Diferenta dintre oamenii care vor sa faca ceva si tabloidele care vor sa distruga si sa faca bani din asta prevalandu-se de "gustul si cerintele publicului" este simpla si poate fi ilustrata astfel: Juriul Premiilor Ioan Chirila i-a acordat lui Marian Dragulescu distinctia "Sportivul anului" in timp ce tabloidele au insistat constant sa ne convinga ca este sotul rau al anului sau tatal denaturat al anului, fara niciun fel de beneficiu in afara exemplarelor vandute.
Premiile Ioan Chirila sunt o institutie care incearca sa incurajeze jurnalismul sportiv de calitate si ii premiaza pe adevaratii eroi din sport.
Tabloidele ii dezbraca pe eroi si pun pe ei reflectoare cu lumini diforme "ca asa vrea lumea".
Problema, in definitiv, nu este existenta lor, a tabloidelor, ci calea deschisa spre disparitia celor care mai pot sa reflecte valorile si modelele noastre.
Iar acum, asta este o lupta inegala. De aia, daca cineva ma intreaba ce am facut eu in tara asta ca sa schimb ceva pot raspunde ca sunt multe lucruri printre care si Premiile Ioan Chirila care anul acesta, mai greu decat oricand, si-au desemnat invingatorii. Poate ca e putin, dar nu e NIMIC.
Si intr-o zi, cand lucrurile se vor schimba, voi fi mandru ca impreuna cu o echipa inimoasa, am traversat o mare de orgolii si suspiciuni si AM INCERCAT sa imbracam valoarea in cuvinte frumoase si nu sa o dezbracam de ele.
Da, Premiile Ioan Chirila sunt accesul nostru de moralitate. Si sunt mandru de asta.
P.S. Anul acesta e al treilea in care le finantez si din buzunarul propriu (asta pentru cei care cred ca sunt profitabile)
miercuri, 25 noiembrie 2009
marți, 24 noiembrie 2009
Pretuieste viata
Andreea Marin Banica a scris o carte care se numeste "Pretuieste viata". Poate va intrebati de ce postez aici anuntul despre cartea ei. Din doua motive: unu - este o incercare, cred, sincera de a-i ajuta pe cei din jur in a se recupera din momente grele. Doi - e o carte ale carei incasari se duc catre oameni bolnavi.
La prima vedere, adica aici, cartea pare un mall. Interviuri, experiente, personalitati care scriu, un dvd etc. Andreea spune ca a gasit echilibrul si doreste sa impartaseasca asta cu prietenii si publicul ei. Nu stiu cata lume pe blogul asta se constituie si in publicul ei, dar m-am gandit ca poate fi o experienta. Cartea se lanseaza pe 28 noiembrie la Targul Gaudeamus.
La prima vedere, adica aici, cartea pare un mall. Interviuri, experiente, personalitati care scriu, un dvd etc. Andreea spune ca a gasit echilibrul si doreste sa impartaseasca asta cu prietenii si publicul ei. Nu stiu cata lume pe blogul asta se constituie si in publicul ei, dar m-am gandit ca poate fi o experienta. Cartea se lanseaza pe 28 noiembrie la Targul Gaudeamus.
Campionii gazetariei sportive la Premiile Ioan Chirila
Pentru al cincilea an consecutiv cei mai buni jurnalisti sportivi s-au reunit in cadrul celei mai prestigioase competitii din gazetaria sportiva romaneasca. Luni, 23 noiembrie, la Phoenicia Grand Hotel a avut loc festivitatea de decernare a Premiilor Ioan Chirila, distinctiile celor care au inteles ca in sport trebuie investite, in primul rand, cuvinte.
In competitie au intrat jurnalisti nominalizati de catre cele mai importante institutii media din Romania. Materialele inscrise in concurs au fost notate de juriul format din Iarina Demian, Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru, Nichita Danilov, Ioan Grosan, Alex Stefanescu si Mircea Ghitulescu.
