[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 7 decembrie 2012

Singur in fața deciziilor

 Suntem singuri în fața dramelor noastre. A marilor decizii. Mă gândesc la asta de câteva zile. Poate că înțelegerea primei propoziții îmi deschide calea spre o altfel de maturizare. Un loc unde nu există posibilitatea de a împărtăși. Acolo unde sfaturile n-au niciun rost. Sunt doar o mână de porumbei albi care pentru o fracțiune de secundă oferă speranță pentru ca mai apoi să dispară cu tot cu fâlfâit de aripi pe cerul întunecat al incertitudinii.

În fața mea așezate la un prezidiu se află trei hotărâri. Mă privesc intens cu un aer sever, răutăcios, mut. Trebuie s-o aleg pe una dintre ele. Le cunosc bine. Le cunosc foarte bine pe fiecare. Vicii și virtuți mă privesc din spatele ochilor nepăsători. Mi-am tot hrănit iluzia că numai una ar putea să-mi arate drumul cel bun. Sigur, cu condiția să știu care e drumul bun. Nu vreau să risc dar trebuie să aleg.  Sa fie roșu sau negru, par sau impar, coloană, careu, număr fix ? Mă concentrez. Îmi fixez privirea pe fiecare dintre ele. Am sentimentul că și au vorbit înainte să se așeze în fața mea. Mustăcesc acolo, la prezidiu, întrebându-se una pe alta ce o să aleg. Am să aleg, în pofida faptului că nu intuiesc dacă drumul pe care mă va însoți una din cele trei zâne hotărâri va fi de bun augur.

Dacă mă uit mai bine în jur tribunalul ăsta arată mai degrabă a cazino. Nehotărârea miroase a hoit. O singură certitudine: către oricare dintre ele mi-aș îndrepta tremurând arătătorul o ușă se va deschide brusc și un curent de aer proaspăt va spăla orice miasmă de nehotărâre. E bun aerul asta proaspăt chiar dacă ar fi crivăț sau uragan care să-mi smulgă hainele de pe mine și să mă lase gol pe un drum desfundat de țară, tot ar fi mai bun decât mirosul pestilențial al nehotărârii.

Sunt singur în fața deciziilor mele. A sosit timpul. O liniște mormântală se aude în sala de judecată. Un fir muribund de salivă e legătura dintre buzele mele uscate. Aerul stă în loc. Cele trei doamne mă privesc fix. În fața clădirii tribunalului sunt adunate rudele mele care urmăresc acest meci sortit să se tranșeze la penalty uri. Timpul de joc a expirat. Oricum n-am auzit indicațiile furibunde din tribune. Cobor privirea în pământ. Trag de timp. Pentru câte secunde, minute sau zile? Nu e loc decât de mers înainte. Aud ca prin vis strigătul mamei speriată la gândul că nu mă uit la stânga când traversez. Îl privesc pe tata cu ochii minții. Ai lui sunt obosiți. Deodată, ridic privirea. Copilăria se prelinge pe pereți. Doamnele decizii râd și își dau coate. Privirea mea îngheață. A sosit timpul:
 
 - Tu!

29 de comentarii:

  1. Si atunci ne ridicam cu mintea pe jumate deschisa, gata sa imbratisam tot necunoscutul. Pentru o secunda ne e bine.
    Si apoi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi aduce in minte o replica din scenariul lui Jako von Darmael: cat timp nu ai luat nicio decizie, totul este posibil.
    Asta nu te indeamna insa catre nehotarare, dupa cum prea bine stii, cu siguranta, ci iti reaminteste ca, orice decizie vei fi luat, vei urma calea catre care trebuie sa te indrepti, care se va deschide in fata ta pentru ca sa ajungi acolo unde trebuie sa ajungi.
    Iar acest "trebuie" nu inseamna fatalism, inseamna doar ca ne sunt date lucruri in viata, pe care sa le atingem, sa le simtim, sa le cunoastem, sa le traim, iar Decizia pe care o luam determina doar felul in care vom ajunge acolo..
    Asta cred eu.
    Deci...da-i drumul, alege!
    Bravo, ai ales!

