REFERENDUMUL UNIRII

Referendumul pe tema redefinirii familiei în constituție este o aberație juridică și declanșatorul unui fenomen de ipocrizie socială fără precedent. Din aceste prime rânduri cred că se înțelege că voi boicota acest referendum în speranța că așa el nu va întruni cvorum. Deocamdată nu mă interesează să dezvolt pledoaria contra absurdității acestui demers ci să observ câteva lucruri strategice. 

Fumul ridicat de petarda numită “redefinirea familiei” funcționează perfect. Evenimentul este trending pe toate rețelele sociale, deci cortina a coborât. În spatele ei s-au mutat adevăratele priorități ale guvernării PSD-ALDE. 

Prioritatea numărul unu este evitarea condamnărilor pentru dosarele de corupție, fuga de pușcărie și pregătirea deturnării constante a banilor publici fără frica de judecată. Pentru asta trebuie blocat sistemul judiciar (vezi pensionarea magistraților) și continuarea în regim de urgență a modificărilor la codul penal, legile răspunderii magistraților, etc. Ce poate fi mai simplu decât distragerea atenției publice de la asediul infractorilor asupra a ceea ce a mai rămas din România decât organizarea unui referendum atât de controversat? 

Dacă ne amintim bine, acum vreo două săptămâni locul întâi pe agenda publică era ocupat de jandarmeriada din 10 august. Chiar și atunci PSD-ul era preocupat la vedere de încetinirea și dicreditarea anchetei parchetului militar, procurorul prezent la intervenția jandarmeriei a fost brusc anchetat pentru niște declarații mai vechi apoi, ca într-o apocalipsă a absurdității, jandarmeria face plângere penală la DIICOT alimentând ideea loviturii de stat, răspândită de liderii PSD. Pe scurt, după ce îți gazezi și lovești propriul popor faci plângere penală împotriva lui. Un asemenea gest de trădare a propriilor cetățeni ar fi trebui să fie de ajuns să scoată în stradă, de două ori mai mulți oameni decât în 10 august, dar indignarea poate că nu a fost destul de  mare cât să șteragă umilința publică de la mitingul diasporei. Sau, dimpotrivă, ar fi trebuit să fie declanșator. Totuși, ce poate fi mai util decât un referendum controversat ca oamenii să uite că sunt conduși de o gașcă de infractori care folosesc bătăuși plătiți din bani publici ca să-i pună cu botul pe labe? 

Vrei ca lumea să nu se mai indigneze că în fruntea guvernului este o păpușă incultă și incompententă mânuită de un lider de partid cu dosare penale și care nu e în stare să justifice o avere uriașă (după standardele celor mai mulți dintre votanții lui) dobândită într-unul din cele mai sărace județe din România? Declanșezi un referendum. 

Vrei ca lumea să treacă cu vederea că pregătești o ordonanță de urgență privind amnistia și grațierea al cărei unic scop e să te scape de pușcărie? Declanșezi un referendum care să polarizeze societatea. Mai ales când știi că o ordonanță mult mai puțin periculoasă a scos în stradă sute de mii de români. 

Vrei ca poporul să nu mai observe că ești incapabil să guvernezi și nu poți să începi nici măcar o reformă coerentă fie că e vorba de sănătate, educație, infrastructură, administrație publică? Declanșezi un referendum. 

Vrei ca poporul să nu realizeze că măririle de salariu sunt praf în ochi pentru că inflația începe să se simtă iar puterea de cumpărare scade? Declanșezi un referendum. 

Poate însă cel mai important rezultat al manevrei strategice numite referendumul pentru redefinirea familiei este că reușește să spargă opoziția civică de care s-a ciocnit PSD-ul în utlimii ani. Asta este adevărata lovitură de maestru. Până la discuția despre referendum, exista o pătură socială unită de visul unei Românii fără corupție, fără penali, o Românie în care meritocrația să prevaleze, o Românie în care respectul față de lege, responsabilitatea funcționarilor publici și statul de drept să  nu fie doar cuvinte mari, ci valori asumate. Pentru asta s-a ieșit în stradă mai bine de un an de zile, pentru că un segment social important a înțeles că în marea ei majoritatea clasa politică din România nu poate și nu vrea să participe la visul lui. Scindarea acestui segment social în care oamenii se poziționează diferit vis-a-vis de tema referendumului este adevărata reușită a mafiei politice care a paralizat România. 

În anul centenarului România este mai împărțită decât oricând, iar politicienii profită de populația săracă și needucată în mentalul căreia inseminează teme false menite să declanșeze frica și să creeze dușmani imaginari care îi vor deposeda și de precara bunăstare pe care o mai au. Concomitent cu divizarea celor care înțeleg dezastrul guvernării și strategia mafiotă de acaparare a României. 

Dacă te uiți din perspectiva lor, referendumul poate fi privit ca unul al unității românilor împotriva pericolului homosexual, de natură să ne stârpească pe viitor ca nație. Scriu rândurile astea și îmi vine să râd. Numai redefinirea familiei în Constituție poate salva integritatea României și probabil tot ea îi va aduce acasă pe cele peste cinci milioane de români alungați din țară de cine altcineva decât de homosexuali, nu? Trebuie să recunoaștem că le-a ieșit pentru moment. 

Nu am să mă duc la referendum. Poate și pentru faptul că sunt actor, am crescut de mic în teatru și am văzut ce se întâmplă în culise, cum toate mașinăriile nevăzute publicului contribuie la tabloul de pe scenă, singurul la care au acces vizual spectatorii. Cu toate astea spectactolul se întâmplă și în culise. Nu mă duc la referendum pentru că nu sunt orb și văd destul cât să nu vreau să girez o imensă manipulare și pentru că înțeleg că adevăratele priorități ale regizorilor ieftini care conduc spectacolul României sunt contra intereselor acestei țări și ale cetățenilor ei. 

x