[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 24 august 2009

Chirila in No man's land

A fost un weekend ciudat. Unul din acele weekenduri care ma fac sa ma simt in no man’s land. De fapt, de multe ori ma simt in no man’s land. Ma simt ca si cum nu apartin niciunui grup sau curent in mod special. Pendulez intre niste lumi din care fac parte oameni care nu ma accepta, neaparat. Ma privesc ca pe o curiozitate si se uita la mine ca la un om al carui suflet e recomandat exclusiv de arta si viata lui publica. De parca viata mea intima si secreta s-ar regasi in reprezentarea mea publica. Sunt ba arogant, ba dispretuitor, cand talentat, cand impostor, sensibil, mitocan, semidoct, prost, smecher, profitor si cate si mai cate. Din cand in cand, cate un om ma cunoaste profund si accepta sa-si paraseasca pentru moment prejudecatile si sa stea de VORBA cu mine. Unii raman in viata mea, altii nu vibreaza cu ceea ce sunt, saluta politicos si pleaca. Dar avem senzatia placuta, mai ales pentru mine, ca in cele cateva momente, ore zile, in care am interactionat am avut posibilitatea sa fiu EU si EL, comunicare directa neviciata de protocoale media care fabrica, voluntar sau nu, imagini.

Confruntarile astea sunt din ce in ce mai rare. Nu mai incerc sa conving pe nimeni de nimic. In trecut ma revoltam pe tot soiul de etichete care se lipeau de mine ca magnetii de frigider si-mi dadeau senzatia ca-mi ingreuneaza viata. Ma revoltam si sufeream ca perceptiile asupra mea sunt distorsionate sau de-a dreptul gresite. As fi vrut sa–i conving mereu pe oameni ca eu sunt asa cum EU STIU ca sunt. Pierdere inutila de timp si energie. In definitiv, propria perceptie despre mine poate fi o mare greseala. A fost momentul in care am inteles ca nu pot multumi pe toata lumea si ca oamenii au nevoie sa demoleze in egala masura cu dorinta de a construi. A fost momentul in care am oprit masina pe marginea drumului, mi-am dat jos uniforma de pilot, apoi m-am indreptat catre portbagajul de unde mi-am luant geanta enorma din care am inceput sa-mi arunc o gramada de lucruri.

In bagajul meu au ramas urmatoarele: constiinta limpede a ceea ce ar trebui facut, credinta si, in acelasi timp, convingerea ca am de invatat si ca trebuie sa ma perfectionez spre binele meu sufletesc chiar daca nu stiu cand va fi vreo petrecere pentru haina asta, cateva bucati de orgoliu invelite in vata, o agenda cu vietile si numerele de telefon ale catorva prieteni, foarte putini, speranta si o trusa de voiaj pentru momente extreme, amintirile puternice si dragostea pentru familia mea. M-am suit din nou in masina si am plecat la drum. Si e un drum care nu stiu unde va duce pentru ca nu am timp mereu sa ma uit la indicatoare. Sunt foarte atent la drumul in sine. Am demarat in tromba si am privit un timp in oglinda retrovizoare restul hainelor care zaceau aruncate pe marginea drumului, langa geanta mare, larg deschisa. Nu stiu daca va fi mai usor acum doar cu cateva haine de care va trebui sa am mare grija, sa le spal mai des, atent sa nu le stric. Asta ramane de vazut.

