ROLLING STONES.Smaranda,Luca.Muzica capitalista

BUCURESTI.1980.O seara linistita de primavara comunista.Este putin trecut de ora unsprezece noaptea.Un vant cald adie printre blocurile si aleile din Drumul Taberei.Din cand in cand cate o masina strabate cu frica parca bulevardul pustiu si slab luminat care taie cartierul de blocuri.La parterul blocurilor spatii mari in interiorul carora de-abia poti distinge de la distanta cateva produse pe rafturile aproape goale.ALIMENTARA, MACELARIE, LIBRARIE, LOTO- PRONO, ABC sunt cuvinte care compun reclame luminoase palpaind incomplet.Intunericul se infasoara strans pe blocurile mari si tacute.Cateva ferestre luminate indraznesc sa sparga aceasta dominatie neagra.Este sambata seara.Si nu se aude nici un sunet.Programul de cateva ore al televiziunii publice s-a incheiat.Ultimele imagini cu stema Romaniei si acordurile imnului national lasa loc invaziei puricilor.Televizoarele se resemneaza rand pe rand.Ca si oamenii care se pregatesc de culcare.Cei batrani isi pregatesc sticlele mari de lapte si scaunelele pentru cozile de a doua zi.Cativa mai indrazneti butoneaza radiouri cu unde scurte pentru a prinde postul libertatii: Europa Libera.Sistemul pedepeste grav cu anchete si de cele mai multe ori arest sau chiar inchisoare pe cei care asculta acest post.Este o seara linistita de primavara comunista. Cu toate astea dac-ai asculta mai atent ai putea auzi muzica venind dinspre una dintre ferestrele luminate.Dincolo de geamuri sase tineri se inghesuie vesel intr-o sufragerie mica si se zbantuie hazliu.Baietii se mai opresc din cand in cand si isi torana in pahare bere din sticle de un litru.Pe o masa mare se asterne un soi de bufet care contine rosii, branza, salata de vinete si parizer asezate pe farfurioare albe.Doua franzele mari, nefeliate completeaza tabloul culinar.Parizerul dispare in viteza.In dreapta mesei pe un fel de noptiera mai inalta un pick-up Unitra si doua “boxe” genereaza muzica.Boxe argintii.Deasupra boxelor sunt asezate intr-un echilibru precar discuri de vinil: Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones.Copertile sunt mari si colorate.Cele mai multe ii reprezinta pe membrii formatiei intr-o fotografie de grup.Undeva pe jos in alt colt al camerei un covor facut sul dezvaluie parchetul devenit ring de dans.Fetele poarta sandale platforma care scot in evidenta glezne fine si mobile in miscari sacadate.Doua dintre ele poarata batice hippy inflorate si fuste colorate peste genunchi. Si cercei lungi.Cea de-a treia are parul lung prins in doua cozi groase si tenul masliniu care ii accentueaza ochii negrii, vii.Este inalta si slaba si arboreaza tot timpul un zambet firav in contrast cu ochii patrunzatori.Are un aer de printesa tiganca rod al unei nopti de iubire intamplatore.Ea poarta blugi evazati ca si cei trei baieti care se zbenguie in jurul ei.Se danseaza continuu.Cu ochii inchisi toti isi arunca mainile in toate directiile isi indoaie trupurile, se invartesc pe loc, inventeaza miscari, se intrepatrund.In vitrine paharele si farfuriile familiei danseaza si ele