15 iulie Simleul Silvaniei
16 iulie Cluj- Fashion
Este pentru prima data cand ajungem la Simleul Silvaniei.Speram sa gasim un public receptiv si pus pe muzica.See u there guys!!!
Pentru clujeni a little surprise: Vama accoustic sau half-plugged cum ne place noua sa zicem.Check details within the concert.
marți, 10 iulie 2007
luni, 9 iulie 2007
VAMA LA ORADEA
Demult nu am mai avut un concert atat de proaspat si datator de oxigen ca cel de la Oradea.Cu un Raul in forma de zile mari care a reusit sa reorchestreze ad-hoc Hotel cismigiu incat am uitat strofa a doua.Era asa o bucurie a cantarii ca am uitat versurile.De obicei nu cantam Hotel Cismigiu din mai multe motive pe care nu are rost sa le insir aici.De data asta la insistentele unui public frumos care s-a incalzit greu dar spre sfarsit frigea rau, am hotarit sa cantam.Doar ca Raul a decis sa inceapa piesa simfonic, cu un ansamblu de viori si suflatori si timpane care se loveau de zidurile cetatii. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga si ne uitam uimiti si fascinati in acelasi timp bucurosi de muzica.Eram toti, spectatori, dar de pe scena ai unui moment inedit.Si la un moment dat Raul isi aminteste ca trebuie sa inceapa piesa sio incepe dra la tempoul original ca Eagles;apoi iar accente simfonice si deodata ma lasa singur, eu si publicul.Cred ca publicul de fapt dunt sigur ca publicul a fostla fel de surprins ca si noi dar asta e si mai frumos.Hotel Cismigiu a fost un happening in maniera Vama.Din piesele noi am canta cartitza si Fotomodele care afost foarte bine primita si se contureaza serios ca posibil viitor single.
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....
duminică, 8 iulie 2007
BED FOR LOVE - The Story(2)
Filmarile
Au fost 22 de ore de filmare neintrerupte.Aici as vrea sa punctez atitudinea profesionista a fetelor care si-au asteptat randul la cadru cu calm fara sa-si risipeasca energia cum se intampla adesea cu amatorii care se plictisesc pe platouri.Unele fete au asteptat zece ore pina la primul lor cadru.Desi am incercat sa fim eficienti in organizare si sa nu chemam toata lumea de la inceputul filmarilor celebrele "desincronizari de productie" ne-au adus in situatia de mai sus.
Ne-am confruntat si cu un incident de munca la inceputul zilei, o nefericita criza de epilepsie a unuia dintre baietii din echipa tehnica.S-a intamplat langa mine si una din fete chiar in momentul in care repetam prima secventa a "trezirii" de dimineata.Omul s-a prabusit langa noi, in tacere, apoi trupul i s-a chircit si mainile s-au inclestat vrand parca sa apuce aerul...in timp ce fata i se schimonosea intr-o grimasa care l-a metamorfozat complet.Am ramas blocat si tot ce am putut face a fost sa strig niste ordine tampe legate de degetul mic care ar trebui muscat caci asa auzisem din povestiri...Jojo, tehnicul nostru l-a muscat de deget dar nu a parut sa aiba vreun efect imediat.In cele din urma omul si-a revenit incet-incet muschii fetei s-au desclestat facand loc unei expresii de uimire si rusine in acelasi timp.A fost un moment din care s-a desprins puternic un sentiment ciudat: neputinta de a face ceva petru un semen de-al tau in durere.Ne-am intos la filmari.
Cu toate ca am avut la dispozitie un platou de vreo 1000 de metri patrati nu am reusit sa il aranjam in asa fel incat sa putem filma fara intreruperi.Elemente de decor se mutau de la un cadru la altul si luminile se mutau si ele in acelasi timp.Ar fi fost ideal sa nu fim nevoiti sa mutam lucuri dint-o parte in alta dar asta ar fi insemnat un supliment de lumini si de timp pe care din pacate nu ni l-am putut permite.S-a lucrat insa cu calm si veselie ba chiar a fost timp de repetitii.Ne-am umflat rau cu fulgi si lapte in incercarea de a ne sincroniza cand turnam in pahare si boluri.Pe Irina o apuca de fiecare data rasul cand vedea ca unul dintre noi toarna mai mult si trebuia sa refacem miscarea dupa ce in prealabil ne ghiftuiam cu amestecul de fulgi si lapte.Intr-un final am reusit sa ne sincronizam spre fericirea Irinei careia inca vreo cateva duble i-ar fi distrs cariera de fotomodel.