    RăspundețiȘtergere
  3. decizia este o dimensionare exteriorizata a tuturor crezurilor si trairilor tale.mai bine o mie de dicizii gresite, decat ipostaza absenta a nepasatorului fara nicio reactie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imediat dupa ce am citit am vrut sa scriu asta "relaxeaza-te,imblanzeste-ti privirea, indiferent ce decizie vei lua tot acolo vei ajunge". Dupa care mi-a parut o tampenie. In lumea asta, deciziile se intersecteaza cu consecintele. Si totusi...poate nu e o tampenie :)
    In ultimul timp nu-mi mai place mecanica newtoniana :)

    RăspundețiȘtergere
  5. de ce nu tragi la sorti?...e mai simplu sa iei o decizie asa, atunci cand ai multe variante si foarte dificile. pentru mine cel putin functioneaza:) scriu pe niste hartiute variantele, ma concentrez asupra intrebarii la care vreau raspuns, poate mai zic si o rugaciune si in final am o decizie...cu care merg pana la capat pt ca stiu ca va fi bine oricum atata vreme cat nu imi pierd speranta, credinta si iubirea!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Decizii ...decizii : sunt cele mai tampite obstacole din viata...care te fac sa vrei sa dai timpul inapoi....si totusi necesare...insa ele fac diferenta intre cei slabi si cei puternici, cei cerebrali si cei superficiali.
    Inchipuiti-va o luma fara obligativitatea de a lua decizii: O lume de roboti construiti sa faca exact aceleasi lucruri: sa gandeasca, sa se poarte, sa arate, sa manance, sa actioneze LA FEL! viata nu ar mai fi "3D"...cursul ei ar fi plan si fara sens...
    Orice decizie luam, important este sa nu ne razgandim si sa nu ne uitam in urma!

    RăspundețiȘtergere
  7. @stropi de stele


    tu ti-ai trage fericirea si viitorul la sorti ?

    RăspundețiȘtergere
  8. da...de ce nu? am calculat totul si am masurat fiecare pas pe care l-am facut si fiecare decizie pe care am luat-o pana cand m-am trezit intr-un moment in care nu mai puteam alege, si mai rau nu mai vedeam sens in nimic...si am incercat sa trag la sorti. stiu ca pare o gluma...dar poate cateodata trebuie doar sa ne jucam in viata...pt ca indiferent ce ai alege, tot nu poti avea certitudinea, siguranta ca va fi asa cum te astepti...

    RăspundețiȘtergere
  9. viitorul si viata sunt exact asa cum ti le faci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu poţi controla întotdeauna totul.sunt de acord cu tine...nu e că aştept să pice totul din cer...lupt pentru ce vreau întotdeauna...dar pur şi simplu sunt lucruri asupra cărora nu avem control...şi atunci las soarta să îşi spună cuvântul şi mă las purtată de valul vieţii.destinaţia este tot necunoscutul, dar nu presupune nefericire şi nici un viitor ratat...:) sper că ai înţeles la ce mă refer...„trasul la sorţi “ nu e un stil de viaţă pentru mine, ci doar o alegere personală atunci când e prea greu să mai iau decizii şi să controlez situaţia.în plus, nu tot ceea ce vrem este şi ceea ce avem nevoie.que sera,sera...whatever will be,will be!

      Ștergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Singur in fata unor oameni ce asteapta si tanjesc dupa decizia ta, dupa tine...
    Singur in fata deciziei tale de a nu mai fi singur...
    Si singur... pentru ca nimeni, absolut nimeni nu-ti poate fi de folos, nu poate lua decizia in locul tau.
    Cine, Doamne, cine...? Cine e alegerea corecta?
    Ce e alegerea corecta?
    Unde e adevarul si de ce sta ascuns in spatele unui trup? De ce nu apare raspunsul in sinea-mi? De ce pare totul o ruleta ruseasca?

    Nimic nu e intamplator...
    chiar daca pare a fi.

    Nici eu nu am raspuns la aceasta dilema in care ma aflu si eu. Nadajduiesc intr-o revelatie divina, care sa-mi dovedeasca in timp ca alegerea mea... poate aleasa aleatoriu sau nejustificat sau neasteptat... este cea corecta, cea pe care "trebuia" sa o fac.

    "Singuri venim, singuri plecam."
    Doar pe drum mai suntem acompaniati in mod oscilant de unul sau de altul... tot singuri ne simtim. E greu sa-ti construiesti idealurile vietii pe baza credintei ca Cineva este cu tine. Dar... ferice de cel care reuseste!

    Increde-te in tine, increde-ma-voi in mine... si in Cineva care ghideaza pana si incostientul, pana si ceea ce pare "din ceas dedus..." intamplator.
    Nimic nu e...


    Iti multumesc pentru solidaritate sufleteasca. Si pentru... perspectiva.
    Raspuns la aceasta dilema... nu exista.

    sau....

    ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Sper că ai ales decizia cea bună(sunt sigură de asta).
    Ar trbui să scoți ”Exerciții de echilibru volumul 2”,pentru că sunt multe posturi care merită să fie scrise și în carte.