Laureatii editiei 2009 a Premiilor Ioan Chirila sunt:
Marele Premiu: CATALIN TOLONTAN si MIRELA NEAG
Editorialistul Anului: ADRIAN GEORGESCU
Reporterul Anului: ANDREI NOURESCU
Fotoreporterul Anului: ALEX NICODIM
Comentatorul Radio al Anului: nu s-a acordat
Comentatorul TV al Anului: BOGDAN COSMESCU
Sportivul Anului: MARIAN DRAGULESCU
Cartea Anului: CATALIN OPRISAN – “STEAUA – LEGENDA UNEI ECHIPE DE FOTBAL”
Talentul Anului: MIHAI CALIN
Castigatorul Talenul anului va avea oportunitatea de a semna un contract pe 3 luni cu Departamentul Sport al unui mare cotidian central, colaborare ce ar putea fi punctul de plecare pentru o cariera in presa sportiva.
Detalii despre Premiile Ioan Chirila, dar si fotografii de la Gala de premiere se gasesc pe site-ul evenimentului – http://www.ioanchirila.ro/. Astfel, a ajuns la final cea de-a cincea editie a Premiilor Ioan Chirila, cu bucuria ca a reusit si in acest an sa ii premieze pe cei care ne lasa in urma o frumoasa istorie a sportului.
In competitie au intrat jurnalisti nominalizati de catre cele mai importante institutii media din Romania. Materialele inscrise in concurs au fost notate de juriul format din Iarina Demian, Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru, Nichita Danilov, Ioan Grosan, Alex Stefanescu si Mircea Ghitulescu.
Laureatii editiei 2009 a Premiilor Ioan Chirila sunt:
Marele Premiu: CATALIN TOLONTAN si MIRELA NEAG
Editorialistul Anului: ADRIAN GEORGESCU
Reporterul Anului: ANDREI NOURESCU
Fotoreporterul Anului: ALEX NICODIM
Comentatorul Radio al Anului: nu s-a acordat
Comentatorul TV al Anului: BOGDAN COSMESCU
Sportivul Anului: MARIAN DRAGULESCU
Cartea Anului: CATALIN OPRISAN – “STEAUA – LEGENDA UNEI ECHIPE DE FOTBAL”
Talentul Anului: MIHAI CALIN
Castigatorul Talenul anului va avea oportunitatea de a semna un contract pe 3 luni cu Departamentul Sport al unui mare cotidian central, colaborare ce ar putea fi punctul de plecare pentru o cariera in presa sportiva.
Detalii despre Premiile Ioan Chirila, dar si fotografii de la Gala de premiere se gasesc pe site-ul evenimentului – http://www.ioanchirila.ro/. Astfel, a ajuns la final cea de-a cincea editie a Premiilor Ioan Chirila, cu bucuria ca a reusit si in acest an sa ii premieze pe cei care ne lasa in urma o frumoasa istorie a sportului.
luni, 23 noiembrie 2009
Povesti de spus si prezervativul x
Syd Field spunea ca o data cu explozia tehnologica lumea filmului va fi revolutionata complet. Ieri mi-am dat seama de adevarul continut in aceasta afirmatie. Odata cu aparitia internetului mijloacele de expresie vizuala s-au inmultit. Avem Photoshop, Final Cut, Avid sau mai stiu eu ce programe de editare si efecte. Pelicula nu mai dicteaza in industria filmului. Si nici marii producatori. Filme pe beta, hi8 sau digital au facut deja istorie. Mai mult, orice utilizator are acces la toate mijloacele media. O productie fixata pe suport magnetic sau digital este accesibila acum oricui are o poveste de spus. You Tube te face vedeta peste noapte cu viralul tau care a costat mai nimic.