stimulate de cei sase.Dintre baieti unul cu parul lung si o bentita rosie de lana impletita se agita si stapaneste ferm ringul de dans improvizat. Se tranteste in genunchi si se infasoara jur imprejur cu cablul unui microfon imaginar.Printesa tiganca intra in jocul lui si se desfasoara lasciv deasupra.El se lasa usor pe spate cantand la chitara in timp ce ea il incaleca si apuca microfonul.Cantecul se termina si cei doi raman pe pozitie zambind stingheriti.Ii salveaza o balada.Ea se prelinge usor si-i cauta buzele.Celelalte doua perechi danseaza imbratisate.Unul dintre baieti fumeaza ritmic in timp ce isi tine strans partenera de mijoc.Trage cu sete din tigara apoi isi coboara mana lunga pe langa corp si sufla fumul in lateral dupa care isi asterne buzele pe gatul iubitei sale.Toata lumea se saruta lung.Ultimele acorduri ale baladei ingheata orice miscare si pentru o fractiune de secunda se aude harsautul aclui pe disc.”I can’t get no satisfactionn!!!!”Grupul sare brusc in picioare si toti incep sa topaie la unison ca scosi din minti.Niciunul dintre ei nu aude bataile din usa pana cand melodia nu se opreste moment in care cel mai scund dintre baieti, un pusti cu chelie si pulover rosu, crosetat, se repede catre pick-up si ridica acul care zgarie discul aflat inca in miscare.Discul se invarte in gol.
-Militia! Deschideti,usa!!!Smaranda isi aranjeaza cozile si cerceii si se indreapta spre usa.
Inainte sa deschida se uita la cei cinci.Luca isi scoate bentita de pe capul care incuviinteaza.Ceilalti se numesc Rodica si Ion , Aura si Mitea cel cu pulover rosu.
-Deschideti usa c-o spargem.Militia!!Smaranda trage aer in piept si deschide.Trei militieni intra in casa si se opresc in mijlocul ringului de dans.Cei trei formeaza un triunghi isoscel al carui varf e reprezentat de un plutonier gras cu mustata ochi negri mici, fata rotunda si ceafa de taur.Ceilalti doi in vizibila stare de subordonare fata de varful triunghiului privesc curiosi in jur incercand sa arboreze un aer ridicol de ancheta.- Ce faceti aici tovarasi?Nimeni nu raspunde.
- Ce faceti ma aici? - Ascultam muzica, sopteste gatuita Smaranda.
-Nu mai spune,raspunde grasul.Ia uite ba, parizer.Parizer la studentii astia.
-Ce credeti ma ca nu stim ca ascultati muzica? Pai se-aude de la parter.Aveti idee cat e ceasul tovarasi?
-10 30, raspunde Luca , dar e sambata si nu ne-amgandit ca...
- Ce muzica ascultati tovarasi?
- Beatles Rolling Stones, se repezi Ion fericit.
-I-auzi ma asculta muzica capitalista...
-Pai da, zice Luca, pentru ca suntem in Bucuresti
- Ce-ai zis ma ?se intoarse brusc grasul.
-Pai suntem in capitala si ascultam muzica capitalista, caa caapitala e cea mai tare cu muzicaa caapitalista...in timp ce o lucire ciudata i se aprinse in ochi
– Ba studentule cum te cheama pa tine?
- Luca Pamfilov ma numesc.
- Luca nu...sopti inca o data Smaranda.
- Toarasu’ Luca ai buletin la tine?
- Da.Am.
-Am dansat si noi putin si ne-a luat valu si-am dat muzica prea tare stim ca e trecut de zece si...incerca timid Mitea
- Ia scoate buletinu tovarase Luca.