O alta problema a fost oboseala.Dupa 16 ore de filmare e greu sa mai fii la fel ca la inceput.Ceva se automatizeza in tine si nu-ti mai poti controla reactiile in fata camerei asa cum ti-ai dori.Creierul da comanda muschilor dar oboseala filtreaza si transforma rezultatul scontat.Asa ca intr-un final ceea ce se vroia un zambet se transforma in ranjet sau grimasa.Din fericire toata lumea a luptat bine cu chestia asta si dupa ce am vazut clipul montat n-as mai putea spune care cadre au fost trase la sfarsitul zilei "duble" de filmare.
La montaj ne-am confruntat cu una din greselile pe care le-am facut in filmari.Desi eu am insistat sa filmam pe muzica lucrul asta nu s-a intamplat si in montaj a fost un dezavantaj.Chiar daca secventa filmata nu e un sincron de trupa( mimarea cantarii) ci o actiune oarecare daca se filmeaza pe muzica si se tine cont de tempo, secventa va avea aceeasi dinamica cu piesa.Altminteri exista riscul ca actorii sa filmeze intr-un cu totul alt ritm, de exemplu mult mai lent, ceea ce ar ingreuna editarea finala, montajul.S-a intamplat si in cazul nostru si de multe ori taieturile au fost altfel decat ni le-am propus.Oricum varianta finala a clipului este a treia varianta de montaj.
Concluzii
Ne-am propus un videoclip curat si o poveste bine determinata care sa vorbesaca despre rutina si obisnuita in cuplu.Am mizat mult pe o cromatica simpla pentru ca nu ne place varza coloristica.Am incercat sa nu exprimam mai multe mesje decat e cazul pentru ca trei minute sunt pana la urma trei minute si nu poti filosofa vizual prea mult.BED FOR LOVE e primul single de pe un disc cu piese foarte diferite.
PS.Toate comentariile pe acest blog sunt binevenite.Polemicile sunt deasemenea binevenite.In general nu voi raspunde comentariilor decat in masura in care o precizare este ABSOLUT necesara.Altminteri salut "democratia" si "curajosii" din spatele display-uri-lor.Nu sunt tolerate comentarii vulgare sau cuvinte explicite.
Sa fiti iubiti!
Au fost 22 de ore de filmare neintrerupte.Aici as vrea sa punctez atitudinea profesionista a fetelor care si-au asteptat randul la cadru cu calm fara sa-si risipeasca energia cum se intampla adesea cu amatorii care se plictisesc pe platouri.Unele fete au asteptat zece ore pina la primul lor cadru.Desi am incercat sa fim eficienti in organizare si sa nu chemam toata lumea de la inceputul filmarilor celebrele "desincronizari de productie" ne-au adus in situatia de mai sus.
Ne-am confruntat si cu un incident de munca la inceputul zilei, o nefericita criza de epilepsie a unuia dintre baietii din echipa tehnica.S-a intamplat langa mine si una din fete chiar in momentul in care repetam prima secventa a "trezirii" de dimineata.Omul s-a prabusit langa noi, in tacere, apoi trupul i s-a chircit si mainile s-au inclestat vrand parca sa apuce aerul...in timp ce fata i se schimonosea intr-o grimasa care l-a metamorfozat complet.Am ramas blocat si tot ce am putut face a fost sa strig niste ordine tampe legate de degetul mic care ar trebui muscat caci asa auzisem din povestiri...Jojo, tehnicul nostru l-a muscat de deget dar nu a parut sa aiba vreun efect imediat.In cele din urma omul si-a revenit incet-incet muschii fetei s-au desclestat facand loc unei expresii de uimire si rusine in acelasi timp.A fost un moment din care s-a desprins puternic un sentiment ciudat: neputinta de a face ceva petru un semen de-al tau in durere.Ne-am intos la filmari.