Mi-am dat seama de asta mai mult decat oricand dupa ce mi-am cumparat un 5 D Mark II de la Canon care filmeaza full HD. Nu e un aparat foarte ieftin, dar comparat cu camerele profi din zona e o afacere. Sunt foarte incantat de el si am senzatia ca ma aflu mult mai aproape de povestile pe care as vrea sa le spun. Ieri am filmat la teatru cateva cadre cu colegii mei care aveau o disputa legata de alegeri. Parea o scena desprinsa dintr-un film suprarealist. Ei, imbracati in costume de epoca, fortandu-si parerile despre vot. Mi se pare extraordinar ca tehnologia ridica barierele de acces catre productiile de film, lasand doar creativitatea si talentul sa faca diferenta. In curand nimeni nu va mai putea spune ca n-are destui bani sa faca un film pentru ca toata lumea isi va putea reduce povestea la dimensiunea unui film independent cu buget minimal.Poti povesti si cu un telefon mobil la urma urmei. Cu un hei-rup din partea tuturor celor implicati (actori, tehnicieni, producatori) orice poveste va putea fi spusa. Nu la dimensiuni hollywoodiene, desigur, dar viata noastra nu e doar o insiruire de cascadorii.
Mi-am dat seama de asta mai mult decat oricand dupa ce mi-am cumparat un 5 D Mark II de la Canon care filmeaza full HD. Nu e un aparat foarte ieftin, dar comparat cu camerele profi din zona e o afacere. Sunt foarte incantat de el si am senzatia ca ma aflu mult mai aproape de povestile pe care as vrea sa le spun. Ieri am filmat la teatru cateva cadre cu colegii mei care aveau o disputa legata de alegeri. Parea o scena desprinsa dintr-un film suprarealist. Ei, imbracati in costume de epoca, fortandu-si parerile despre vot. Mi se pare extraordinar ca tehnologia ridica barierele de acces catre productiile de film, lasand doar creativitatea si talentul sa faca diferenta. In curand nimeni nu va mai putea spune ca n-are destui bani sa faca un film pentru ca toata lumea isi va putea reduce povestea la dimensiunea unui film independent cu buget minimal.Poti povesti si cu un telefon mobil la urma urmei. Cu un hei-rup din partea tuturor celor implicati (actori, tehnicieni, producatori) orice poveste va putea fi spusa. Nu la dimensiuni hollywoodiene, desigur, dar viata noastra nu e doar o insiruire de cascadorii.
Asa ca, scrieti-va povestile, scenariile, puneti ideile pe hartie, caci sunt sanse din ce in ce mai mari sa devina filme.
Si daca nici Romania n-are povesti atunci nu stiu ce sa mai zic.
Romania chiar are de toate pentru filme bune. De facturi si din zone diferite.
Ma gandesc acum cand scriu la o reclama pentru prezervative si clasa politica. Sloganul ar putea suna asa:
Daca parintii lor ar fi folosit prezervativul, Romania ar fi fost un loc mai frumos. Prezervativul x. Te fereste de neprevazut.
Poate ca tara asta se poate schimba de la povestile noastre. Multi cunosc profunzimile mizeriilor politice si ale jocurilor de neinchipuit cateodata, dar nimeni nu s-a gandit sa spuna o poveste despre asta. Poate ca daca cineastii le-ar arata oamenilor adevarata fata a culiselor politice fiecare ar fi mai responsabil. Poate ca povestile ne pot salva... poate ca nu... dar daca e un singur lucru pe care nu trebuie sa-l facem acela ar fi sa NU ACTIONAM. Stand pe loc, lumea ne va depasi, iar daca nu vom fi in alt loc prin ACTIUNE sigur vom ramane in acelasi loc doar ca mai batrani, cu o zi, cu un an, cu zece... in acelasi loc...
duminică, 22 noiembrie 2009
Mergeti la vot
Bai, mergeti la vot. Mergeti la vot. Sentimentul ca ai incercat si ca nu ai capitulat nu trebuie inlocuit cu resemnarea si scarba. Astea sunt optiunile, pentru moment, mergeti la vot.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Reper moral sau instrument electoral?
Stiu ca afirmatia domnului Antonescu m-a facut subiect de dezbatere.