– Pentru ce? Bulanul lovi in plin si sangele inunda pe loc fata lui Luca
- Ce gura ma-tii pui ma atitea intrebari si bulanul lovi din nou.Luca dadu sa riposteze dar cei doi militieni il imobilizara in timp ce grasul se intoarse amenintator spre ceilati.
- Ce faceti ma aici? Va adunati impotriva partidului ma? Pai nu dorm tovarasii din bloc din cauza voastra ma?Sangele siroia pe fata lui Luca.
- Scoateti ma buletinele ca va ia dracu pe toti, urla grasul ca scos din minti.
- P-asta duceti-l la masina sa vorbim cu el la sectie!
- Tovarase militian, incerca Smaranda
- Ce e tovarasa? Va ascult, raspunse plutonierul schizofrenic de calm
- Nu il duceti la sectie va rog...
- Astea se confisca pentru interogatoriu replica grasul indicand vinilurile rock.
- Tovarase militian va rog sa va legitimati, rosti deodata Ion limpede si articulat.
- Ce-ai zis ma vagabondule?
- Va rog sa nu ma insultati si sa va legitimati.Rodica incepu sa planga incet si constant.
-Legea cere sa va legitimati inainte de a ne legitima pe noi.Plutonierul incepu sa se caute prin buzunare cu ochii de porc mariti de uimire.Siroaie de transpiratie se iveau de sub cascheta in timp ce isi cauta actele prin uniforma stramta.
- Sa ma legitimez, pai ma legitimez ma imediat, ma legitimez, cum sa nu ma legitimez...poftim tovarase legitimatia.Ion o lua si o verifica cu deznadejde.Ceilalti doi militieni isi fac aparitia in cadrul usii de la intrare.
- L-am bagat in masina tovarasu Bazga, da-i curge sange rau si o sa pateze bancheta, rosti unul cu naduf ca si cand ceva neprevazut strica munca unei zile intregi
-Luati-l ma si pe asta.Tulburarea ordinii si linistii publice.Luati si discurile alea ca sa vada baietii ce faceau astia p-aici.Tu ramai cu tovarasele si tovarasu student si ia-le datele.Asta-I tara serioasa ma jigodiilor in care se munceste.Si sambata seara se odihneste lumea ma, nu da muzica tare noaptea ma jigodiilor...Asa multumiti voi statului ma?Statu va da carte ma, va da da carte si voi in loc sa invatati ascultati muzica capitalista si va pregatiti sa fugiti din tara ma? Pastele mamii voastre de studenti...Hai ma luati-le datele si hai sa mergem va astept jos...Miltianul se invarte pe calcaie si da sa iasa dar o forta invizibila pare sa-l tina inca in loc.Se intoarce si cauta ceva cu o privire tampa incremenita pe figura de porc si nu-si poate explica de ce nu vrea sa plece.Smaranda il priveste uimita si asta ii lumineaza trasaturile fetei scotind la iveala o frumusete curata si smeada.Militianul rasufla greu.Deodata privirea ii incremeneste pe un aparat de radio langa o fereastra.Antena e impovizata dintr-un fir infasurat pe manerul de metal.
- Ia sa vedem ce radio ascultati voi tovarsi studenti,rosteste militianul lovit parca de o revelatie.Smaranda nu face nici o miscare.Stie.S-a terminat.Se gandeste ca nu trebuia sa fie decat un chef cu parizer si bere si muzica rock.Ce repede si usor se prabuseste totul in viata, apuca sa mai gandeasca.Plutonierul invarteste pontentiometrul si vocea limpede, baritonala a crainicului de la Europa libera invadeza camera condamnand comunismul si sase tineri.