Poate unii dintre voi, mai romantici, ma veti intreba daca iubirea si fericirea au vreo reprezentare concreta in aceasta calatorie pe care am inceput-o acum. Unde sunt ele in noua ecuatie? Sunt undeva prin portbagaj sau poate ca sunt rotile masinii, aerul conditionat, copacii de pe marginea drumului, cerul instelat intr-o noapte de august cand te-ai oprit sa fumezi o tigara in linistea sfasiata doar de alte masini care trec pe langa tine? Am sa va dezamagesc. Se castiga multi bani vanzand idei despre iubire si fericire. Am castigat si eu cativa. Am castigat chiar mai mult de-atat. Aseara, pe plaja din Vama Veche unde ma aflam intamplator si oarecum incognito si simteam ca nu (mai) apartin sau ca nu ar trebui sa ma aflu acolo, un baiat cu bustul gol si o sticla de vin m-a reperat si mi-a multumit pentru “Pe sarma” si “Nu am chef azi” care l-au facut sa descopere fericirea si iubirea alaturi de o fata. M-am gandit ca fie si pentru asta calatoria mea merita toti banii. Am sa va dezamagesc. Nu stiu nimic despre iubire si fericire. Sunt mari teoreticieni economici care n-au facut un ban in viata lor. In schimb, cu succes ii invata pe altii si aceia reusesc sa faca averi. Am facut cativa oameni fericiti si pe altii i-am facut sa iubeasca. Asa zic ei.

EU, insa, EU, cel care sting lumina inainte de a ma duce la culcare si sunt ultimul care ma priveste in ochi inainte de a rasari soarele, mai am multe de invatat despre asta. Nu stiu daca e bine sau rau. Ma gandesc ca e bine cand mai ai ceva de facut. Vom vedea. Poate ca o sa ma mai joc cu vreo definitie, doua si sigur am sa fac cantece in care o sa vorbesc despre asta, dar simt ca iubirea si fericirea trebuie sa devina o experienta mult mai intima, nu doar pentru mine, ci poate pentru fiecare dintre noi cei care cu atata usurinta le invocam. Poate ca iubirea e atunci cand dupa ce ai stins lumina la baie si ti-ai vazut ochii obositi in oglinda, alti ochi ii privesc pe ai tai de undeva din intunericul apropiat. Si esti impacat cu asta si nu mai tanjesti dupa nimic altceva. Poate ca iubirea e cand nu-ti mai esti tie oglinda. Nu m-am putut abtine nici acum de la o definitie.
Da, plec pe un alt drum, cu portbagajul usurat de balast, mai atent si mai nepasator, mai insetat, dar mai rabdator.
E o calatorie in care voi fi singur in masina pana cand voi gasi un loc unde sa alimentez si sa privesc linistit departarea.

Trebuia sa scriu aici despre weekend-ul care a trecut si in care m-am simtit cumva ca in no man’s land. Am derapat in aceasta marturisire involuntara pe care aleg sa o public in ciuda interpretarilor ce vor sa vina.

51 de comentarii:

  1. Am vazut zilele acestea,pe Antena 2,emisiunea lui Cristi Brancu in reluare,in care era invitata Maria Dinulescu.Si discutau despre ce barbat din Romania i-ar placea ei.Si venise vorba de tine.Si a zis Maria ca in spatele arogantei si uneori a rautatii de care dai dovada,se ascunde un suflet bun si curat si ca pe interior esti un om bun.Eu nu te cunosc atat de bine,nu te-am vazut in viata mea.Tot ce stiu e ca ai intr-adevar suflet bun:)

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte tare :)
    de ce nu incerci sa scrii si despre sentimentele pe care le traiesti in fata unei fotografii d ecand erai bebelus .
    perspectiva din care vezi u lucrurile m a uimit . esti intr adevar menit sa devii scriitor .. multi au inceput asa ... scriind articole la diverse ziare si primind felicitari .keep in touch!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am eu o vorba: esti un distrus!!!:) asta, bineinteles fara o conotatie negativa..!te-am vazut de multe ori si de fiecare data m-ai facut sa zambesc( ai cazut o data pe scena la oradea, toti tacere, tudor: "exersasem cazatura asta 2 luni":-))), mi-ai dat impresia ca esti permanent fericit si oarecum nepasator de ce se spune de tine, dar cand citesc chestiile astea..!tie chiar iti pasa de media din tara asta si inventiile ei?!? poti mai mult de atat!!! nu trebuie sa convingi pe nimeni de nimic, nimic si nimeni, in afara de tu insuti, nu-ti poate ingreuna viata! nu e interpretare, e pur si simplu o chestie pe care ti-as fi spus-o si in fata, la fel ca oricarei alte persoane..!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper sa ne salutam din mers, cu flash-uri discrete...eu inca n-am pornit la drum, inca sunt in faza in care incerc sa-mi fac curat in bagaj. Da' am avut si eu exact aceeasi dorinta si-s pe picior de plecare. See you on the road!