Pentru inceput, trebuie sa spun ca in cadrul intalnirilor din licee pe care le fac in aceasta perioada, una dintre primele propozitii adresate elevilor suna asa:
- Nu ma aflu in fata voastra in calitate de reper moral. Nici nu as putea.
Sunt martori ai aceastei afirmatii sutele de elevi care participa la aceste sesiuni.
Poate ca pasiunea domului Antonescu pentru Scrisoarea catre liceeni si pentru modul in care gandesc, despre care sustine ca i se pare corect, sa fie adevarata, insa poate fi, in acelasi timp, un instrument de marketing electoral.
Nu sunt incantat ca numele meu a fost pomenit intr-o dezbatere electorala la momentul in care Romania pare sa nu mai aiba iesire si in care nu se mai intrevede nici macar SPERANTA.
Am incercat mereu sa raman in afara asocierilor politice atat cu grupurile Vama Veche si Vama, cat si in nume propriu, iar in seara asta, unul dintre candidati mi-a folosit numele incercand sa-si defineasca o reprezentare.
As fi preferat sa nu se intample acest lucru pentru ca nu doresc sa devin un instrument electoral. Or, afirmatia domnului Antonescu exact asta propune .
Prin urmare, trebuie sa rostesc inca o data ceea ce am mai spus aici pe blog:
Nu ma alatur nici unui mesaj politic si nu sustin oficial pe niciunul dintre candidatii la presedintie.
Mai cred ca daca domnul Antonescu este incantat, sincer probabil, de indemnul pe care il propune Scrisoarea catre liceeni ar trebui sa-si asume sa faca mai mult decat o mentiune. Din pacate, ultimii ani ne invata ca acordarea creditului nostru a atras dupa sine nerespectarea promisiunilor lor.
Fundamental gresita mi se pare insa ideea de a-i intreba pe candidati, in contextul nostru socio-politic, care este reperul lor moral. Cum sa intrebi asa ceva? Este ca si cum l-ai intreba pe Michael Schumacher care este modelul lui preferat de bicicleta.
Pentru inceput, trebuie sa spun ca in cadrul intalnirilor din licee pe care le fac in aceasta perioada, una dintre primele propozitii adresate elevilor suna asa:
- Nu ma aflu in fata voastra in calitate de reper moral. Nici nu as putea.
Sunt martori ai aceastei afirmatii sutele de elevi care participa la aceste sesiuni.
Poate ca pasiunea domului Antonescu pentru Scrisoarea catre liceeni si pentru modul in care gandesc, despre care sustine ca i se pare corect, sa fie adevarata, insa poate fi, in acelasi timp, un instrument de marketing electoral.
Nu sunt incantat ca numele meu a fost pomenit intr-o dezbatere electorala la momentul in care Romania pare sa nu mai aiba iesire si in care nu se mai intrevede nici macar SPERANTA.
Am incercat mereu sa raman in afara asocierilor politice atat cu grupurile Vama Veche si Vama, cat si in nume propriu, iar in seara asta, unul dintre candidati mi-a folosit numele incercand sa-si defineasca o reprezentare.
As fi preferat sa nu se intample acest lucru pentru ca nu doresc sa devin un instrument electoral. Or, afirmatia domnului Antonescu exact asta propune .
Prin urmare, trebuie sa rostesc inca o data ceea ce am mai spus aici pe blog:
Nu ma alatur nici unui mesaj politic si nu sustin oficial pe niciunul dintre candidatii la presedintie.
Mai cred ca daca domnul Antonescu este incantat, sincer probabil, de indemnul pe care il propune Scrisoarea catre liceeni ar trebui sa-si asume sa faca mai mult decat o mentiune. Din pacate, ultimii ani ne invata ca acordarea creditului nostru a atras dupa sine nerespectarea promisiunilor lor.
Fundamental gresita mi se pare insa ideea de a-i intreba pe candidati, in contextul nostru socio-politic, care este reperul lor moral. Cum sa intrebi asa ceva? Este ca si cum l-ai intreba pe Michael Schumacher care este modelul lui preferat de bicicleta.
vineri, 20 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)