[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

duminică, 6 mai 2012

Batranul care vinde carti

Pe terasa la Starbucks un batran vinde carti. Carti vechi, uzate, citite sau pur si simplu imbatranite de prea mult stat in biblioteca. Se plimba agale printre mese cu un brat de volume intr-o mana si o geanta ponosita intr-alta. E o imagine pe care n-am mai vazut-o de mult. E un spectacol induiosator intarit de contextul social. E atat de important contextul, fundalul pe care se desfasoara orice crampei de poveste.
Acum traim intr-o Romanie saraca, acaparata si franata de hoti, pe strazi nu se rostogoleste lapte si miere, multi romani traiesc la limita subzistentei, pentru inca si mai multi speranta a devenit un lux. Asa stand lucrurile, mersul tarsait al mosneagului nostru capata alte dimensiuni in sufletul unui privitor.
Il vad cum se aseaza la masa unor tineri. Am sentimentul ca nu va fi bagat in seama si ca popasul lui e doar pentru a-si trage sufletul, sa-si regleze putin respiratia asta care o ia razna din ce in ce mai des. Ma insel insa, tinerii il retin pe batran la masa lor. Circumspect, la inceput cred ca e vorba de un prilej de amuzament pentru ei, iata o ciudatenie care ar putea sa ne faca sa radem. Ma insel si de data asta. Tinerii se uita la carti, rasfoiesc cateva, nu stiu daca vor cumpara. Batranul vorbeste cu ei zambind si ma uit la pielea lui zbarcita la chipul obosit, apoi ma uit la fetele netede si intinse ale copiilor din fata lui si mai ales la sclipirile din rasetele lor. Ma uit si imi dau seama ca mi se pare extraordinar ca trei tineri poarta o converstie de peste douazeci de minute cu un batran decrepit care vinde carti.
E trist ca e o imagine iesita din comun pentru mine. Pentru ca viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vietii. Batranul sigur are o poveste fabuloasa de spus pentru ca cei trei s-au oprit si il asculta de o buna bucata de vreme fara sa-l mai intrerupa.
Societatea noastra atat de bolnava cateodata, ii exclude prea devreme pe batrani din vietile noastre. Traim cu impresia ca se poate invata doar din experientele proprii, ca suntem atotputernici si ca nu mai e nimic de invatat de la cei care si-au construit asa cum au putut vietile si destinele. Suntem convinsi ca ne suntem noua suficienti, o generatia care acopera douazeci de ani, avem resurse sa ne descurcam fara batranii astia despre care credem adesea ca sunt niste vestigii vii pe care trebuie sa le toleram, trecem pe langa ele fara sa ne punem problema ca vom ajunge ireversibil sa se treaca si pe langa noi, fara sa facem un exercitiu de substitutie care sa ne arate viitorul asa cum va fi el: vom rasufla mai greu, o sa ne doara oasele dimineata si o sa ne miscam mai incet dintr-o parte intr-alta a unui oras pe ale carui strazi alergam candva.
Nu, nu ne gandim la asta acum ba mai mult nu ne face placere sa-i privim pe batranii care au dreptul la viata la fel ca si noi, daca nu cumva mai mult, mult mai mult. Imi dau seama ca e un tablou normal acela al batranului inconjurat de tineri. El cu viata lui, ei cu vietile lor dar undeva ele se intersecteaza, batranul se bucura ca nu e exclus din lumea asta in care a venit fara voia lui, tinerii asculta o poveste care ii face sa rada sau le largeste orizonturile sau ii invata ceva nou.
E vremea trupurilor tinere pentru ca suntem inca tineri dar intelepciunea insusita de mic te face mai puternic si intelept ar fi sa realizam ca lumea asta in care ne e dat sa traim nu e doar a noastra a celor care pare ca avem TOTUL numai pentru faptul ca sangele inca fierbe ne vene. Imi zboara ganudl la refrenul unuia din cantecele de pe 2012, Faust si Mefisto:
- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
- Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el...