BUCURESTI 17 iulie 2007

Smaranda isi cauta locul in multime impreuna cu sotul ei un barbat scund si slab cu aer de turist stresat.In jurul ei mii de oameni vibreaza in asteptarea marelui eveniment.O orchestra de ganduri pestrite incearca sa se acordezeze la unison. Lumea e vesela, bine dispusa.Unii stau in picioare si isi striga prietenii de pe aiu rea ridicand pahare din plastic.Se bea bere.Multa bere.Smaranda simte o durere in piept.De fapt simte durerea din piept.S-a obisnuit cu ea de ceva vreme.Nu e o durere e mai degraba o apasare si senzatia ca va izbucni in plans dintr-un moment in altul.Isi mangaie cerceii privind distrata hoardele de tineri de pe gazon care alearga sa prinda un loc in fata.Stadionul se umple incet, incet.Smaranda isi mangaie cerceii.Sunt aceeasi cercei din ziua in care a ajuns in beciurile securitatii pentru ca asculta Europa Libera.I-au luat pe toti.Si ea si Ion si Rodica si Luca si Mitea,Aura, toti.Isi amintea limpede si constant bataia, peste buze peste sani, sacii cu apa si bulanele, rabdarea anchetatorilor si umilinta.Mai ales umilinta.Incercase fara speranta sa-si scoata din cap toata acea perioada.Era insa ceva ce ducea cu ea un apendice agatat de locul unde se formeaza amintirile un macaz care nu-i lasa mintea sa se inunde cu alte amintiri si sa uite.Ultimele raze de soare paraseau stadionul.Nu mai era mult.Sotul Smarandei se intoarce cu doua pahare de bere.Din spatele bulelor aurii o priveste serios Mick Jagger si ceilalti Stonesi.Au imbatranit si ei se gandeste Smaranda.Pe Luca nu l-a mai vazut niciodata.Pustii cu rucsace si pantaloni largi se harjonesc pe teren.Multi oameni isi cara copii in carca.Nici pe ceilalti nu i-a mai vazut.O buna perioada de timp dupa ce a iesit din arest nu a mai avut voie sa vada pe nimeni.Parintii ei au fost sanctionati.Pe ea au urmarit-o apropae doi ani.Peste tot.Tatal ei s-a pensionat.E intuneric.Smaranda se gandeste cu frica la ce urmeaza.Rolling Stones la Bucuresti.Nu stia daca a venit la concert pentru Jagger sau Keith Richards, ca sa auda Angie sau pur si simplu cu speranta gatuita de durerea din piept ca Luca ar putea fi pe stadion.Sau Mitea sau Rodica.E intuneric.Trupa din deschidere a terminat de mult.Un freamat traverseaza multimea de la un capat la altul izbindu-se de peluze.Brusc o bubuitura fenomenala lasa zeci de mii de oameni cu gura cascata.Sunetul traverseaza stadionul ca scos din minti.Smaranda incremeneste si nu mai poate sa gandeasaca.Un ecran cat un bloc de patru etaje se aprinde.Jagger e pe scena si canta.Smaranda nu-si poate reveni din socul exploziei de sunet si lumina.O forta incredibila se pravaleste continuu peste miile de oameni care isi revin usor si isi amintesc de ce se afla acolo.Smaranda nici nu apuca sa realizeze ca apendicele trecutului s-a rupt.Pentru prima data in atatia ani beciurile securitatii, au disparut inghitite de rock’n roll.Al patrulea cantec.Smaranda e in picioare.Odata cu toata lumea.Paharele de plastic se rostogolesc pe scari.Oamenii danseaza furibund.Liniste.Keith Richards se apropie de microfon.Matura stadionul cu privirea si fumeaza.Trage o data.De doua ori.Microfonul amplifica harsaitul fumului care iese din plamani - It’s been some shit...but the show must go on...This place...is empty without you..Lacrimile tasnesc din ochii Smarandei. Pieptul i se zguduie incercand sa se scuture de durerea care a pus stapanire pe el.Smaranda plange eliberata de toata durerea acestor ani, plange pentru toata tineretea traita fara Luca si prietenii ei plange pentru toate loviturile peste fata, peste buze, peste sani, peste suflet, plange pentru toate visele distruse intr-o seara de primavara comunista plange si nu stie ca o data cu ea plang sute de oameni pe acelasi stadion legati de aceeasi durere a tineretii netraite durere care le-a incins pieptul ani de zile si de care acum se scutura cu totii pentru ca iata,in ceasul al douasprezecelea Rolling Stones e aici si libertatea a invins desi ei au pierdut si copii lor ii privesc uimiti si nu inteleg acest sentimentalism patetic fata de o trupa de batranei simpatici dar pana si ei copiii se isterizeaza si incep sa planga pentru ca Jagger urla “I can’t get no satisfaction” si tot stadionul e in picioare si urla imnul generatiei libere.Undeva in multime Luca isi pipaie fata.Pentru prima data in treizeci de ani sangele nu ii mai curge siroaie pe fata...

NIMIC...

O lada de banane in care zac carti.Un ficus.O masuta stil cu un televizor deasupra.Un dvd, un cd player si o statie de muzica impacate cu ordinea in care au fost asezate una deasupra alteia sau unul deasupra alteia sau una desupra altuia.Un scaun.Un scaun care priveste o pianina.Nu au ce sa-si spuna.E dincolo de cuvinte aceasta poveste de dragoste a tuturor cantecelor compuse impreuna.Un fotoliu.Un fotoliu care tine in brate o multime de dragoste.Sau o gramada de rufe care s-au aruncat in bratele lui sa-l acopere cu sarutari.Un suport vertical de cd-uri.Coloana vertebrala a unui trup inexistent.Geamuri.Vitrine mari care nu se deschid.Martori transparenti.Tradatori fara voie ai celor doua lumi pe care le despart.Vamesi pacaliti si neputinciosi ai luminii.N-au putut niciodata sa-i spuna nu.De-atatea ori treziti brusc in noapte.

