[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 12 iunie 2014

Noapte bună

Vine un moment când scrii din ce în ce mai greu. Vine momentul în care dilema devine coșmar, nu impuls. Orice dilemă care devine implus n-a fost dilemă.  Nici măcar nu e vorba despre lupii care fac cerc, ci e mai degrabă ideea cercului. Nu compoziția cercului este sufocantă ci cercul în sine. Vodca se stinge cu vodcă, zic unii. Scrisul se omoară prin scris. Nu e chemarea mea - scrisul - aș putea să mă detașez cu grație. Aș putea să mă strecor printre membrii cercului, neobservat. Însă libertatea ar urla ca din gură de șarpe. După ce că e iluzorie, ca metaforele lui Gabo care nu sunt niciodată la fel, de fiecare dată când le citești, mai face și scandal libertatea asta. Incredibil cum cîteva sute de cuvinte pot contribui la ranforsarea unui soclu. Noapte bună.

PS. Foarte puțin puf prin aerul lunii mai a lui 2014, nu credeți? 

13 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrisul este o chemare a ta profunda, altfel nici nu s-ar petrece la ore mici ale diminetii...este strigatul launtric care face cerc si apoi evadeaza. Da, libertatea face galagie mare, striga la cer si apoi ea insasi evadeaza...unde? In noi.. se stie...se pierde in profunzimi in care nu o mai regasim, pana nu iese din nou la suprafata.. Da, putin puf in aerul de mai, am constatat si eu...stihiile au fost parcimonioase in umorile lor!

    RăspundețiȘtergere
  3. orice ai face canti sau scri esti MARE de asta te admir si te respect esti tu TUDOR CHIRILA

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu l numi cosmar, eu cred ca uneori vrem sa pastram cuvintele doar pentru noi. Oricat de frumoase si potrivite pentru cercul tau ar fi, ei au alt cerc. Eu n as numi cosmar, as numi fericire! Fericire caci stiu ca e un cerc si vreau sa il cunosc :) fusei in Londra (the circle) :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand nu te identifici cu cercul esti deja liber; caci orice dilema si cosmar, vin si trec. observatorul din noi este singura prezenta permanenta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am inceput sa citesc cartea... descopar multa sensibilitate... ideala pentru artist, piatra de moara pentru om... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cuvintele care se simt înşelate sunt acelea care ne vin cel mai greu; scrisul e un produs al trăirilor noastre.

    RăspundețiȘtergere
  8. Din punctul meu de vedere, a scrie devine din ce in ce mai grea atunci cand intensitatea amintirii rescrise este vaga .

    RăspundețiȘtergere
  9. Încercați să vă lăsați mintea liberă, să o lăsați să zburde și să vă gândiți că sunteți ca o chitară. Cuvintele vă sunt notele, după ce le ciupiți (scrieți) ele rezonează și lasă o amprentă asupra ascultătorului (cititorului) .Viitorul meu l-ați influențat considerabil. Mie nu mi-ar plăcea să nu vă mai pot citi. M-ar întrista. Am și eu un blog. Și mie mi-e greu să scriu uneori, după mă gândesc că acolo printre cititorii mei există unul pe care cuvintele mele e posibil să-l ajute. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna Tudor

    Ti -am descoperit blogul relativ recent...

    Nu pot spune ca sunt o experta in ale scrisului...nici pe departe...dar cuvintele tale sunt sincere

    Folosesc scrisul ca pe o modalitate de a mai elibera cate o convulsie...in rarele momente cand propriile resurse nu o mai pot gestiona

    Desi aparent nedefinit...prin infinitatea de puncte din componenta...cercul pe care il mentionezi este in sine un paradox...o cinica contradictie

    Ofera un fals sentiment de siguranta cand sta pe deget...e un etalon personal daca este format din prieteni, un mediu personal in care te intorci de cate ori ai ocazia....un moment de voiosie atunci cand copii se joaca in parc....un carusel al vietii pe masura ce te dezvolti....culminand cu, poate cel mai real si mai asumat momentul ol omului, introspectia.

    Abia atunci vizualizezi cercul...abia atunci te ingradeste...pt ca el nu mai este despre siguranta si stabilitate, despre copilarie si joc si joaca sau ai tai cunoscuti. Infinitatea lui de puncte o vezi clar acum, sunt limitarile si vulnerabilitatile tale...este despre ceea ce te face uman si te expune, este despre ceea ce vibreaza si rezoneaza in tine.

    Evoluam in mijlocul acestui cerc...care poate fi linertatea sau inchisoarea fiecaruia dintre noi...pentru ca de cele mai multe ori in centrul cercului se afla fie un Procust...fie un Don Quijote...

    RăspundețiȘtergere