    RăspundețiȘtergere
  13. Singurătatea şi nevoia de aer curat. Le-am simţit pe pielea mea.

    RăspundețiȘtergere
  14. Tudor face poezie din orice. Si il admir.
    Problema mea tine de exacerbarea importantei deciziilor venind din trecut, a deciziilor din prezent si planificarea viitorului, via curentele care abordeaza optimizarea umana. "Suntem suma alegerilor noastre". Oare?
    Decizia presupune libertate, liber arbitru. Parerea mea e ca nu suntem chiar atat de liberi pe cat se incearca sa fim convinsi ca suntem.
    Avem doar puterea sa alegem intre bine si rau, intre viata si moarte .
    De obicei insa, deciziile sunt greu de luat fiindca presupun compromisuri.Dar daca n-am nici o decizie? Daca n-am accepta santajul social "alege! acum, ca maine va fi prea tarziu?"

    RăspundețiȘtergere
  15. Cati am trecut prin asta.....si de cate ori.... Sunt curioasa cand ai spus : Tu ! , care era ? Cea care a chicotit, cea care a comentat, sau cea care te-a pandit ...in si din umbra ?

    RăspundețiȘtergere
  16. Se dau ps3-uri gratis!!!. Repede profita de promoti, click aici ---> http://adf.ly/FrczR (Reclama platita)

    RăspundețiȘtergere
  17. Si daca 'tu' zice nu
    Ce faci..hm?
    Mi-e dor de Vama, dar aia Veche.rau!

    RăspundețiȘtergere
  18. Si daca 'tu' zice nu
    Ce faci..hm?
    Mi-e dor de Vama, dar aia Veche.rau!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mereu credem ca suntem singuri in alegerea unei decizii si ca depinde mereu de noi, pt a transforma lumea in care traim. In parte parte este adevarat, dar sa nu uitam pe Dumnezeu, care ne este alaturi si de poate ajuta sa luam decizia corecta. Si pana la urma, de unde stim ca e cea corecta, daca nu am luat una?

    RăspundețiȘtergere
  20. "People always leave." Si oamenii pleaca cand dau de greu...Dar tu nu poti pleca niciodata de tot din fata propriei drame, oricat de mult ai fugi. Deci, da, suntem singuri. Mereu.
    Mi-e dor de postarile tale...Parca era mai frumos blogul inainte sa apara cartea.:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Stii ca universul decide sa ia forma doar atunci cand il privim? Altfel, nevazuta, o particula este in acelasi timp toate posibilele sale ipostaze. Eu sunt Balanta, deciziile sunt pentru mine cel mai mare chin. Asa ca te inteleg foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  22. mi-a placut comentariul cu dimensionarea exteriorizata, doua cuvinte alaturate deampulea ca sa iasa mai lunga fraza si sa uite melteanu pina termina, asadar sa banuie ca a citit ceva interesant. ghicitoare: ce e dimensionarea exteriorizata fluida? o diaree. ce e dimensionarea exteriorizata fluida verbala? o diaree verbala. ce e blogul lui Tudor Chirila? un cacat.

    RăspundețiȘtergere

  23. Ne pasuim, sperand ca nu avem de zis
    Ne judecam doar dupa ce-am decis
    De un singur vis depinde totul
    Noi...doar ne incercam norocul!
    Iar cele trei doamne din fata mea
    Le ignor...oricum doar rad pe seama mea
    Si atunci cand usa se deschide
    Si aer curat, cum spui tu, vine
    O alta incapere se iveste
    Aducand decizii noi de veste!
    Dar poate asa vrem sa traim
    Gand alternat cu " sa murim"....

    RăspundețiȘtergere
  24. Consider ca cea mai buna decizie pe care o poti lua este aceea pe care normal doar tu o poti lua si o vei lua.Important este ca in viziunea ta sa stii ca ai luat cea mai buna decizie.

    RăspundețiȘtergere
  25. Tom Arnold, Tom Arnold, Tom Arnold

    Tom Arnold, Tom Arnold, Tom Arnold

    Tom Arnold, Tom Arnold, Tom Arnold

    RăspundețiȘtergere
  26. BAAAAAA DA VOI VEDETI CE PEnali SUNTETI CU COMENTARILE VOSTE PROSTESTI

    RăspundețiȘtergere
  27. BA MUIELOR MACAR DATI COMENTARI CUM O DAT ASTA DINAINTEA MEA ca ii om destept

    RăspundețiȘtergere