Ma intreb daca oamenii isi imagineaza cat efort se depune pentru un cantec. Ies din discutie fast food-urile muzicale. Prin cate stagii trece o piesa. Au fost cantece pe discul asta la care am lucrat si cate doua luni. Am schimbat structuri, am modificat linii vocale, am tras zeci de riff-uri de chitara si, cand credeam ca este totul gata, am luat-o de la capat. Alte linii de voce, alte ritmuri la tobe, alte chitari sau o structura complet diferita. Intotdeauna iese mai usor la suprafata, precum uleiul in candela, partea ideala a lucrurilor. Cinci baieti relaxati intr-un studio vin cand vor, pleaca oricand, au concerte, sex, drugs and rock'n roll. Ce e de muncit intr-o gasca rock? Faci un cantec, il inregistrezi si gata.
Ar fi frumos sa fie asa. Poate ca ar fi trebuit sa scriu mai des despre momentele grele: cand vii cate o saptamana la repetitii si nu iese nimic, cand ai sentimentul ca orice inspiratie iti mai ramasese a secat, cand lansezi un cantec in care crezi orbeste si lumea il arunca la gunoi, copilul tau este lovit, nimeni nu-l place, toti il arata cu degetul, iar tu trebuie sa mergi inainte, sa te intorci in studio si sa faci alt copil, pardon, alt cantec, de care ajungi sa te indragostesti si in a carui sansa crezi orbeste. Te lupti sa nu fii comercial, caci pana si comercialul pe care il stiai a ajuns un soi de nisa, o elita, esti artist si vrei ca lumea sa auda mesajul tau si sa-l duca mai departe, iti pierzi increderea, esti aproape la pamant, dar apare o vorba buna ca o mana intinsa si te scoate un timp din prapastie. Ar fi trebuit sa vorbesc mai mult despre toate momentele astea.
Ar fi trebuit sa afle lumea ca un cantec este o poveste, iar o poveste se scrie foarte greu. Un cantec bun creaza imagini, creaza stari, e o chestiune de viata si de moarte cand intra toba si cand va canta pianul, cand tace vocea si cat de tare se aude cantarea. Poate sa fie o diferenta de la cer la pamant daca basul canta optimi sau patrimi. O diferenta de la cer la pamant si totusi insesizabila pentru publicul larg care aude o piesa, stie ca are versuri si o linie melodica si aia e, dar habar n-are ca el da din cap la refren tocmai pentru ca basul canta optimi, nu patrimi asa ca se afla mai aproape de cer, mai departe de pamant. Cand am inceput sa fac muzica mi-am pus intrebarea daca ar trebui sa tin cont de public, fie el si imaginar, cand compun: mi-am spus, instinctiv, nu.
Acum stiu ca nu trebuie sa tii cont decat de tine. Tu scrii povestea, tu o spui, e copilul tau, esti tu intreg acolo, e pariul tau, e viata ta, pasiunea ta. Publicul o va taxa fara sa stea pe ganduri intr-un sens sau altul. Asa ca nici macar nu trebuie sa stie cat de greu e sa faci un cantec sau sa spui o poveste. Retrag tot ce am spus si revin: e foarte usor sa faci un cantec si e de cinci ori mai usor sa faci un hit. Va pup.
Ar fi frumos sa fie asa. Poate ca ar fi trebuit sa scriu mai des despre momentele grele: cand vii cate o saptamana la repetitii si nu iese nimic, cand ai sentimentul ca orice inspiratie iti mai ramasese a secat, cand lansezi un cantec in care crezi orbeste si lumea il arunca la gunoi, copilul tau este lovit, nimeni nu-l place, toti il arata cu degetul, iar tu trebuie sa mergi inainte, sa te intorci in studio si sa faci alt copil, pardon, alt cantec, de care ajungi sa te indragostesti si in a carui sansa crezi orbeste. Te lupti sa nu fii comercial, caci pana si comercialul pe care il stiai a ajuns un soi de nisa, o elita, esti artist si vrei ca lumea sa auda mesajul tau si sa-l duca mai departe, iti pierzi increderea, esti aproape la pamant, dar apare o vorba buna ca o mana intinsa si te scoate un timp din prapastie. Ar fi trebuit sa vorbesc mai mult despre toate momentele astea.