O canapea.O cuvertura.O masa.Pe masa o rezervatie de obiecte fara nici o legatura intre ele in afara de aceea a apartenentei la un singur om.Parchet zgariat fara mila de tocuri.Mai ales in mijloc.Pereti aproape albi, arsi pe alocuri de becurile care lumineaza seara.Doua fire de curent care spanzura in asteptarea electricitatii...Cabluri, cabluri, cabluri si iar cabluri.Cabluri pentru diversele conexiuni ale vietii umane. Telefonie, televiziune, calculator, internet, muzica, fotografie... Cabluri care fac legatura intre noi si noi.Ziare,magazine, saptaminale...din diversele luni sau zile ale anilor trecuti...

O moarte, o cadere de guvern, un adulter celebru, o noua productie teatrala sau un nou imbogatit, retete de paste, peste sau berbecut, un fotbalist scandalagiu sau o curva avida de publicitate, un moderator tv disperat dupa rating, Dinamo-Steaua...pantofi de toate felurile...bucatarie, frigder,neon,aragaz,storcator,cuptor cu microunde, cantar, conserve, ceaiuri, mirodenii, sare, piper, bere,portocale,vodca, praf de curatat, scortisoara, menta,cani, cana mea, cana ta, don’t worry be happy, cutit electric, cutit normal,desfacator, tirbuson, blender,mixer,masina de spalat vase, chibrituri, vodca, ibric, cafea,gunoi, lapte, fotografii, carpe de sters, medicamente, maruntis....haos, liniste.

Stop.Opriti-va.Suna cineva la usa.Toate obiectele de mai sus incremenesc o secunda apoi o iau la fuga care incotro sa-si ocupe locurile bine stabilite.Dintr-odata, ibricul este lovit de o revelatie: - Ce-aveti fratzilor, de fugiti asa ?Nu-i nimeni acasa...asa ca n-are cine deschide!- Dar daca e El? intreaba speriat un dvd. – Nu e El!El ar cheie!

NEXT ON VAMA

15 iulie Simleul Silvaniei
16 iulie Cluj- Fashion
Este pentru prima data cand ajungem la Simleul Silvaniei.Speram sa gasim un public receptiv si pus pe muzica.See u there guys!!!

Pentru clujeni a little surprise: Vama accoustic sau half-plugged cum ne place noua sa zicem.Check details within the concert.

VAMA LA ORADEA

Demult nu am mai avut un concert atat de proaspat si datator de oxigen ca cel de la Oradea.Cu un Raul in forma de zile mari care a reusit sa reorchestreze ad-hoc Hotel cismigiu incat am uitat strofa a doua.Era asa o bucurie a cantarii ca am uitat versurile.De obicei nu cantam Hotel Cismigiu din mai multe motive pe care nu are rost sa le insir aici.De data asta la insistentele unui public frumos care s-a incalzit greu dar spre sfarsit frigea rau, am hotarit sa cantam.Doar ca Raul a decis sa inceapa piesa simfonic, cu un ansamblu de viori si suflatori si timpane care se loveau de zidurile cetatii. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga si ne uitam uimiti si fascinati in acelasi timp bucurosi de muzica.Eram toti, spectatori, dar de pe scena ai unui moment inedit.Si la un moment dat Raul isi aminteste ca trebuie sa inceapa piesa sio incepe dra la tempoul original ca Eagles;apoi iar accente simfonice si deodata ma lasa singur, eu si publicul.Cred ca publicul de fapt dunt sigur ca publicul a fostla fel de surprins ca si noi dar asta e si mai frumos.Hotel Cismigiu a fost un happening in maniera Vama.Din piesele noi am canta cartitza si Fotomodele care afost foarte bine primita si se contureaza serios ca posibil viitor single.
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....