Cu toate ca am avut la dispozitie un platou de vreo 1000 de metri patrati nu am reusit sa il aranjam in asa fel incat sa putem filma fara intreruperi.Elemente de decor se mutau de la un cadru la altul si luminile se mutau si ele in acelasi timp.Ar fi fost ideal sa nu fim nevoiti sa mutam lucuri dint-o parte in alta dar asta ar fi insemnat un supliment de lumini si de timp pe care din pacate nu ni l-am putut permite.S-a lucrat insa cu calm si veselie ba chiar a fost timp de repetitii.Ne-am umflat rau cu fulgi si lapte in incercarea de a ne sincroniza cand turnam in pahare si boluri.Pe Irina o apuca de fiecare data rasul cand vedea ca unul dintre noi toarna mai mult si trebuia sa refacem miscarea dupa ce in prealabil ne ghiftuiam cu amestecul de fulgi si lapte.Intr-un final am reusit sa ne sincronizam spre fericirea Irinei careia inca vreo cateva duble i-ar fi distrs cariera de fotomodel.
O alta problema a fost oboseala.Dupa 16 ore de filmare e greu sa mai fii la fel ca la inceput.Ceva se automatizeza in tine si nu-ti mai poti controla reactiile in fata camerei asa cum ti-ai dori.Creierul da comanda muschilor dar oboseala filtreaza si transforma rezultatul scontat.Asa ca intr-un final ceea ce se vroia un zambet se transforma in ranjet sau grimasa.Din fericire toata lumea a luptat bine cu chestia asta si dupa ce am vazut clipul montat n-as mai putea spune care cadre au fost trase la sfarsitul zilei "duble" de filmare.
La montaj ne-am confruntat cu una din greselile pe care le-am facut in filmari.Desi eu am insistat sa filmam pe muzica lucrul asta nu s-a intamplat si in montaj a fost un dezavantaj.Chiar daca secventa filmata nu e un sincron de trupa( mimarea cantarii) ci o actiune oarecare daca se filmeaza pe muzica si se tine cont de tempo, secventa va avea aceeasi dinamica cu piesa.Altminteri exista riscul ca actorii sa filmeze intr-un cu totul alt ritm, de exemplu mult mai lent, ceea ce ar ingreuna editarea finala, montajul.S-a intamplat si in cazul nostru si de multe ori taieturile au fost altfel decat ni le-am propus.Oricum varianta finala a clipului este a treia varianta de montaj.
Concluzii
Ne-am propus un videoclip curat si o poveste bine determinata care sa vorbesaca despre rutina si obisnuita in cuplu.Am mizat mult pe o cromatica simpla pentru ca nu ne place varza coloristica.Am incercat sa nu exprimam mai multe mesje decat e cazul pentru ca trei minute sunt pana la urma trei minute si nu poti filosofa vizual prea mult.BED FOR LOVE e primul single de pe un disc cu piese foarte diferite.
PS.Toate comentariile pe acest blog sunt binevenite.Polemicile sunt deasemenea binevenite.In general nu voi raspunde comentariilor decat in masura in care o precizare este ABSOLUT necesara.Altminteri salut "democratia" si "curajosii" din spatele display-uri-lor.Nu sunt tolerate comentarii vulgare sau cuvinte explicite.
Sa fiti iubiti!
joi, 28 iunie 2007
Bed For Love - The Story
INCEPUTUL
Sunt aproape doua luni si jumatate de cand am primit primul telefon de la Marian Crisan.Raspandisem deja ideea ca Vama era in cautarea unui regizor si mai ales a unei povesti.Marian afost primul care a sunat: - M-am gandit la o poveste simpla, povestea unui cuplu a acrui relatie e in impas si ii vedem facaand tot feluri de actiuni asa, din "obisnuinta'...pana aici n-ar fi ceva senzational doar ca m-am gandit ca la fiecare patru cinci cadre fata din clip sa se schimbe si sa avem practic acelasi personaj dar intruchipat de alta fata mereu...- Incredibil,zic,mi-ai furat ideea!!Marian nu intelege...-Aceeasi idee mi-a venit pentru scenariul la care lucrez doar ca eu o foloseam ca sa arat ca personajul meu are multe aventuri si trece de la o fata la alta si aveam nevoie sa comprim ca timp asta.Mi se pare supeer.-Da, zice Marian si asta ar trebui sa fie partea catchy a clipului, dupa parerea mea...Au inceput apoi o serie de intalniri care sa perfecteze povestea...Eu am insistat ca trebuie sa gasim si sa accentuam gesturile esentiale care sa defineasca "rutina", "plictiseala" si asa am ajuns intr-un final la ideea celor doua telecomenzi pentru acelasi telvizor sau la micul dejun care se serveste simultan intr-o ordine clara si cu zambet fals pe fata...fata cicalitoare etc.