Ar fi trebuit sa afle lumea ca un cantec este o poveste, iar o poveste se scrie foarte greu. Un cantec bun creaza imagini, creaza stari, e o chestiune de viata si de moarte cand intra toba si cand va canta pianul, cand tace vocea si cat de tare se aude cantarea. Poate sa fie o diferenta de la cer la pamant daca basul canta optimi sau patrimi. O diferenta de la cer la pamant si totusi insesizabila pentru publicul larg care aude o piesa, stie ca are versuri si o linie melodica si aia e, dar habar n-are ca el da din cap la refren tocmai pentru ca basul canta optimi, nu patrimi asa ca se afla mai aproape de cer, mai departe de pamant. Cand am inceput sa fac muzica mi-am pus intrebarea daca ar trebui sa tin cont de public, fie el si imaginar, cand compun: mi-am spus, instinctiv, nu.
Acum stiu ca nu trebuie sa tii cont decat de tine. Tu scrii povestea, tu o spui, e copilul tau, esti tu intreg acolo, e pariul tau, e viata ta, pasiunea ta. Publicul o va taxa fara sa stea pe ganduri intr-un sens sau altul. Asa ca nici macar nu trebuie sa stie cat de greu e sa faci un cantec sau sa spui o poveste. Retrag tot ce am spus si revin: e foarte usor sa faci un cantec si e de cinci ori mai usor sa faci un hit. Va pup.
ceea ce ai scris tu aici ...mi-am citit cu voce tare si fiecare cuvant si-a gasit un inteles si un loc in sufletul meu....incredibil cum ai expus totul ..si consider ca nu sunt singura persoana care considera ca un cantec e scris si compus de cineva, in primul rand pentru el insusi. Cei care inteleg mesajul si se regasesc in versuri accepta melodia si o transmit mai departe, o traiesc, o simt...ceilalti o arunca la gunoi in secunda doi pentru ca traim intr-o lume superficiala, in care sentimentele trec pe planul doi. keep up the good job.
RăspundețiȘtergeremultam, am invatat ceva de la tine sau poate ca stiam si mi-am reamintit : sa nu tin cont decat de mine atunci cand incerc sa urmez un vis, o pasiune .
RăspundețiȘtergereSunt un producator anonim, cant cand ma mai apuca, am ajuns sa cant in cateva concerte pe pilele unui idiot cu care a trebuit sa colaborez. Mi-am pierdut inspiratia pentru moment, lucrez, am facultate si am prietena care pe langa dulcegarii, imi mai da si nervii binemeritati. Stau intr-o camera de 2x3 metri. Nu fac muzica prea naturala, ador basu, ador sunetul electric cateodata, ador viorile totusi dar n-am violonisti, am plugin-uri, am laptopu, am clapele si am mixeru si microfonu... ma exprim, imi place, lumea nu ma baga in seama. prietenii mei is singurii carora le plac piesele... SI MI-E DEAJUNS ! :)
RăspundețiȘtergereCine vrea sa ma asculte, si daca din curiozitate. Va las ultima mea piesa :
Eclypse - Dispar. [Instrumentalul nu e propriu, mi-a fost lene sa lucrez la el, dar da, eu cant si refrenu si versurile.]
Imi cer scuze daca se considera publicitate, dar nu e, nu fac bani din asta. IUBESC SA FAC ASTA !
Link:
http://www.youtube.com/watch?v=Lv_V8zV-7oM
P.S. : Va vine sau nu sa credeti, dar sunt vamaiot de cand ma stiu...
RăspundețiȘtergereP.P.S. : Imi cer scuze pentru singurul cuvant obscen din piesa pentru cei care asculta piesa.
ca tot ai vorbit de comercial. nu vad nimic rau in a face ceva comercial atata timp cat nu urmaresti asta.
RăspundețiȘtergeresper sa nu te superi pe mine, insa senzatia mea cand am ascultat primul album Vama, a fost ca ai incercat sa faci tot posibilul ca produsul tau sa nu para comercial, lucru care nu mi se pare ok.
nu trebuie sa iti pese daca iese comercial sau nu pentru ca astfel te autocenzurezi.
