prin Valea Lotrului. Am trecut de Ploiesti.

Cantam la sase azi. N-am mai cantat de mult pe lumina. E un sentiment placut, de egalitate, caci poti vedea chipurile celor din fata ta. Imi place sa ma leg de cate un chip din multime. Unul care zambeste. Sa-i cant lui pentru ca zambeste si se alina cu povestea asta a muzicii. Fara comentarii, fara critici. Doar noi doi.

Visez ca merg pe un drum fara sfarsit. Un drum plin de praf. Atata praf incat cizmele lasa urme adanci. Drumul strabate lanul de grau parasit, ars de prea mult soare. E o caldura infernala si eu sunt imbracat prea gros. Un pardesiu lung, cenusiu, cauciucat, deasupra unui pulover alb cu guler inalt. Ca o helanca, dar nu intocmai o helanca. Port cu mine o chitara agatata de umar. Din cand in cand, lemnul rezoneaza a paguba cand imi ies din ritm si cutia de rezonanta se loveste de cureaua veche, cu tinte.

Eu merg pe drumul asta pentru ca simt miros de apa la capatul lui. Serpuieste printre lanurile de grau si urca usor catre deal, lasandu-mi speranta ca dincolo de varf voi gasi marea. Asta ma face sa merg continuu. Apoi, ca si cum ar fi fost pusa cu mana de un Dumnezeu care joaca sah singur, la cateva sute de metri in fata-mi apare o casa din lemn cenusiu, in mijlocul lanului de grau ars.

Ma apropii tarsaindu-mi picioarele prin praful adanc. Nu se aude decat fosnetul parpalacului meu de cauciuc prin lanul de grau. Si scancete de pe veranda casei. E o casa mare, patrata, inconjurata de o veranda. Din loc in loc, stalpi subtiri de lemn sustin acoperisul care se prelungeste peste veranda ca sa faca umbra. Privita din fata, casa iti arata intrarea principala. Trei trepte care urca pe veranda si o usa mare care acum este larg deschisa catre nimicul negru dinauntru. Usa e strajuita de doua ferestre si ele larg deschise. Perdele albe flutura in dreptul gaurilor negre. E singura miscare cat vezi cu ochii, de parca m-as afla intr-un stop cadru peste care aceeasi mana divina a suprapus dansul perdelelor.

Intr-un balansoar, pe veranda o femeie priveste in gol. Poarta blugi de un albastru deschis si un tricou alb, decoltat. E bronzata, cu ochii verzi si buzele mari crapate de soare. Asa cum o privesc, simt o nevoie dureroasa sa sarut buzele acelea uscate, carnoase si intredeschise, dar privirea pierduta-n imensitatea lanului de grau ma tine in loc. Un par saten, murdar si sarmos se incolaceste peste umeri. Bratele lungi, ciocolatii, cu mainile impreunate a rugaciune si varfurile degetelor atingand barbia. Sandale negre in picioarele brazdate de vinisoare pamantii si unghii albe impecabil vopsite in alb, acolo, in mijlocul pustiului. Un ochi de chihlimbar atarna la gatul lung, agatat de un lant imperceptibil.

Cum balansoarul e orientat paralel cu balustrada verandei, femeia priveste catre infinitul de grau mort cu gatul intors. Ligamentele ies astfel in evidenta si sculpteaza frumos nemiscarea. Tacem. Ii pot vedea inima tresaltand in aorta. Nu ma priveste, dar ma intreaba: - Stii sa canti? Am plecat intr-o zi din casa asta in lanul de grau si nu m-am mai intors niciodata. Inca ma astept. Nu vreau sa ma cert. Vreau doar sa ma iau in brate si sa ma strang tare la piept. Stii sa canti?

- Despre asta nu stiu sa cant... Femeia ma priveste. Este cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. As vrea sa fug, e prea multa durere in intalnirea asta si ochii astia verzi care ma fixeaza si ma fac sa cred ca am trecut pe langa posibil, ca pe langa o benzinarie unde ar fi trebuit sa alimentez ca sa pot merge mai departe si sa nu raman in drum, in mijlocul lanului de grau. Respir din ce in ce mai greu si ma uit la perdelele care flutura asa ciudat in toata moartea asta care ne inconjoara. Doamne, cat esti de frumoasa, imi vine sa-i spun, dar mi se pare ca ar fi ca si cum ai cere o bere rece preotului in mijlocul slujbei. Frumusetea sta pe chipul ei ca o musca de care ar vrea sa scape, dar a obosit si a renuntat. Ma asez pe veranda cu spatele la ea si cu durere in suflet. N-ai putea fi niciodata a mea, imi vine sa-i spun, dar parca vorbele nu-si mai au sensul aici, unde graul a murit si cizmele lasa urme in praful ca de pe luna.

Am ajuns la Brasov aproape... se circula greu pe serpentine. Se cirucla greu. Am oprit sa bem o cafea in benzinarie. Incerc sa ma privesc pe scena de la Targu-Mures, sa ma plimb in public si sa ma vad cantand, apoi sa colind printre terase si sa caut un loc mai racoros, undeva unde sa stau si sa privesc apa. Muzica se amesteca cu berea si cu fumul si cu viata, cu gandurile care ma stapanesc si ma invelesc in plastic si nu ma lasa sa ma mai misc.

Incotro? Afara din mine, o perioada, ca sa ma privesc cantand... femeia se intoarce din nou catre mine si da sa spuna ca...