LOCATIA
-Ok unde se intampla chestia asta? a fost urmatoarea intrebare.- Ai vazut Dogville, ma intreaba Marian. - Da, mai demult, raspund.- Eh, mie mi-ar placea sa avem un colt de oras a la Dogville decorul, peretii caselor, strada, sa fie delimitate de un desen cum e acolo si doar partile de mobilier esentiale sa le aducem pe bune in platou.- Bai suna a furaciune si toata lumea o sa zica asta, zic.- Pai chiar asta vrem,propune Marian , sa citam Dogville sa fie evident ca e o trimitere la film.- Si varianta cu locatii separate?Pe care sa le cautam si sa le potrivim?- Problema in Bucuresti e ca nu poti gasi mai multe locatii din aceeasi zona stilistica ma refer si la exterioare si interioare in acelesi timp sau daca le gasesti, de cele mai multe ori sunt ratiuni de productie pentru care nu le poti folosi.Plus ca varianta Dogville sta mai bine in picioare si ne ajuta sa controlam lucruile mai usor.
CROMATICA
-Mariane eu tin foarte tare la cromatica si asta ma deranjeaza de multe ori in clipurile romanesti ca lumea nu tine cont de asta si de multe ori e o varza vizuala care nu ajuta nici povestea nici personajele nici trupa...- Pai aici, ca sa controlezi cromatic lucrurile e mult mai bine sa lucrezi intr-un platou decat sa cauti locatii care sa se potriveasca ..- Nu stiu, eu imi doresc sa fie un clip in trei culori si asta sa fie vizibil la prima sa dea curatenie...Filmam alb-negru facem asta in post-productie, folosim croma si asa mai departe, sau cum? - Experienta mea cu croma in Romania cam lasa de dorit si post productia la nivelul a ce ne dorim e scumpa si ia timp.Cel mai bine cred e sa concepem direct decorul si tinutele personajelor si culorile p care ni le dorim.Nici asta nu e usor dar e realizabil.Si am un scenograf bun.
Cam asa au decurs primele runde de discutii pe la Crem Cafe la Universitate cu laptopurile pe mese, multe cafele si brainstorming-uri de tot felul.Senzatia care s-a nascut de la inceput e ca avem prea multe mesaje de comunicat intr-un timp prea scurt.Trei minute.Marian tinea sa imi reaminteasca periodic ca un clip e doar un clip si nu poti sa ai pretentii si profunzime de film sau scurt metraj.Io o tineam pe a mea cu cate un mesaj ascuns la doua trei cadre dar realizam ca gresesc si riscam sa facem o varza.Sa stii, mi-a spus Marian, ca nu e foarte mult timp nici cu fetele si e bine sa se perceapa schimbarea lor in timpul clipului asa ca hai sa nu avem zece ci sapte...Asa ca am ramas la sapte desi pornisem "macro" cu zece in cap.Zece fete intr-una singura...:))
FETELE
La casting am vazut in jur de o suta de fete.Probabil ca a fost partea cea mai placuta si relaxanta.Am vazut fete intre saisprezece si douazecisisapte de ani si mi-aduc aminte de o chestie haioasa: le povesteam ca este vorba de doi tineri care au o relatie si relatia nu mai merge s-a transformat in rutina, obisnuinta, e un cliseu , nu mai exista iubire.Si ca ele ar trebui sa joace aceste stari.Si le intrebam: -Credeti ca va descurcati sa jucati asta? De la saispezece la douazecisisapte nu a fost un raspuns negativ.Toate spuneau: - Ah ce simplu, nu e nimic nou! sau - Normal ca stiu, am trecut prin asta!!!! - Pai asa a fost ultima mea relatie!! - Ce bine, tocmai m-am despartit stiu ce trebuie sa joc.
Ooops! O fi foarte "trendy" chestia asta sau asa e de cand lumea?
