Camerista mi-a dat visele la spalat

Atatea vise abandonate in camere de hotel. Fumul de tigara nu e atat de inofensiv. Pare ca se pierde prin aer, dar nu e chiar asa, se agata disperat de buricele degetelor. Ceva s-a schimbat abrupt. Camerista a infasurat visele odata cu cearsafurile. I-am spus ca nu le vreau schimbate. Visele, nu cearsafurile. Nimic nu straluceste la fel de la o zi la alta. Pamantul se invarte si tremura. Nimic nu sta in loc, totul e relativ, pana si visele isi schimba infatisarea. Se aburesc ca o fereastra de cabana iarna, isi pierd virilitatea, sclipirile lor de acoperis lovit de soarele Atenei se imputineaza. Visele sunt spermatozoizi. Milioane pleaca la drum, din cand in cand cate unul ajunge sa fecundeze un destin. Se mai nasc si monstri. Viata merge inainte. Pe Hitler nu l-au infrant nici americanii, nici rusii. L-a infrant viata. Cel ce vrea sa ucida isi doreste asta mai putin decat cel care vrea sa traiasca. Viata si-a dorit mai mult victoria. Apoi a venit Stalin si a omorat treizeci de milioane de rusi. Copiii de azi viseaza la comunism. Caruselul istoriei se invarte demonic. Nicio generatie nu priveste o rotatie completa. Oamenii vor sa vada ca sa creada. Se da lumina la kilogram. Dar, va rog, priviti. Priviti la acest grup de oase apartinand unor detinuti politici vinovati de prea multa cultura. Vai, vai, ce tragic. Asa ceva nu se mai poate intampla acum. Noi am vrea tare mult sa mai bagam o fisa. Poate ca noua au sa ne cante altfel. Sa mori tu! Ia incerca. N-au cum sa vada. Caruselul istoriei nu face o rotatie completa. Camerista mi-a luat visele. Odata cu cearsafurile. Pe naiba. Muzica anilor saizeci. Smokinguri. Femei frumoase si inaccesibile. Era o vreme cand femeile erau inaccesibile. Ca un drum forestier interzis. Oare unde o duce? Un drum forestier pana in inima femeii iubite. Inaccesibil. O femeie poate sa te tina in brate toata viata fara sa stii ca nu te iubeste. Reformulez. O femeie te poate tine in brate toata viata si-ti da sa sugi iluzia ca te iubeste. Si o sugi. Iluzia asta. O sugi ca pe tata lu' maica-ta. Si cand te gandesti ca alegerile nu ne apartin. Vreau aia, aia si aia. Vrei pe dracu'. Vrea ala micu de cinci ani care n-avea ce trebuie. Ce trebuie? Nimic nu trebuie. Dumnezeu stie ce trebuie. Si Dumnezeu a zis: sa se faca lumina! Apoi omul care e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, hop si el. A vrut sa se faca lumina. Si a inventat becul. Omenirea asta prea a luat-o ad literam. Intunericul ala isi avea rostul lui. Dormeam mai mult iarna, ne trezeam devreme vara. De cand cu becul s-au dat multe peste cap. Peste care cap? Ala care se impute primu', ar zice un betiv hatru. Si femeia aia e in stare sa se uite o viata intreaga la tine si sa nu te iubeasca. Camerele de hotel stiu asta mai bine ca noi. Multe femei au iubit cu adevarat de-abia in camerele de hotel. Au zambit acasa si au iubit pe fuga in camerele de hotel. Nu, nu sunt obsedat de chestia asta, dar cred ca minciuna e repartizata in mod egal. Minciuna e peste tot. Mai e si chestia asta cu iubirea. Toti vorbim despre iubire, da' nimeni nu stie exact cum arata. Pune o suta de oameni sa-ti defineasca iubirea si vei avea o suta de definitii. Noi nu cadem de acord asupra unei cani. O, iubirea. A fost o data o gara in care nu venea niciun tren. Ce naiba a facut camerista aia cu visele mele? Prea multe aparate de fotografiat. Prea multe fotografii. Aproape ca viata nu mai are spatii pentru sine.