    RăspundețiȘtergere
  5. Problema este ca te situezi intre eul interior al tau si intre ceea ce vad oamenii in si despre tine.
    Plus ca se suprapune doza de celebritate la care ai ajuns.
    Eu propun ca intr-o formula a lampii lui Diogene sa triezi cumva interloutorii apropiati, prietenii si pe ceilalti lasa-i asa cu sunt.
    De altfel nu trebuie sa te afecteze ce crede lumea despre tine. Important e cum te simti tu in fata oglinzii interioare din tine.
    Nu da socoteala nimanui, decat tie insuti si lui Dumnezeu (acesta poate fi principiul binelui).
    Oricum blogul tau ca intotdeauna da dovada de sensibilitate si de departe esti altfel decat masa amorfa de mitocani damboviteni.

    RăspundețiȘtergere
  6. eu merg pe deviza"I don't care what you say as long as it's about me"

    RăspundețiȘtergere
  7. cat de mult imi place cum scrii!
    nu prea ma uit la tv, asa ca nu te cunosc din media.Nu stiu multimea de pareri pe care le are lumea despre tine.Stiu cateva lucruri insa: Ca esti un om deosebit care mi-a spus pe hol la kretzulescu sa nu mai plang.Iti amintesti?
    Stiu ca esti un om sensibil, te dor atatea lucruri pentru ca te-ai deosebit de oamenii-ziduri din jurul tau.Nu faci parte din ei.Felicitari!
    Te invit in kretzulescu:)

    RăspundețiȘtergere
  8. uneori, sentimentul de implinire pe care il poti avea cand realizezi ca ceva a ramas in urma ta dupa ce ai plecat, ca ai reusit sa faci pe cineva sa asculte parerea ta, e atat de frumos, incat nu cred ca mai e nevoie de ceva in plus.

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte tare, cat de curand voi schimba prefixul si cred ca trebuie sa fac la fel ca tine sa ma urc in masina sa triez ce e de triat sa le las pe marginea drumului si sa merg mai departe, nu stiu unde da cu siguranta am sa aflu. Mult succes in continuare.(http://criadi.wordpress.com/)

    RăspundețiȘtergere
  10. Si totusi ai publicat derapajul.

    Eu iti doresc sa iti gasesti starea de impacare interioara si sa ai parte de oamenii care iti pot fi de ajutor.

    Vei mai scrie pe blog la fel de des ?

    RăspundețiȘtergere
  11. Acestea par a fi gandurile unui om care aparent s-a lasat infrant sau refuza sa mai lupte impotriva unor oameni care nu au nici macar un principiu dupa care sa se ghideze in aceasta viata, oameni care judeca o persoana doar dupa ambalaj. Nu te lasa doborat de vorbele acestor oameni si nici nu le arata ca poate uneori simti nevoia sa fii vulnerabil, sa fii om pana la urma. De multe ori spunem ca nu ne pasa ce cred cei din jurul nostru, insa ne inselam cand gandim asa, pentru ca oricum ar fi, simtim nevoia ca din cand in cand sa primim cate un comentariu, bun sau mai putin bun, din partea cuiva.
    Si desi poate ti se pare absurd versurile muzicii tale influenteaza.
    Te aplaud pentru gandurile, ideile, impresiile, credintele transformate in cuvinte si apoi in muzica.

    RăspundețiȘtergere
  12. M-a emotionat omul Tudor Chirila.