BED FOR LOVE - The Story(2)

Filmarile
Au fost 22 de ore de filmare neintrerupte.Aici as vrea sa punctez atitudinea profesionista a fetelor care si-au asteptat randul la cadru cu calm fara sa-si risipeasca energia cum se intampla adesea cu amatorii care se plictisesc pe platouri.Unele fete au asteptat zece ore pina la primul lor cadru.Desi am incercat sa fim eficienti in organizare si sa nu chemam toata lumea de la inceputul filmarilor celebrele "desincronizari de productie" ne-au adus in situatia de mai sus.

Ne-am confruntat si cu un incident de munca la inceputul zilei, o nefericita criza de epilepsie a unuia dintre baietii din echipa tehnica.S-a intamplat langa mine si una din fete chiar in momentul in care repetam prima secventa a "trezirii" de dimineata.Omul s-a prabusit langa noi, in tacere, apoi trupul i s-a chircit si mainile s-au inclestat vrand parca sa apuce aerul...in timp ce fata i se schimonosea intr-o grimasa care l-a metamorfozat complet.Am ramas blocat si tot ce am putut face a fost sa strig niste ordine tampe legate de degetul mic care ar trebui muscat caci asa auzisem din povestiri...Jojo, tehnicul nostru l-a muscat de deget dar nu a parut sa aiba vreun efect imediat.In cele din urma omul si-a revenit incet-incet muschii fetei s-au desclestat facand loc unei expresii de uimire si rusine in acelasi timp.A fost un moment din care s-a desprins puternic un sentiment ciudat: neputinta de a face ceva petru un semen de-al tau in durere.Ne-am intos la filmari.

Cu toate ca am avut la dispozitie un platou de vreo 1000 de metri patrati nu am reusit sa il aranjam in asa fel incat sa putem filma fara intreruperi.Elemente de decor se mutau de la un cadru la altul si luminile se mutau si ele in acelasi timp.Ar fi fost ideal sa nu fim nevoiti sa mutam lucuri dint-o parte in alta dar asta ar fi insemnat un supliment de lumini si de timp pe care din pacate nu ni l-am putut permite.S-a lucrat insa cu calm si veselie ba chiar a fost timp de repetitii.Ne-am umflat rau cu fulgi si lapte in incercarea de a ne sincroniza cand turnam in pahare si boluri.Pe Irina o apuca de fiecare data rasul cand vedea ca unul dintre noi toarna mai mult si trebuia sa refacem miscarea dupa ce in prealabil ne ghiftuiam cu amestecul de fulgi si lapte.Intr-un final am reusit sa ne sincronizam spre fericirea Irinei careia inca vreo cateva duble i-ar fi distrs cariera de fotomodel.

O alta problema a fost oboseala.Dupa 16 ore de filmare e greu sa mai fii la fel ca la inceput.Ceva se automatizeza in tine si nu-ti mai poti controla reactiile in fata camerei asa cum ti-ai dori.Creierul da comanda muschilor dar oboseala filtreaza si transforma rezultatul scontat.Asa ca intr-un final ceea ce se vroia un zambet se transforma in ranjet sau grimasa.Din fericire toata lumea a luptat bine cu chestia asta si dupa ce am vazut clipul montat n-as mai putea spune care cadre au fost trase la sfarsitul zilei "duble" de filmare.

La montaj ne-am confruntat cu una din greselile pe care le-am facut in filmari.Desi eu am insistat sa filmam pe muzica lucrul asta nu s-a intamplat si in montaj a fost un dezavantaj.Chiar daca secventa filmata nu e un sincron de trupa( mimarea cantarii) ci o actiune oarecare daca se filmeaza pe muzica si se tine cont de tempo, secventa va avea aceeasi dinamica cu piesa.Altminteri exista riscul ca actorii sa filmeze intr-un cu totul alt ritm, de exemplu mult mai lent, ceea ce ar ingreuna editarea finala, montajul.S-a intamplat si in cazul nostru si de multe ori taieturile au fost altfel decat ni le-am propus.Oricum varianta finala a clipului este a treia varianta de montaj.