VA URMA:)
Sunt aproape doua luni si jumatate de cand am primit primul telefon de la Marian Crisan.Raspandisem deja ideea ca Vama era in cautarea unui regizor si mai ales a unei povesti.Marian afost primul care a sunat: - M-am gandit la o poveste simpla, povestea unui cuplu a acrui relatie e in impas si ii vedem facaand tot feluri de actiuni asa, din "obisnuinta'...pana aici n-ar fi ceva senzational doar ca m-am gandit ca la fiecare patru cinci cadre fata din clip sa se schimbe si sa avem practic acelasi personaj dar intruchipat de alta fata mereu...- Incredibil,zic,mi-ai furat ideea!!Marian nu intelege...-Aceeasi idee mi-a venit pentru scenariul la care lucrez doar ca eu o foloseam ca sa arat ca personajul meu are multe aventuri si trece de la o fata la alta si aveam nevoie sa comprim ca timp asta.Mi se pare supeer.-Da, zice Marian si asta ar trebui sa fie partea catchy a clipului, dupa parerea mea...Au inceput apoi o serie de intalniri care sa perfecteze povestea...Eu am insistat ca trebuie sa gasim si sa accentuam gesturile esentiale care sa defineasca "rutina", "plictiseala" si asa am ajuns intr-un final la ideea celor doua telecomenzi pentru acelasi telvizor sau la micul dejun care se serveste simultan intr-o ordine clara si cu zambet fals pe fata...fata cicalitoare etc.
LOCATIA
-Ok unde se intampla chestia asta? a fost urmatoarea intrebare.- Ai vazut Dogville, ma intreaba Marian. - Da, mai demult, raspund.- Eh, mie mi-ar placea sa avem un colt de oras a la Dogville decorul, peretii caselor, strada, sa fie delimitate de un desen cum e acolo si doar partile de mobilier esentiale sa le aducem pe bune in platou.- Bai suna a furaciune si toata lumea o sa zica asta, zic.- Pai chiar asta vrem,propune Marian , sa citam Dogville sa fie evident ca e o trimitere la film.- Si varianta cu locatii separate?Pe care sa le cautam si sa le potrivim?- Problema in Bucuresti e ca nu poti gasi mai multe locatii din aceeasi zona stilistica ma refer si la exterioare si interioare in acelesi timp sau daca le gasesti, de cele mai multe ori sunt ratiuni de productie pentru care nu le poti folosi.Plus ca varianta Dogville sta mai bine in picioare si ne ajuta sa controlam lucruile mai usor.
CROMATICA
-Mariane eu tin foarte tare la cromatica si asta ma deranjeaza de multe ori in clipurile romanesti ca lumea nu tine cont de asta si de multe ori e o varza vizuala care nu ajuta nici povestea nici personajele nici trupa...- Pai aici, ca sa controlezi cromatic lucrurile e mult mai bine sa lucrezi intr-un platou decat sa cauti locatii care sa se potriveasca ..- Nu stiu, eu imi doresc sa fie un clip in trei culori si asta sa fie vizibil la prima sa dea curatenie...Filmam alb-negru facem asta in post-productie, folosim croma si asa mai departe, sau cum? - Experienta mea cu croma in Romania cam lasa de dorit si post productia la nivelul a ce ne dorim e scumpa si ia timp.Cel mai bine cred e sa concepem direct decorul si tinutele personajelor si culorile p care ni le dorim.Nici asta nu e usor dar e realizabil.Si am un scenograf bun.
Cam asa au decurs primele runde de discutii pe la Crem Cafe la Universitate cu laptopurile pe mese, multe cafele si brainstorming-uri de tot felul.Senzatia care s-a nascut de la inceput e ca avem prea multe mesaje de comunicat intr-un timp prea scurt.Trei minute.Marian tinea sa imi reaminteasca periodic ca un clip e doar un clip si nu poti sa ai pretentii si profunzime de film sau scurt metraj.Io o tineam pe a mea cu cate un mesaj ascuns la doua trei cadre dar realizam ca gresesc si riscam sa facem o varza.Sa stii, mi-a spus Marian, ca nu e foarte mult timp nici cu fetele si e bine sa se perceapa schimbarea lor in timpul clipului asa ca hai sa nu avem zece ci sapte...Asa ca am ramas la sapte desi pornisem "macro" cu zece in cap.Zece fete intr-una singura...:))
FETELE
La casting am vazut in jur de o suta de fete.Probabil ca a fost partea cea mai placuta si relaxanta.Am vazut fete intre saisprezece si douazecisisapte de ani si mi-aduc aminte de o chestie haioasa: le povesteam ca este vorba de doi tineri care au o relatie si relatia nu mai merge s-a transformat in rutina, obisnuinta, e un cliseu , nu mai exista iubire.Si ca ele ar trebui sa joace aceste stari.Si le intrebam: -Credeti ca va descurcati sa jucati asta? De la saispezece la douazecisisapte nu a fost un raspuns negativ.Toate spuneau: - Ah ce simplu, nu e nimic nou! sau - Normal ca stiu, am trecut prin asta!!!! - Pai asa a fost ultima mea relatie!! - Ce bine, tocmai m-am despartit stiu ce trebuie sa joc.