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu stiu ce faci, cum faci, dar ceea ce scrii se muleaza pe trairile mele din mom repectiv si scrii chiar f frumos, incat reusesti sa aduci echilibrul in interiorul omului si asta e un lucru mare :) si pt asta iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu as numi ce ti se intampla calatoria catre tine , si nu vad derapajul .cand te deschizi altora te deschizi tie insuti..deci interpretarile sunt ale fiecaruia important e pasul pe care il faci tu si ce simti tu.

    RăspundețiȘtergere
  15. N-am mai intrat demult sa-ti citesc blogul, acum revin si vad ca Tudor Chirila s-a saturat si face curat...m-am bucurat cand am vazut asta, pt ca desi lucrez in media sunt scarbita de ce se intampla in tara asta din punct de vedere mediatic. E normal sa te saturi, e normal sa faci curat si mai mult e normal sa fugi, de toti dar nu de tine. Eu am facut-o acum ceva vreme...inceputul e exact asa cum l-ai descris tu, dar incet incet devine curat si mai putin apasator, incet, incet devi neimportant aproape disparut. Si apoi renasti asa cum stiu ca numai Chirila o poate face, muzica ta mai canta inca, scena te asteapta sa mai joci un rol, cartea asteapta sa fie publicata. Singuratatea si tacearea fac atata bine cateodata, viseaza din nou Chirila si mai incanta-ne odata...scrie-ne cum e pe drum...

    RăspundețiȘtergere
  16. Simt cumva ca te-am regasit prin articolul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  17. M-am gandit zilele trecute, la ce s-ar intampla, daca toate lucrurile s-ar opri la jumatatea lor. Nu devaghez, insa viata ar fi extrem de placida.
    Sunt pro "inainte". Fiecare intersectie poate fi un inceput, un sfarsit, sau o cumpana. Ideea e sa continui. Cu bagajul pe care ti-l alegi, asumi, accepti. Este necesar, pt noi, pt a creste. Iti doresc drumuri bune. Soare. Oameni destepti in cale. Si-apoi furtuna. Si neghiobi. Gropi, pana de cauciuc, o siguranta arsa. Fiecare te va invata ceva nou. Si-apoi din nou soare. O sa vezi, de fiecare data, straluceste altfel.
    Bucura-te de drum, Tudor. Si din cand in cand, odihneste-te. Sau canta-ne. Sau canta-ti. Stand pe spate, cu ochii glazurati, din ce conteaza ce motiv. Canta-ti tie ceva. Si-apoi ne vedem la Brasov, la concert.

    RăspundețiȘtergere
  18. Andrei Plesu - Ingerii si iubirea
    http://www.trilulilu.ro/Idameliana/5129b598a7dce1

    RăspundețiȘtergere
  19. Stiu ca, spre deosebire de multi, tu chiar citesti comentariile noastre si de asta si scriu. Tudor, cred si am crezut multe dar ca tu ai vandut iubire nu cred si nu am sa cred niciodata. Oricat de dezamagit ai fi acum, nu te renega - nu ai absolut nici un motiv s-o faci. Daca voiai sa vinzi, ai fi avut destula marfa mult mai profitabila. Deci nu ne spune ca ai vandut iubire - nu te vom crede cum nici tu nu te crezi.
    Ca ai/simti nevoia s-o experimentezi - asta pot crede, asta avem mereu nevoie. Dar nu pot crede ca a fost marketing
    Si te provoc sa declami ca "Pe sarma" este doar o buna afacere. Te provoc, Tudor, eu - un nimeni - te provoc sa afirmi asta ...