23 de comentarii:

  1. ... poate stii sa scrii despre asta macar ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Postul tau langa cafeaua de dimineata, intr-o liniste pe care nu am experimentat-o de mult o sa ma faca sa fiu toata ziua ... altundeva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Era mai puţin decât aş fi visat, dar respiraţia altui om în afară de poştaşul libidinos care-mi aducea din când în când facturile mă făcea să tresar. Mă enervează bărbaţii cu pulovere albe, paltoane cenuşii şi vise tumefiate. Ce om îşi ia chiatara la plimbare pe căldura asta? Poate ştie să cânte...La asta nu mă gândisem...Poate ştie să cânte...Ştii să cânţi? Bărbatul mă priveşte. Are ochi de chihlimbar. Poate în altă viaţă avea trei ochi şi acum unul e la gâtul meu, legat de venele care-mi pulsează când mă enervez, de visul cu pianul, de mişcarea spicelor de grâu când afară e foarte cald şi din senin apare un bărbat speriat. Legat cu un lănţişor aproape inexistent de destinul ăsta al meu de fată speriată în deşertul fertil. Ochii lui de palton cauciucat şi buzele mele crăpate de soarele aproape perfid. Păi astea ar putea fi pictate...Cred. Astăzi nu mai ştiu nimic sigur. Poate bărbatul ăsta sunt eu întoarsă din lanul de grâu cu sute de motive de răzbunare, îmbrăcată gros de teama şobolanilor şi a neîmplinirilor. Îmi vine să-l strâng în braţe, dar e ca şi cum i-aş cere un pahar de gin unui izvor termal.
    Nu ştiu de ce s-a aşezat cu spatele la mine, pe veranda mea, în faţa lanului meu de grâu uitându-se la cerul meu, cu ochii mei de chihlimbar.

    "Domniţă..Cântă unii aci, în oraş. Acu...La 6! Nu mergi? Zice că sunt buni."

    Poştaşul. Ce bine că stă doar o clipă! Parcă n-ar fi ştiut că m-am pierdut pe câmp şi nu mai ies.
    Mă întorc spre bărbatul cu cizme grele şi dau să spun că....

    RăspundețiȘtergere
  4. sublim sentiment. o ìncàntare sa te citesc la orice ora. si cine ar fi crezut ca pe scena ai puterea sa daruiesti muzica ta unei singure fiinte. cred ca aveam o impresie gresita despre tine pentru ca nu am cautat dincolo de aparente. ca de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  5. aplauze...pt.tudor si irina alexandra...as vrea sa mai citesc paralelisme.

    RăspundețiȘtergere
  6. zorii dau sentimente nebanuite si mult subestimate...atat pot spune. Mult succes.

    RăspundețiȘtergere
  7. Distractie placuta(la concert)...astept continuarea(la post)...:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Poate un simplu "TE IUBESC, mi-a fost dor de tine" ar ajunge pentru ca femeia cu ochii verzi sa te insoteasca tacut pe drumul spre mare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Prietene, nu scrii bine, esti plin de clisee prafuite, esti un fel de fanus neagu mai tinerel.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. nu pot sa te citesc...sau ascult...ma deprimi cumplit. si totusi cateodata, am nevoie de asa ceva

    RăspundețiȘtergere
  12. "De ce ai intarziat atat? Te-am asteptat. Dar acum poti sa iti continui drumul. Ma bucur ca ai trecut pe aici."

    RăspundețiȘtergere
  13. ai cantat super chiar si asa pe ziua...pt mine a fost cel mai reusit moment din seara aceasta de la Peninsula Tg.Mures
    sper ca te-ai distrat si ti-a placut la noi

    RăspundețiȘtergere
  14. Abia astept sa te vad la tetchea.sper sa apuc sa fac o poza cu tine,omule...

    RăspundețiȘtergere
  15. Inca o prajitura buna de savurat. Ai fost cofetar, bai Chirila, intr-o viata anterioara!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Teatrul EU& UE-STUDIOUL DE TEATRU&FILM VALENTIN STANCIU BUCURESTI ROMANIA prezinta spectacolul “Atelier de teatru” in regia lui Damian Crasmaru care va avea loc la Sala Rapsodia din Strada Lipscani,nr. 53, duminica, 2 August, ora 19:30.



    ATELIER DE TEATRU

    in regia lui Damian Crasmaru



    Dupa ce a atras atentia asupra sa prin nenumarate aparitii exceptionale pe scena Teatrului National, Damian Crasmaru, un adevarat maestru al teatrului romanesc, ne uimeste din nou, oferind din talentul si experienta dumnealui tinerilor actori , punand in scena un colaj artistic format din zece piese clasice si moderne ale unor autori foarte cunoscuti precum: Tudor Musatescu, Mihai Ignat, W.Shakespeare, Ivan Turgenev, A.P. Cehov, Sam Bobrik si Ron Clark , Mircea Stefanescu, Aldo Nicolai.




    Biletele pot fi achizitionate din reteaua magazinelor Diverta si de la Casele de Bilete ale Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” ( Sala RAPSODIA) - Str.Lipscani nr.53, program zilnic 10.00 - 18.00.

    REZERVARI la TELEFONUL 0213113484



    Tudor,daca nu pleci in turneu,nu-i asa ca o sa iti faci timp si pentru noi? Te rugam! :D

    RăspundețiȘtergere
  17. dincolo de deal e...si cuvantul ei topeste limba mea inghetata de praful pustiului. Stiu, stiu....atat mai apuc sa-i ingan.

    RăspundețiȘtergere
  18. Aici erai?
    Te-am cautat peste tot.
    Soarele apune...

    RăspundețiȘtergere
  19. hai ca se statea bine la VIP lounge :)) ai incercat hamacele? :))

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  21. Ai continuat vreodată povestea asta? M-am întors la ea după 7 ani și e la fel de pătrunzătoare.

    RăspundețiȘtergere