Scrisoare din trafic

Neata, va scriu din trafic. E o zi inaltatoare. Oamenii de la trenul de sub pamant sunt in greva. E un prilej de bucurie pentru noi ceilalti sa ne intalnim cu totii deasupra, pe strazile orasului. Lumea e vesela, fericita cu prilejul acestei intalniri colective. Claxoanele se inalta in vazduh ca un strigat de bucurie al revederii. Zeul traficului, pun pariu ca nu stiati ca exista asa ceva, e bucuros sa ne vada impreuna. Peste tot vezi masini. E o explozie de culoare. Masinile abunda, bucuroase ca stapanii lor le-au scos la plimbare cu ocazia acestei sarbatori intempestive. Pe strazi, pe trotuare, pe aleile parcurilor, pe iarba, in fata frumoasei noastre Case a Poporului. Multi soferi sunt atat de entuziasti incat parcheaza pe mijlocul strazii, blocand circulatia vesela. Nimeni nu se supara, caci astazi este prilej de bucurie pentru ca celebram bunastarea si buna ordine, ziua atat de mult asteptata in care am aflat ca sunt mai multe masini decat oameni. Tocmai am trecut pe langa o femeie minunata care inalta strigate de multumire providentei in timp ce parca pe un trotuar complet nefolositor pietonilor. Blestemati pietonii astia care umbresc aceasta zi de nemarginita bucurie in care masinile si stapanii lor isi exprima nestavilit fericirea ca s-au adunat pe strazile orasului. Se gramadesc pe trotuare si in calea masinilor cu trupurile lor firave si obraznice gata sa strice soferilor bucuria traficului. Nu-i inteleg, chiar nu-i inteleg. Unde vor sa ajunga, asa grabiti? De ce nu inteleg ca nu e cazul sa stirbeasca prin prezenta lor vulgara aceasta mare festivitate a traficului? E oare atat de complicat sa accepti ca nu trebuie sa ajungi neaparat undeva? Bine fac cei din masini ca ii invata minte asurzindu-i cu claxoanele lor puternice. Asa le trebuie daca se amesteca intre soferi. Refuza cu obstinatie binefacerile progresului si ale tehnologiei, iar asta franeaza orasul. Pentru ca noi asteptam cu infrigurare ziua cand nu vom mai vedea pietonii astia nefolositori pe strazile orasului nostru. Ah, dar de ce sa ma enervez cu gandul la ei. Treaba lor. Cateodata se mai lovesc de masini producand pagube semnificative, dar, slava Domnului, s-au inventat asigurarile si putem sa stam linistiti. De ei se ocupa medicii din spitalele noastre. Ah, as avea atat de multe sa va spun, dar iata ca am ajuns la destinatie si trebuie sa-mi abandonez masina intr-o parcare plina de alte cateva sute de minunatii ale transportului. M-am bucurat insa pe indelete de aceasta zi mareata, de privelistea minunata si de ceilalti participanti la sarbatoarea traficului pentru ca am facut un kilometru cam intr-o ora si jumatate. Mi-as fi dorit sa dureze mai mult, dar sigur vor mai fi asemenea ocazii. Va salut pe toti cu drag!!!