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu prea sunt eu cu bloggurile, dar citesc cateva...de cand sor'mea are si ea unul si am descoperit oameni care fie cauta ceva ce nici ei nu stiu, fie cauta ceva ce nu e al lor, fie doar vor sa fie in rand cu trendul si hop si ei pe blog, pana acum cand citind articolul asta...mi s-a demolat crezul despre bloggeri, vazand ca unii bloggeri simt cand scriu ce scriu si m-a facut sa privesc prin ochii mei... oare cate persoane se simt No man's land. Cand trec pe strada imi place sa ma uit la oameni si sa cred ca fiecare are locul lui, care-i place si e fericit asa...si tot ma ambitionam uitandu-ma la zambetele lor sau la furia lor zicandu-mi "uite traiesc" si intiparindu-mi-se in mintee ideea ca si pt mine este un loc undeva, un loc de unde sa nu vreau sa fug, un loc unde sa nu trebuiasca sa port o masca pt a fii placuta sau "nezumzuita". Ma gandeam la prietenii mei, fiecare pare a avea locul lui, mic dar e acolo...Locul meu...e undeva si el.
    Mi-a facut bine sa citesc articolul, m-a linistit, m-a intristat si in acelasi timp cred ca si ambitionat sa nu mai stau pasiva si sa ma tot gandesc daca asta e locul meu... desi eu zic ca fiecare loc prin care trec, e bun...chiar daca nu imi place, e bun pt sufletul meu care invata ceva nou...
    Desi, cred ca pt a fii cu adevarat in "locul meu", acel loc trebuie sa mai fie al altcuiva, acel loc sa devina al nostru si doar al nostru...si atat. Pana la urma totul se vede altfel cand il vezi oglindit in ochii cuiva pt care merita sa traiesti...

    RăspundețiȘtergere
  21. No comment...just tears. Pe langa orgoliul evident as adauga si neincrederea in oameni. Ce faci cu barierele pe care le pui singur in drumul tau?

    RăspundețiȘtergere
  22. cum e cand ajungi seara acasa si nu te asteapta nimeni?

    RăspundețiȘtergere
  23. Iti pot spune ca "Iubirea e ca o ceapa" :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Ma intreb cum sa-i fie noului drum care s-ar aseza sub rotile tale stiind ca nici tu nu vei face in zece , ce-ai facut in doi...?

    RăspundețiȘtergere
  25. Te admir foarte mult pentru ca iti cauti in continuare drumul si nu esti dispus sa faci compromisuri.
    Keep walking! :)

    RăspundețiȘtergere
  26. E una din cele mai sincere postari ale tale.Sunt genul de marturisiri pe care le faci numai prietenilor buni.Inseamna ca ne consideri prieteni...:))

    RăspundețiȘtergere
  27. E pt prima data cand postez pe un blog..se pare ca totul are un inceput:). Blogul tau e primul care m-a motivat suficient..:)
    Pana acum, chiar nimeni nu a reusit sa ofere Fericirii o definitie sau o reteta unanim acceptata si ma indoiesc ca o vom afla in curand dar stiu ca e imposibil sa vorbesti despre fericire fara sa abordezi problema nefericirii. Si mai stiu ca multi pierd micile bucurii ale vietii asteptand marea fericire, uitand faptul ca fiecare clipa e unica si ireversibila..

    RăspundețiȘtergere
  28. Tudor, acum o prietena mi-a trimis cele mai frumoase melodii ale tale si le ascult cu mare drag

    RăspundețiȘtergere
  29. ...de unde se vede ca omul-actor-interpret, in doar viata lui, are ocazia sa se simta mai confortabil invesmantat in natura cea mai simpla, "redus" la esential, Tudor redus la pur.si simplu.Dor :)

    (un om cu mai putine haine este mai usor de dezbracat de alti ochi in penumbra intimitatii. simplificat e mai usor. mai lesne fericit. Sa nu existe teama sau indoieli pe drum, va gasi schimburi noi curate, in locuri neasteptate, pe masura ce va creste.. Iar inaintand in…"adancurile vietii", iubirea i-ar putea fi definita si ca popas reverie mangaiere blandete ocrotire tihna)