Ooops! O fi foarte "trendy" chestia asta sau asa e de cand lumea?
VA URMA:)
duminică, 24 iunie 2007
Back in Business: BED FOR LOVE - THE VIDEO
Cred ca sunt cam inconstant, nu? Am disparut ca magaru in ceatza si incerc sa promit fara sa nu sesizez desertaciunea vorbelor mele, ca nu o sa se mai intample.Deh!S-au intamplat multe...
Cea mai buna si recenta ar fi ca ne pregatim de lansarea videoclipului BED FOR LOVE:) Can I hear u cheering pals or it's only my fantasy?
Da JOI 28 IUNIE VAMA lanseaza BED FOR LOVE pe internet. Clipul va fi postat si aici pe blog subject to ur insiduous comments.sunt bucuros ca rata reusitei din punctul meu de vedere e destul de mare( peste 65 la suta).In contextul dat reusita = drumul de la viziunea echipei si pina la produsul final(100 LA 100 e cand se parcurge distanta si drumul arata ca un cerc unde punctul de plecare si cel de sosire coincid)
Am lucrat frumos cu o echipa minunata pe care o prezint aici :Marian Crisan- regizor/scenarist, Vlastimir- producator executiv, Alina Macarie- PR si productie din partea Vama, sapte fete frumoase: Raluca Aprodu, Ioana Blaj, Cristina Mihailescu,Oana Stan,Irina Ionescu, Viorela Bata un stylist cool&trandy in persoana Ramonei Voicu un scenograf super care a contribuit decisiv la viziunea noastra cromatica- Paul Savescu si lista ar putea si ar trebui sa continue in conditiile in care memoria nu mi-ar juca feste:)
Nu va asteptati la ceva spectaculos.Nu am urmarit asta.Ne-am propus sa dublam vizual mesajul textului si sa facem un videoclip curat din punct de vedere cromatic.
Exista si o "gaselnita" pe care lumea nu o percepe din prima dar pe care deja am dezvaluit-o mai sus.Va las pe voi.Comentariile sunt binevenite, desi inutile:)))Nu mai putem schimba nimic,nu?Si nici nu ne dorim.Asta da self-esteem si arogantza, huh?
Ne vedem joi pe net...
ps. multumiri tuturor site-urilor care sustin aceasta lansare prin bannere si linkuri.
Cea mai buna si recenta ar fi ca ne pregatim de lansarea videoclipului BED FOR LOVE:) Can I hear u cheering pals or it's only my fantasy?
Da JOI 28 IUNIE VAMA lanseaza BED FOR LOVE pe internet. Clipul va fi postat si aici pe blog subject to ur insiduous comments.sunt bucuros ca rata reusitei din punctul meu de vedere e destul de mare( peste 65 la suta).In contextul dat reusita = drumul de la viziunea echipei si pina la produsul final(100 LA 100 e cand se parcurge distanta si drumul arata ca un cerc unde punctul de plecare si cel de sosire coincid)
Am lucrat frumos cu o echipa minunata pe care o prezint aici :Marian Crisan- regizor/scenarist, Vlastimir- producator executiv, Alina Macarie- PR si productie din partea Vama, sapte fete frumoase: Raluca Aprodu, Ioana Blaj, Cristina Mihailescu,Oana Stan,Irina Ionescu, Viorela Bata un stylist cool&trandy in persoana Ramonei Voicu un scenograf super care a contribuit decisiv la viziunea noastra cromatica- Paul Savescu si lista ar putea si ar trebui sa continue in conditiile in care memoria nu mi-ar juca feste:)
Nu va asteptati la ceva spectaculos.Nu am urmarit asta.Ne-am propus sa dublam vizual mesajul textului si sa facem un videoclip curat din punct de vedere cromatic.
Exista si o "gaselnita" pe care lumea nu o percepe din prima dar pe care deja am dezvaluit-o mai sus.Va las pe voi.Comentariile sunt binevenite, desi inutile:)))Nu mai putem schimba nimic,nu?Si nici nu ne dorim.Asta da self-esteem si arogantza, huh?
Ne vedem joi pe net...
ps. multumiri tuturor site-urilor care sustin aceasta lansare prin bannere si linkuri.
miercuri, 9 mai 2007
duminică, 6 mai 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)