E posibil ca, intr-un fel, sa reusesc sa imi dau seama ce inseamna sa lucrezi la un cantec si sa tot lucrezi la el, si sa iti vina alte idei mult mai bune, pentru ca scriu poezii.Dar, imi dau seama ca la un cantec este mult mai mult de lucru.Oricum, sunt abia la inceput de drum cu poeziile si sper sa ajunga, macar ele, apreciate la adevarata lor valoare.Mult succes pe viitor si, cine stie, poate voi continua sa ma inspir din versurile melodiilor voastre!
RăspundețiȘtergereraspuns : dar pentru un album ? trei ani ;)
RăspundețiȘtergeremarule, asculta-l tati pe guta daca nu iti convine. ala scoate pe fiecare saptamana. voi nu intelegeti fenomenul asta :)
RăspundețiȘtergereprefer trupele care scot albume la 2-3 ani decat cele care scot la minut. sunt unii care stiu de ce :P
Mai ales azi, e din ce în ce mai greu să scoți o piesă care să nu se considere a fi ”de pe bandă rulantă”, pentru că asta se cere, asta se vinde.Dar mulțumesc că mi-ai amintit încă o dată cât de important este să îți urmezi inima.Inima ta.A nimănui altcuiva.
RăspundețiȘtergereIn ziua de azi nimen nu stie ce inseamna pasiunea de a asculta muzica buna si de a citi,oamenii asculta un cantec doar pentru ca este nou apoi il canta zile saptamani...cantecul este vechi deja,o carte nici nu este deschisa.Multi dintre ei aleg prostia in fiecare zi,nici nu stiu ce inseamna vis,speranta,blandete,dragoste,viata...moarte, pentru ei, ceasul vietii a ajuns aproape de ora 24 si nu au invatat nimic, macar de ar fi putut sa isi dea seama ca inviata totul este greu doar daca vrei sa fie greu.Cei ce compun un cantec timpul trece...greu...apoi isi dau seamma ca nu au pierdut nimic in acele zile,saptamani,luni...o carte poate dura ani ca sa fie scrisa...apoi se bucura de nimic pentru ca nimeni nu o va deschide decat acei oameni care traiesc cu adevarat,care citesc cuvant cu cuvant fiecar pagina,iar apoi stiu ca viata a avut un sens. Un cantec este apreciat daca nu are cuvinte prea multem mereu aceleasi cuvinte se repeta, refrenul ajunge sa fie si strofa, de ce lumea asta noua nu citeste? Ei nu inteleg ca muzica va disparea daca,cartile dispar,daca si cartile dispar atunci dispar cuvintele si sunt inlocuite cu magarii, cu magarii nu poate fi compus un cantec! Oameni cititi carti in care va regasiti si ascultati muzica buna! Va rog cititi nu doar articole din ziar care nu au nici un sens cititi o carte...un cantec...sa scrii este usor...sa fie apreciat este greu...
RăspundețiȘtergerePentru noi, necunoscatorii, nu conteaza prea tare cum il faci, cum nu conteaza nici amanuntele despre conceptia unui copil, dar mereu vei sti daca este un copil facut si ingrijit cu dragoste sau o gresala a vietii. Cred ca, intr-un final, cei care "pot" fac bine diferenta intre fast-food si muzica. Pentru neavizati, fiecare acord este acolo pentru a usura drumul mesajului sau pentru a-l transmite intr-un fel care-ti gadila simturile, atat! Si, da, ai dreptate, e usor sa faci un hit cand el este copilul tau iubit.
RăspundețiȘtergereEu datorită câtecelor Vama, am ajuns să am o trupă de muzică favorită. Deşi, paradoxal înainte ascultam numai muzică clasică şi psaltică, iar acum am adăugat şi rock-ul, pop-rockul vostru. O fi bine, nu ştiu, dar îmi place :).
RăspundețiȘtergereFaceţi bine ceea ce faceţi mai ales că faceţi cu pasiune.