Concluzii
Ne-am propus un videoclip curat si o poveste bine determinata care sa vorbesaca despre rutina si obisnuita in cuplu.Am mizat mult pe o cromatica simpla pentru ca nu ne place varza coloristica.Am incercat sa nu exprimam mai multe mesje decat e cazul pentru ca trei minute sunt pana la urma trei minute si nu poti filosofa vizual prea mult.BED FOR LOVE e primul single de pe un disc cu piese foarte diferite.

PS.Toate comentariile pe acest blog sunt binevenite.Polemicile sunt deasemenea binevenite.In general nu voi raspunde comentariilor decat in masura in care o precizare este ABSOLUT necesara.Altminteri salut "democratia" si "curajosii" din spatele display-uri-lor.Nu sunt tolerate comentarii vulgare sau cuvinte explicite.

Sa fiti iubiti!

Bed For Love - The Story

INCEPUTUL
Sunt aproape doua luni si jumatate de cand am primit primul telefon de la Marian Crisan.Raspandisem deja ideea ca Vama era in cautarea unui regizor si mai ales a unei povesti.Marian afost primul care a sunat: - M-am gandit la o poveste simpla, povestea unui cuplu a acrui relatie e in impas si ii vedem facaand tot feluri de actiuni asa, din "obisnuinta'...pana aici n-ar fi ceva senzational doar ca m-am gandit ca la fiecare patru cinci cadre fata din clip sa se schimbe si sa avem practic acelasi personaj dar intruchipat de alta fata mereu...- Incredibil,zic,mi-ai furat ideea!!Marian nu intelege...-Aceeasi idee mi-a venit pentru scenariul la care lucrez doar ca eu o foloseam ca sa arat ca personajul meu are multe aventuri si trece de la o fata la alta si aveam nevoie sa comprim ca timp asta.Mi se pare supeer.-Da, zice Marian si asta ar trebui sa fie partea catchy a clipului, dupa parerea mea...Au inceput apoi o serie de intalniri care sa perfecteze povestea...Eu am insistat ca trebuie sa gasim si sa accentuam gesturile esentiale care sa defineasca "rutina", "plictiseala" si asa am ajuns intr-un final la ideea celor doua telecomenzi pentru acelasi telvizor sau la micul dejun care se serveste simultan intr-o ordine clara si cu zambet fals pe fata...fata cicalitoare etc.

LOCATIA

-Ok unde se intampla chestia asta? a fost urmatoarea intrebare.- Ai vazut Dogville, ma intreaba Marian. - Da, mai demult, raspund.- Eh, mie mi-ar placea sa avem un colt de oras a la Dogville decorul, peretii caselor, strada, sa fie delimitate de un desen cum e acolo si doar partile de mobilier esentiale sa le aducem pe bune in platou.- Bai suna a furaciune si toata lumea o sa zica asta, zic.- Pai chiar asta vrem,propune Marian , sa citam Dogville sa fie evident ca e o trimitere la film.- Si varianta cu locatii separate?Pe care sa le cautam si sa le potrivim?- Problema in Bucuresti e ca nu poti gasi mai multe locatii din aceeasi zona stilistica ma refer si la exterioare si interioare in acelesi timp sau daca le gasesti, de cele mai multe ori sunt ratiuni de productie pentru care nu le poti folosi.Plus ca varianta Dogville sta mai bine in picioare si ne ajuta sa controlam lucruile mai usor.

CROMATICA

-Mariane eu tin foarte tare la cromatica si asta ma deranjeaza de multe ori in clipurile romanesti ca lumea nu tine cont de asta si de multe ori e o varza vizuala care nu ajuta nici povestea nici personajele nici trupa...- Pai aici, ca sa controlezi cromatic lucrurile e mult mai bine sa lucrezi intr-un platou decat sa cauti locatii care sa se potriveasca ..- Nu stiu, eu imi doresc sa fie un clip in trei culori si asta sa fie vizibil la prima sa dea curatenie...Filmam alb-negru facem asta in post-productie, folosim croma si asa mai departe, sau cum? - Experienta mea cu croma in Romania cam lasa de dorit si post productia la nivelul a ce ne dorim e scumpa si ia timp.Cel mai bine cred e sa concepem direct decorul si tinutele personajelor si culorile p care ni le dorim.Nici asta nu e usor dar e realizabil.Si am un scenograf bun.

