[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

duminică, 23 ianuarie 2011

Cum pot salva actorii Romania.

Zilele trecute am vazut un spectacol bun. Foarte bun. "Sa ma ingropati pe dupa plinta" la Teatrul Bulandra in regia lui Yuri Kordonsky. Spectacolul merita un elogiu, dar nu asta vreau eu sa fac aici. Sunt actor, nu critic.

Vreau sa spun altceva. Si cumva, mi-as dori sa ma auda toti actorii - mai ales cei tineri- si producatorii de teatru. Cum stateam in sala si ma uitam la spectacol am avut dintr-o data sentimentul ca publicul din acea sala, un public atent, educat, receptiv, este ultima speranta a Romaniei. Am avut senzatia ca oamenii aia care receptau atat de frumos un spectacol cu o tema profunda, trebuie pastrati asa cum sunt: capabili de o emotie sincera in fata unui teatru de buna calitate. Sau a unui divertisment de buna calitate.

Cu totii suntem de acord ca media romaneasca nu mai propune nimic altceva decat gunoi. Ma refer la televiziunile cu audienta care ar fi putut alege sa joace si rolul de educator al romanului mediu. Dar stim cu toti la ce dejectii s-a ajuns si cum calea pe care a apucat-o majoritatea mediei romanesti generaliste e fara de intoarcere.

In contextul asta mi-am dat seama ca publicul de teatru, publicul care merge la filme bune sau la Ateneu, publicul care rade la umorul lui Malaele, Rebengiuc sau Puric, reprezinta ultima noastra sansa. E ca ultimul copil sanatos intr-un salon de infestati cu un virus necunoscut. Celulele acestui copil ar putea sa-i salveze pe ceilati. Si atunci acest copil trebuie tinut in viata cu orice pret.

Ca sa tii publicul asta in viata, ca sa existe sansa ca la un moment dat de la el sa vina schimbarea trebuie ca actorul, muzicianul, artistul unui asemnea public sa nu faca niciun compromis. Or, asta e extrem de greu, dar vreau sa cred ca nu e imposibil.

Cei care mai fac arta si divertisment de buna calitate au o responsabilitate enorma. Daca spectacolele lor vor face pactul cu mizeria inconjuratoare daca vor prevala "necesitatile subzistentei" atunci singurul copil care mai are celule nepatate si vii, va muri. Si de-abia atunci vom fi o natiune iremediabil infestata. Cei care mai fac un teatru profund si curat au obligatia de a merge inainte cu orice pret, pentru ca viata publicului putin dar fidel sa nu fie curmata.

Trebuie sa recunoastem ca e o responsabilitate enorma, dar eu alta sansa de supravietuire morala si estetica nu vad.

Atata timp cat mergi la teatru si ai sansa ca pentru trei ore dintr-o zi sa devii mai bun si sa primesti un mesaj, mai e o scapare. Arta poate nu te schimba, la fel cum o sticla de apa in mijlocul unui desert nu te poate schimba, insa te poate salva.


PS. Producatorii de teatru risca adesea sa pice in aceeasi greseala pe care au facut-o si televiziunile: sa subestimeze publicul. Iar de aici incepe caderea: cand crezi ca esti mai destept decat publicul tau. De-abia atunci incepe compromisul. Caci daca publicul tau nu e mai destept ca tine, nici tu nu vei tinde spre arta mai inteligenta.

13 comentarii:

  1. chiar sunt curios ce parere ai avea de omul si apoi actorul Bendeac.

    RăspundețiȘtergere
  2. Desi nu are legatura cu postul si desi ai dreptate , indraznesc sa intreb daca Vama poate onora un concert pentru liceeni la Balul Martisorului? Astept cu nerabdare raspuns.Multumesc anticipat!

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos spus, Tudor!... şi cât de adevărat... Felicitări!

    sper să ajungi vreodată şi pe la Sfântu Gheorghe!... te aşteptăm de câţiva ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Tudor,

    Ti-am trimis o propunere de concert pe adresa bedforlove@gmail.com

    Astept raspunsul tau!

    O seara frumoasa!

    Larisa

    RăspundețiȘtergere
  5. In ultima vreme imi pun si eu problema aceasta a viitorului tarii acesteia. Incepe sa ofere din ce in ce mai putina calitate in multe domenii (in educatie, in comunicare, in cercetare), oameni mai slab pregatiti, mai needucati, mai usor de controlat. Nu ma refer la calitatea oamenilor, ci ma refer la posibilitatile lor de a se dezvolta!Oamenii sunt asa de absorbiti in activitatile rutiniere de supravietuire ca parca se dezumanizeaza.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tudor, we don't know each other personally but I accidentally came across your post and it made me think once again about the meaning of that seemingly meaningless thing as art. Your text is beautiful and passionate and honest. I am glad that my performance served as a catalyst for your thoughts; after all, it's the best result any artist can hope for. After reading your text, I think that the world is not so hopeless. Thank you, Yuri Kordonsky.

    RăspundețiȘtergere
  7. Yuri, your performance is truly motivating. i am honoured you commented on my blog:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Spectacolul "Viaţa lui Helghe", de Sibylle Berg, în regia lui Victor Ioan Frunză; jucat in cadrul Teatrului National din Targu Mures merita si el vazut...

    RăspundețiȘtergere
  10. bine zis. totuși nu cred că schimbarea în rău se petrece doar la nivel național. cred că întreaga lume e ”infestată” cu incultură. chiar nu știu dacă în această situație mai există speranță pentru schimbare. și dacă există, ce-i drept, cei de ”sus” trebuie să aibă mare grijă ca să n-o năruie nici pe aceea.

    RăspundețiȘtergere