    ..de unde se vede ca unii au sansa sa traiasca mai putin pt iubirea lor si mai mult pt a altora :) sa-i insoteasca sprijine pe ceilalti sa o re/descopere savureze pretuiasca
    Daca tot a venit VORBA… nu ai dezamagit. stiam ca esti un vrajitor…:) Cine nu stie?! - si alti artisti, si filmele, si cartile au personaje si trairi imaginate, nu neaparat false. partial ne-reale, dar nu neadevarate. Mai vinde idei magice despre iubire si fericire. Cu un pret ca cel oferit tie pe plaja (fie si el, la randu-i, doar o replica.. in-cantatoare), vei avea mereu rezerve pt alte farmece albe. Daca se prind, fie si 10 %, tot e o (a)facere buna. Ba chiar asa, cum ar fi un album "Doar de Dragoste"?!
    Dar… un copil cand "ne" faci, Tudor Chirila? :)

    indraznesc un gand, rog scuzat pt intimitatea lui: daca ar fi intrebata actrita. sau omul.. Iarina Damian si...in soapta...omul Ioan Chirila, de unde, de la un moment harazit, s-au alimentat pe drumul lor, de unde s-au incarcat nespus, ce le-a fost grija,dar si ce i-a ridicat cel mai sus, ce i-a atins cum nimic altceva nu ar fi putut sa-i topeasca, ce le-a adus cele mai teribile zambete, ce mandrie le-a fost mai mare, prin ce ochi privesc departarea departe, oare ce ar spune?!
    Sau, oarecum prosteste formulat: uneori iubirea cea mai buna e atrasa de intentia unei vieti noi… multe cupluri s-au format induse de acesta energie. Spun unele minti: copiii care vor sa vina simt cand sunt invocati si isi ajuta parintii sa se gaseasca mai curand :) Copiii te incaruntesc, dar fara ei imbatranesti mai repede. Cu cat te maturizezi, fara copii pare ca nu te gasesti niciodata pe tine insuti, pierzi unica ocazie de a retrai inocenta …Pot fi solicitanti primii 1-3 ani, pot absorbi energie de artist, dar ofranda asta absolva putina disipare. ar fi pacat sa nu se perpetueze o gena atat de aplaudata.:) Cel mai magic spectacol personal, cea mai extatica traire, cea mai si mai experienta a vietii, cea mai buna forma sa nu te simti niciodata singur, nici pe drum, nici printre stele.. Chiar si pt un barbat, vezi ex stelarul Stefan Iordache. parca, declarat, si pt maestrul Dinica exista regretul acestei nefaceri. Inca o data, iertare si dumnealor. Curaj, probeaz-o si p-asta,tinere :) Oricum ar fi sa fie…"fiecare om are destinul sau; singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce" (Henry Miller)

    Pt toti cei care avem de calatorit, de facut si invatat mereu, buna insotire din partea stelelor, prieteni. si a nu se uita usor ce a fost bun invatat o data!:)

    RăspundețiȘtergere
  30. cum poti sa spui asta tocmai tu... sunt sute, mii, zeci/sute de mii de oameni acolo care te admira ... si te invidiaza in acelasi timp.
    multi doresc o viata ca a ta. ai talent si capacitate de a te exterioriza prin muzica, actorie, scris si poate multe altele. putini au asta. iti citesc blogul de ceva vreme si de fiecare data raman perplexa in fata modului tau de a da jongla cuvintele. stiu ... ai mai auzit asta. Scopul mesajului nu e de a aduce o noutate, ci de a confirma un adevar. "no man's land" poate deveni oricand "one man's land". Ai o viata minunata si plina de oportunitati. Bucura-te de ea si profita de ele.

    RăspundețiȘtergere
  31. Draga Tudor: "Fericirea e ceva care nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei MERITA sa alergi toata viata!!!"Cred ca e chintesenta...Stii ceva despre asta??:)
    P.S. Si mai cred ca a fost si altceva frumos weekend-ul trecut.. kite-ul!

    RăspundețiȘtergere
  32. un articol desre noua paradigma a Iubirii:
    http://www.nlpexplorer.eu/articole-nlp-/paradigma-iubirii.html

    RăspundețiȘtergere
  33. Tudor, ce ar fi sa asculti asta: http://www.youtube.com/watch?v=UIH07hbnVf8 ???

