Ma fascineaza surubul. Surubul nu e mitocan. Nu intra cu de-a sila. Se insinueaza si, mai mult decat atat, chiar si pentru asta are nevoie de o piulita pe masura ca sa-si infasoare excrescentele sinuoase in santurile special create pentru marimea lui. La fel cum se insinueaza, el nu poate parasi aceasta relatie in mod abrupt. Lemnul permite cuiului sa-l paraseasca abrupt, sa se smulga din viata lui lasand acolo o gaura, o amintire, un gol care se reface greu. Surubul nu se poate smulge. Ar fi un dezastru ireparabil soldat cu dezintegrarea piulitei de care este atat de strans atasat o data insurubat. Ca sa paraseasca relatia, surubul trebuie sa-si deruleze insinuarea. Aceasta casatorie etansa nu e niciodata in sine. In incercarea de a ajunge la capatul iubirii lor, cei doi vor strange o terta parte careia ii vor da siguranta, certitudine, stabilitate.
Beneficiarul aspiratiilor sentimentale dintre surub si piulita va fi mereu o masa, un fuselaj, un storcator, o nava spatiala, un scaun sau o bicicleta. Surubul se dedica binelui superior iubind. Surubul e matematica si ameteala, molecula in vertij. Insa aceasta legatura trainica si tainica nu-si are rostul fara un scop mai presus de copulatia in sine. Poate ca ar trebui sa ne gandim mai des la casnicia surubului cu piulita.
cum a ajuns sa te fascineze surubul?de fiecare data reusesti sa ma uimesti...oricum frumos spus...
RăspundețiȘtergereExcelent
RăspundețiȘtergereNu m-am gandit niciodata la asta. Tudore, esti genial!
RăspundețiȘtergereRecunosc ca am m-a facut sa zambesc ce-ai scris aici..Sa zambesc intr-o zi in care realizez cat de nedreapta e moarte..viata..
RăspundețiȘtergerefiecare surub are piulitza lui!...
RăspundețiȘtergereCe "filozofic"! Nu?
Relatiile dintre oameni : cui-lemn, surub-piulita .Multi aleg prima varianta pt ca e cea mai facila, cu surubul tb sa ai rabdare, pe cand cuiul patrunde brusc. Iar daca surubul trebuie desfiletat, un cui nu-i poate lua locul cu success, pt ca raman spatiile goale lasate de santurile surubului care nu mai pot fi inlocuite. Asa ca dupa un surub trebuie sa urmeze intotdeauna un alt surub, poate unul si mai mare care sa lase urme adanci imposibil de inlocuit.
RăspundețiȘtergerecredeti in minuni? http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/rugamintea-sfantului-mucenic-fanurie.html
RăspundețiȘtergeresi ti dai seama cate pagube pot fi cand surubul pierde piulita din "greseala"?
RăspundețiȘtergereUn inceput de mentalitate japoneza...
RăspundețiȘtergeremi-a placut abordarea. e armonie in povestea asta. bravo tudor.
RăspundețiȘtergereNici tu n-ai toate suruburile acasa... :-j
RăspundețiȘtergereInteresanta prezentare tudore..casnicia asta a surubului cu piulita o cam intalnim si in viata de zi cu zi, in oameni..asa cum surubul are nevoie de piulita, asa e nevoie si de doua persoane intr-o relatie..asa cum surubul lasa acea gaura, amintire in lemn, asa ramane si la plecarea unei persoane din relatie...un gol care se reface greu..
RăspundețiȘtergereChiar esti atat de fascinat de acea casnicie intre surub si piulita sau incerci sa iti justifici sentimentele(sau fostele sentimente) prin acest text fascinant?
:)
RăspundețiȘtergereZambesc insurubat si atat.
Da.
Este.
Si daca in "casnicia surubului cu piulita"se interpune si o saiba(sau mai multe),atunci stransoarea devine mai sigura.O fi mai bine? O fi mai rau?
RăspundețiȘtergereOnce, I was Şurubika. But now, Şuru is no more Bika.
RăspundețiȘtergereCum spunea Prof. Liliana Mihalachi, aici se da dovada de mentalitate pur japoneza... Fascinanta idee... surubul si piulita. Foarte bun si postul... Dar totusi am o curiozitate: ce te faci cand in viata (intima) a surubului cu respectiva piulita, apare si o.. saiba.. Care intra intre ele cu un anume... scop? Think about it ;)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereChiar m-ai facut sa zambesc cu postul asta. Un singur sfat: treci pe domeiu propriu, e mai usor asa ca sa iti accesez blogul.
RăspundețiȘtergereCu respect MirifiCu.
"Ar fi un dezastru ireparabil soldat cu dezintegrarea piulitei de care este atat de strans atasat o data insurubat"
RăspundețiȘtergereDezastrul ar fi ireparabil Tudore doar dacă nouă oamenilor nu ne-ar păsa de piuliţă. Dacă am dori am repara piuliţa refăcând filetul şi căutând un şurub pe noua ei măsură. Defapt şi piuliţa se căleşte ca şi omul în viaţă. E nesigur la prima încercare, doar cu multă experienţă poţi decide dint-o privire cărui şurub ce piuliţă i se potriveşte.
Poţi greşi să o scoţi forţat de pe filetul şurubului şi să o refaci. Doar că la fel ca şi în viaţă nimeni nu dă doi bani pe refacerea legăturii dintre doi poli ( şurub - piuliţă / bărbat - femeie) mai bine se aruncă totul şi se reia de la început.
Te-ai gândit că şurubul şi piuliţa sunt făcute cu filetul într-o sigură direcţie ? Rare sunt cazurile în care direcţia e opusă pentru infiletare. Tocmai alea cu filetul invers sunt mai rezistente, de alea avem mai mare grijă că sunt rare.
Totdeauna când arunci o piuliţă găseşti un şurub care are nevoie de ea.
prea multa iarba?:)))
RăspundețiȘtergeresau mai rar
RăspundețiȘtergeremulte suruburi intra direct in lemn ,la ikea exista multe constructii pe tema asta
RăspundețiȘtergereasa e bodi. si unii criminali asculta opera. si lti barfly de internet iau textele adliteram. si cateodata parchetul are carii.
RăspundețiȘtergerehttp://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/minunea-sfantului-mucenic-fanurie.html
RăspundețiȘtergeresurubul nu are neaparat nevoie de piulita si surubul nu face bine mereu.
RăspundețiȘtergere.. Si cu magnetul cum ramane? Practic relatia dintre surub si piulita este similara cu cea dintre cui si ciocan.. Ce-i drept, cuiul este mai infipt, iar ciocanul mai 'rudimentar'. Relatia lor este una mai agresiva. Ciocanul da,nu intra..
RăspundețiȘtergereaici am fost barlfy de internet :) voiam sa spun doar ca nu e neaparat nevoie de surub,ori de piulita,ori de casnicie.
RăspundețiȘtergere