22 de comentarii:

  1. foare faina postarea, m-am intristat azi pentru a doua oara din cauza ta Tudor, prima la final de ApropoTV cand ziceai de zmee si de ce vad in inaltul cerului aia cu -3 la ochelari... si acum....

    RăspundețiȘtergere
  2. Din ce observ in jurul meu, tinerii, o mare parte din ei, sunt in schimbare, spre bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. De cele mai multe ori noi cei tineri uitam de cei care ne.Au ajutat sa mergem mai departe,ironizam ideile batranilor...traim intr.o lume in care nu se pune pret pe ceea ce stim,ce simtim,ce gandim sau pe modul cum gandim,ci TOTUL se rezuma la bani...uitam sa visam si daca visam prea mult iar nu e bine pt ca ne departam prea mult de realitate...uneori uitam sa apreciem,sa fim noi si...sa traim...

    RăspundețiȘtergere
  4. Oamenii, cu timpul, au ajuns să privească cititul, ca o activitate de întreprins la bătrânețe, și nu o cale de a-și însuși diferite trăiri și orizonturi.

    The reading of all good books is like conversation with the finest men of past centuries. -René Descartes

    RăspundețiȘtergere
  5. eu nam facebook si totusi like :-BD

    RăspundețiȘtergere
  6. Exista batrani incuiati care nu inteleg si nu accepta tineretul, sau faptul ca viata e acum in mainile altora, cum la fel de bine exista si tineri care respecta batranetea si intelepciunea care vine odata cu varsta(sau nu). Povestea ta descrie un tablou frumos, si e superb sa vezi cum se imbina trecutul cu prezentul prin prisma unor suflete curate, care au urechi de auzit si rabdarea de a intelege. Avem, si multumesc Domnului pentru asta, tineri frumosi care merita apreciati.

    RăspundețiȘtergere
  7. contemplarea detasata, senina, literara .. ne hraneste sufleteste si ne elibereaza demonii ...

    pentru evolutie insa, este nevoie de progres stiintific si tehnologic ..

    RăspundețiȘtergere
  8. Totul nu este decat o permanenta repovestire a zborului unui zmeu...

    RăspundețiȘtergere
  9. Acum ii inteleg pe acei tineri.. cand inca ii mai aveam pe bunicii mei, nu ma interesa sa ma apropii, sa vorbesc cu niciun alt batran... acum insa, ii privesc altfel, cu duisoie si am rabdare sa-i ascult, pentru mine este un timp castigat sa stau in preajma unora.
    M-am imprietenit anul trecut cu un cuplu extraordinar de batrani, cu care mai ies la plimbare. Au un spirit tanar, sunt curajosi, amuzanti si si ma impulsioneaza si pe mine sa fiu la fel.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand eram mica cineva imi spunea "Cine nu are batrani sa isi cumpere". Pe masura ce am crescut si am plecat de acasa aceasta vorba ma urmareste mereu. Tarziu i-am inteles cu adevarat semnificatia...este atat de adevarata!

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Hey
    Locuiesc la Londra de aproape de 3 ani si nu m-as mai intoarce in RO din singurul motiv ca sunt intr-o alta lume.
    Referitor la batrani, pe langa faptul ca e o placere sa porti o discutie cu ei, si nu neaparat in sens cultural, ci doar ca de cele mai multe ori ilustreaza reminiscentiv vremurile lor, dar au si un loc aparte oferit de sistemul britanic in care sunt privilegiati..si-n plus prezenta lor continua sa conserve Londra de alta data prin limbaj, prin civilizatia dusa la cote maxime care de fapt reprezinta normalitatea.

    RăspundețiȘtergere
  13. "- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
    - Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el..."
    wow! raspunsul si sensul le vom afla dupa ce Dumnezeu clipeste, dar ce bine ca inca de pe acum putem gusta putin din acel sens si raspuns!