Cam asa au decurs primele runde de discutii pe la Crem Cafe la Universitate cu laptopurile pe mese, multe cafele si brainstorming-uri de tot felul.Senzatia care s-a nascut de la inceput e ca avem prea multe mesaje de comunicat intr-un timp prea scurt.Trei minute.Marian tinea sa imi reaminteasca periodic ca un clip e doar un clip si nu poti sa ai pretentii si profunzime de film sau scurt metraj.Io o tineam pe a mea cu cate un mesaj ascuns la doua trei cadre dar realizam ca gresesc si riscam sa facem o varza.Sa stii, mi-a spus Marian, ca nu e foarte mult timp nici cu fetele si e bine sa se perceapa schimbarea lor in timpul clipului asa ca hai sa nu avem zece ci sapte...Asa ca am ramas la sapte desi pornisem "macro" cu zece in cap.Zece fete intr-una singura...:))

FETELE

La casting am vazut in jur de o suta de fete.Probabil ca a fost partea cea mai placuta si relaxanta.Am vazut fete intre saisprezece si douazecisisapte de ani si mi-aduc aminte de o chestie haioasa: le povesteam ca este vorba de doi tineri care au o relatie si relatia nu mai merge s-a transformat in rutina, obisnuinta, e un cliseu , nu mai exista iubire.Si ca ele ar trebui sa joace aceste stari.Si le intrebam: -Credeti ca va descurcati sa jucati asta? De la saispezece la douazecisisapte nu a fost un raspuns negativ.Toate spuneau: - Ah ce simplu, nu e nimic nou! sau - Normal ca stiu, am trecut prin asta!!!! - Pai asa a fost ultima mea relatie!! - Ce bine, tocmai m-am despartit stiu ce trebuie sa joc.
Ooops! O fi foarte "trendy" chestia asta sau asa e de cand lumea?

VA URMA:)

Back in Business: BED FOR LOVE - THE VIDEO

Cred ca sunt cam inconstant, nu? Am disparut ca magaru in ceatza si incerc sa promit fara sa nu sesizez desertaciunea vorbelor mele, ca nu o sa se mai intample.Deh!S-au intamplat multe...
Cea mai buna si recenta ar fi ca ne pregatim de lansarea videoclipului BED FOR LOVE:) Can I hear u cheering pals or it's only my fantasy?

Da JOI 28 IUNIE VAMA lanseaza BED FOR LOVE pe internet. Clipul va fi postat si aici pe blog subject to ur insiduous comments.sunt bucuros ca rata reusitei din punctul meu de vedere e destul de mare( peste 65 la suta).In contextul dat reusita = drumul de la viziunea echipei si pina la produsul final(100 LA 100 e cand se parcurge distanta si drumul arata ca un cerc unde punctul de plecare si cel de sosire coincid)
Am lucrat frumos cu o echipa minunata pe care o prezint aici :Marian Crisan- regizor/scenarist, Vlastimir- producator executiv, Alina Macarie- PR si productie din partea Vama, sapte fete frumoase: Raluca Aprodu, Ioana Blaj, Cristina Mihailescu,Oana Stan,Irina Ionescu, Viorela Bata un stylist cool&trandy in persoana Ramonei Voicu un scenograf super care a contribuit decisiv la viziunea noastra cromatica- Paul Savescu si lista ar putea si ar trebui sa continue in conditiile in care memoria nu mi-ar juca feste:)

Nu va asteptati la ceva spectaculos.Nu am urmarit asta.Ne-am propus sa dublam vizual mesajul textului si sa facem un videoclip curat din punct de vedere cromatic.
Exista si o "gaselnita" pe care lumea nu o percepe din prima dar pe care deja am dezvaluit-o mai sus.Va las pe voi.Comentariile sunt binevenite, desi inutile:)))Nu mai putem schimba nimic,nu?Si nici nu ne dorim.Asta da self-esteem si arogantza, huh?
Ne vedem joi pe net...

ps. multumiri tuturor site-urilor care sustin aceasta lansare prin bannere si linkuri.