    RăspundețiȘtergere
  34. @trusted subscriu. "Un copil cand "ne" faci, Tudor Chirila?"

    RăspundețiȘtergere
  35. Citind Libertatea de azi totul incepe sa se lege...!:)))

    RăspundețiȘtergere
  36. dana are dreptate... poate(adica sigur) nu ai de ce sa-ti pese de zic altii si cu atat mai putin de ce zice media..nu o intereseaza decat ratingul.. si ei un ii pasa de tine...ar trebui sa se simta flatata ca te gandesti asa de mult la ce spune...pe de-o parte..
    pe de alta..cine suntem noi sa corectam sufletul unui artist?asa esti tu..si cine stie..daca incepi sa nu-ti mai pese..poate dai in aroganta..si nici asta nu e bine..

    RăspundețiȘtergere
  37. Poate ca asa simti interactiunea cu persoanele necunoscute, dar cred ca a fost o alegere pe care ai facut-o in momentul in care ai intrat in viata publica. Mai cred ca ar trebui sa intelegi si ceea ce gandesc ceilalti cand te intalnesc. Eu, de exemplu, cand te-am intalnit am considerat ca nu e un moment oportun pt discutii desi mi-ai parut f ok ca persoana. Nu v-am vazut demult la Timisoara...

    RăspundețiȘtergere
  38. Dragă Tudor,
    Intru din când în când pe blogul tău, mai ales în momentele în care am nevoie de o gură de aer...şi întotdeauna găsesc exact lucrul, gândul sau ideea de care am nevoie.
    Iar pentru asta vreau să îţi mulţumesc.
    Ceea ce vreau să spun de fapt este că ştiu cum e pe drum.
    Şi eu m-am îmbarcat de curând, am lăsat în urmă munţi de bagaje şi am pornind neştiind unde mă duc. Nici acum nu ştiu, dar m-am împrietenit un pic cu No man's land-ul şi parcă totul începe să prindă culoare.
    Ceea ce nu le spune însă nimeni călătorilor este că odată porniţi la drum nu mai există cale de întoarcere. Ceea ce a fost lăsat în urmă prinde mucegai şi se dizolvă, iar călătorul nu are decât o singură opţiune - înainte!
    Sper să ai o cale lină şi să îţi găseşti destinaţia, iar când ai găsit-o, să tragi adânc aer în piept şi să...porneşti mai departe.
    Drum bun, călătorule!

    RăspundețiȘtergere
  39. SAl

    Si eu am fost la Cucaracha in weekend si te-am vazut acolo. Nu prea pareai in apele tale. Da oricum eu te apreciez si te voi aprecia mereu oricat de multe prostii se vor scrie despre tine.

    RăspundețiȘtergere
  40. Etichete? Punem toti. Tu nu pui oare etichete? Nu ti s-a intamplat niciodata sa judeci oamenii gresit? Tuturor ni se intampla la un moment dat, sa-i judecam pe altii gresit. Si, da, asa e, nu putem multumi pe toata lumea si adesea gesturile noastre sunt percepute altfel decat am vrut noi sa fie... Important e sa ne cunoastem pe noi, sa stim cine suntem si ce vrem.Restul nu prea conteaza.
    Bafta in tot ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  41. Etichete! Pana si borcanul cu dulceata de nuci al bunicai , are eticheta.
    Boala romaneasca numita atotstiutorism , complicata cu atotpricepatorism.
    Si din cate stiu, tzatzismul nu e platit decat daca face rating.
    So ....what?!
    Cainii latra,lupul merge.

    RăspundețiȘtergere
  42. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  43. Tudor,Vama Veche iti multumeste ca ai venit,fie si ca vizitator.
    Tudor,daca tu esti exact ca in postul acesta,atunci esti perfect.Eu am obosit sa spun tuturor cum esti tu,am renuntat.
    Cu iubirea la zodia ta,e mai complicat.Dar nu imposibil.
    Sa nu te pierzi in nebunia asta de oameni care te adora si vei ramane tu.
    Uite,imi e rusine sa recunosc,dar nu mai stiu reletia Vama Veche-sat /Vama Veche-formatia la inceputuri.Vrei sa ne faci un cadou si sa ne povestesti pe blog?