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa este batrani au si ei ceva de spus si trebuie ascultati. Bun articol.
    Am si eu o povestioare asemanatoare cu o doamna mai in varsta din Cismigiu, stateam pe banca cu o prietena si s-au apropiat doi baieti sa ne cunoasca, cand doamna mai in varsta de vreo 70 de ani cu multe reviste vechi in mana vine spre noi si ne intinde sa ii cumparam revistele. Eu stiam ca sunt vechi restul nu s-a prins, stiam ca le vindea pentru ca nu vreia sa cerseasca, vreia sa ofere ceva in schimbul banilor ceruti. Si dupa ce am luat reviste vechi, doamna a inceput sa faca glume si sa spuna povesti din viata ei si din ce mai traise, a fost foarte amuzanta si am invatat replici si bancuri bune de la dansa. La final a plecat pentru ca a vazut un batran care mergea dansand in parc pe muzica de la telefonul lui mobil:)). Doamna ne-a spus ca nu ii place sa stea in casa, prefera sa vina in parc sa vanda cateva reviste sa, sa vorbeasca cu oameni. Luna

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. In fiecare zi o urmaresc pe babuta de la doi,stand pe banca din fata blocului,urmarind lumea care trece grabita,fiecare in treaba ei,incalzindu-se la caldura soareleui care stie ca-i va lipsi mai apoi,lasandu-si mangaiate cutele obrazului de vantul in adiere,respirand inca adanc aerul de care-i va fi dor.Si eu trec in fiecare zi pe langa ea,o salut cald,schimb doua vorbe bucurand-o atat de usor cu simpla mea prezenta alaturi de batranetile,singuratatea dureroasa si tristetiile ei imbatranite.Si in fiecare zi,in fuga mea cotidiana,sper sa o regasesc pe aceasi banca pentru ai oferi o vorba, un zambet ,o mangaiere.Pentru ca,asa cum bine ziceai"viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vieti"

    RăspundețiȘtergere
  17. Mie mi-e atat de teama de sentimentul ala de mila. Si nu mila pentru batran, ci pentru mine proiectata in imaginea lui. Batranii ne aduc aminte subliminal ca o sa ajungem ca ei. Ca suntem efemeri. Un batran ce vinde carti ofera imaginea perfecta a vietii. De parca viata ce a fost odata in el s-a cufundat in cartile alea care au trait probabil si inaintea lui si vor trai si mai incolo. E trist. Dar cartile dureaza mai mult decat noi. Si cine scrie o carte nu traieste prin acea carte. E suma unor carti citite, transpuse intr-o alta si intr-o alta...pana la sfarsit. Nu suntem noi "musti de-o zi pe-o lumea mica de se masura cu cotul" ?

    RăspundețiȘtergere
  18. Observ că pana scrisului le-a impresionat mai mult pe doamne sau domnișoare. Mî alătur lor cu admirație pentru talentul și profunzimea autorului.

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu cred ca totul tine de educatie si de experientele traite. Eu pot spune ca am avut, din pacate verbul "a avea" e la trecut, cei mai buni bunici. Au fost niste oameni minunati si as da orice pentru a-i mai inatlni o data. Cred ca asta este si motivul pentru care de fiecare data cand vad batrani pe strada, in autobuz, la magazin ii privesc cu multa admiratie si in ma bucur ca, undeva, niste nepoti inca isi mai au bunicii aproape.

    RăspundețiȘtergere
  20. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Da este destul de rar să întâlneşti tineri socializând cu oamenii în vârstă. Este trist că se întâmplă să ne mire, deşi se spune că "cine n-are bătrâni să-şi cumpere". Totuşi nu asta m-a emoţionat, ci felul în care ai reuşit să redai această întâlnire. M-am simţit alături, uitându-mă la ei, de parcă m-aş fi aflat şi eu la una din mese.

    RăspundețiȘtergere
  21. Situatia este asemeni celeia in care tinerii blogeri, care chiar se si pricep in ceea ce fac, nu sunt sustinuti deloc. Sunt lasati singuri, fara ca cineva sa ii promoveze nimeni.

    http://www.blogdedorna.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere