[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 2 mai 2011

La naiba, niciodata n-am titluri bune la post-uri

In seara care tocmai a trecut am vazut un artist mare. Nu, am vazut un spectacol mare. Cel mai bine ar fi sa spun ca am vazut marele spectacol al unui mare artist.

Realizez un lucru care nu are valoare generala. E o constatare personala: Un spectacol mare te face sa te simti bine singur.

Mi-am mai dat seama de ceva aseara si spectacolele care te ajuta sa reflectezi in vederea revelatiei sunt mari. Mi-am dat seama ca eu sunt in cautarea emotiei. Emotia m-a inaripat si m-a facut sa visez aseara. Si imi lipsea asta.

Presupun ca ma incapatanez cu disperare sa caut emotia in cele mai diverse locuri. Uneori nepotrivite. Ca si cum ai cauta apa in desert. Dar ce sens are viata asta daca nu cauti apa tocmai in desert?

Am iesit din teatru si umblam singur pe strazi. A venit un aer retro cu primavara asta. Bucurestiul respira amintiri parca.

Mergeam pe strada rememorand toate momentele care m-au emotionat. Mergeam, cazut in mine, oricine as fi eu. Dintr-o data o voce ca de nicaieri, ca o rafala de vant, ma incremeneste: - Cat e ceasul? Ma intorc, smuls din mine de vocea asta suierata care s-a agatat de launtrul meu ca o cange in care se agata carnurile in macelarii.
In spatele grilajului ferestrei unui apartament de la un parter de bloc ma priveste o batrana cu parul valvoi. Ochii goi se agata dincolo de mine, in mine. Cat e ceasul, repeta disperata batrana. Ma apropii si ii spun: - E zece si optsprezece minute. Ma fixeaza neincrezatoare si aproape ca drama vietii incepe sa i se citeasca in ochii umezi, ca o ceata care se risipeste lasand privirii mlastinile aburinde - Cat? Suiera sever. Ridic tonul speriat: - Zece si optsprezece minute. Batrana incaseaza informatia apoi izbucneste: - Lasa minutele, cat e ceasul, ceasul cat e? - E zece, zic. - Zece. Zece zi, lasa minutele. Pe batrana din spatele grilajului n-o mai intereseaza minutele desi timpul e din ce in ce mai zgarcit cu ea. Plec cu paradoxul asta in cap si cu ochii ei care ma fixau dincolo de mine.

Ma intorc apoi la nebunul din spectacol. La conflictele lui interioare si ma intreb. Ce s-ar fi ales din lumea asta fara eterna cautare care ne sfasie vietile?

Poti sa te conformezi si poti sa alegi sa mori in fiecare zi sau poti sa alegi sa te nasti in fiecare zi. Sau poate nu poti sa alegi nimic. Nimic.

18 comentarii:

  1. Din cauza asta esti tu de cacat,intr-un fel.Pentru ca nu mai lasi loc de cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau dar ceea ce mi se pare extraordinar in post-ul tau este ca l-ai scris de pe blackberry... Ninja frate !

    RăspundețiȘtergere
  3. si totusi filozofia existentiala defineste omul ca fiind suma alegerilor lui... si nimiciul e o alegere;)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Ochii goi care se agata dincolo de mine, in mine"...ar fi fost un titlu superb "Dincolo de mine, in mine" :)! Si ce final frumos...Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  5. Despre ce spectacol e vorba? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. nu vezi ca`ti plange "sufletul" !? ... ma mir cum poti sa te culegi la concerte ; desi ... oamenii au o putere mare daca stai s`o culegi din ei...

    RăspundețiȘtergere
  7. Faina metafora universului!
    Interesant ca te-a afectat atat un moment al unei alte persoane, de parce orice 18 folosit/spus undeva are de-a face cu visele care se implinesc cand bat din palme sau cand clipesc.
    E ca si cum m-ar afecta ca cineva expira/exhaleaza CO2 cand eu inspir O2, sau ca nu toti pasesc cu dreptul in acelasi timp...
    Daca chiar vrem sa facem ca emotiile sa supravietuiasca, nu crezi ca avem si puterea de a le face sa co-existe cu timpul si ratiunea? Pana la urma, nu din astea sunt formate?

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu conteaza titlul cand continutul face toti banii.:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mergeam, cazut in mine, oricine as fi eu.
    Ce s-ar fi ales din lumea asta fara eterna cautare care ne sfasie vietile?
    Poti sa te conformezi si poti sa alegi sa mori in fiecare zi sau poti sa alegi sa te nasti in fiecare zi. Sau poate nu poti sa alegi nimic. Nimic.

    ce ma frapeaza la tine este faptul ca esti atat de ancorat in rtealitate( asa vad eu) si iti pui asa mari intrebari.

    RăspundețiȘtergere
  10. sa inteleg ca ai trait in acea seara... bravo!!! :) ar trebui sa o faci mai des... ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Un spectacol mare te face sa te simti bine singur.

    Eu as zice sa-ti aduni ideile, si sa...scrii, scrie, scrie cat mai mult. Si lasa titlurile la o parte.

    RăspundețiȘtergere
  12. zic si eu ca proasta... Nu te cacai pe tine, daca se darama grilajul batranicii si se ridica la cer transformandu-se in stea, iar din casa ar fi iesit pesti si elefanti care s-o ia la goana pe Magheru? :)
    dar asta probabil se intampla numai atunci cand nu e nimeni sa poata vedea:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce s-ar fi ales din lumea asta fara eterna cautare care ne sfasie vietile?

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce s-ar fi ales din lumea asta fara eterna cautare care ne sfasie vietile?

    RăspundețiȘtergere
  15. sensul vietii e ca se termina. Cautarea nu sfasie viata nimanui, doar o face mai frumoasa:). pentru poezii frumoase (zic eu;)) intrati pe muzelormele.blogspot.com Numai bine Tudor

    RăspundețiȘtergere