    RăspundețiȘtergere
  44. si eu eram in vama in seara aceea...pe plaja sub un stuf:)...ascultam marea si`mi luam ramas bun de la ea...a fost superb...cea mai linistita noapte petrecuta in vama veche...

    RăspundețiȘtergere
  45. aici este tudor chirila. si pentru prima oara il simt pe tudor chirila si stiu cine e. e el. si atat. un om.

    RăspundețiȘtergere
  46. nu-ti citesc blogul foarte des, dar atunci cand o fac, o fac din "scoarta in scoarta"...si de fiecare data ma uimesti. traim sentimente atat de asemanatoare...insa eu nu am puterea necesara sa le expun in cuvinte, asa cum faci tu. este o lasitate ce se ascunde sub haina unei "false discutii psihologice"...
    incoerenta este la putere in momentul asta, asadar o lasam pe alta data....poate ai timp intr-o zi sa imi explici cum ai dezbracat haina...si de ce? si daca e bine asa...dar voi, cei ce cititi, cum va simtiti? folositi? utili? ce amalgam de idei intr-o singura clipire...

    RăspundețiȘtergere
  47. Si eu as vrea sa iti multumesc! Pentru "Fericire" si "Cu tine"! "Fericire cand raza de soare intra in cort si iti mangaie fatza, aerul sarat!"... Asa e. Pe mine ma fac fericita lucrurile marunte. Sa ma trezeasca razele de Soare, intr-un cort, alaturi de strutul meu, mi se pare ca am atins apogeul. Cat despre statiunea Vama Veche de astazi...ce sa spun...spun "sezlong" si mai spun "nu mai ai voie cu cortul pe plaja" si gata...Cred ca si presa are o "contributie" in asta... Ca sa nu mai vorbim de privatizare... Se construieste in draci! Pentru cei care s-au saturat de Mamaia, desigur, pt ca NOI, noi cei ce pasim in Vama de ani buni, nu ne vom caza in veci la o pensiune, ne-ar fi mult prea greu...Cel putin eu, as considera ca stric traditia! Oamenii astia care tot construiec si poarta tricori cu "Salvati Vama Veche" nu inteleg nimic... Totul se rezuma la bani! No man's land...exact!

    RăspundețiȘtergere
  48. A trecut ceva timp de cand ai postat asta si e foarte posibil sa nici nu citesti ce iti scriu acum, dar exista o sansa sa citesti, asa ca voi trece la subiect.
    Tu nu dai definitii, doar exprimi in cuvinte ce inseamna pentru tine iubirea sau fericirea in acel moment si unii dintre noi ne regasim in literele asezate cu maiestrie de catre un om ce simte...
    Cine te judeca pentru ce nu esti sau pentru ce te-a facut sa fii, nu merita atentia ta.
    Au fost momente in care ascultam melodii cantate de tine si imi venea sa te intreb la ce anume te gandeai cand ai scris versurile, dar n-am avut ocazia. Interesant ar fi sa primesc raspunsuri la intrebari acum... Sau ocazia de a participa la un concert Vama in curand. Mi-e dor sa va aud...
    P.S. Scuze pentru lungimea textului. Asta e doar rezumatul unui subiect pe care l-as deschide daca ne-am intalni candva...
    Iti doresc pace, spor la ceea ce faci, multa inspiratie, putere de munca si te astept prin vestul tarii, daca nu la un pahar de vorba, macar la un concert.

    RăspundețiȘtergere
  49. P.S.2 Daca nu ti-am multumit pentru melodiile pe care le-ai compus, inseamna ca inca mai sper sa am ocazia sa fac asta pe viu.
    O noapte instelata,
    Simo

    RăspundețiȘtergere