[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Nimic

In fiecare noapte Moartea se asterne peste oameni ca o tesatura din cea mai fina matase acoperind trupul unei fecioare intr-un baldachin din desert. Apoi, dimineata, Dumnezeu dezveleste Viata.

Nefericirea Omului vine din faptul ca nu-si poate contempla Maretia din varful muntelui. Asta ne face mici.
-------------------------------------------------------
"Noi suntem din plamada din care sunt facute visele si scurta noastra viata o intregeste un somn" - Shakespeare.

14 comentarii:

  1. Foarte frumos scris, cu inspiratie !

    Eu, insa cred ca nu exista NIMIC !

    NIMIC ESTE TOTUL : UNIVERSUL INTREG CU TOT CE CUPRINDE EL !

    Incearca un experiment , ca sa vezi ce ti se intampla : nu face NIMIC, o zi, doua, trei, (vei avea si momente din acestea) si sa vezi dupa aceste zile de nimic cum ti se revela niste lucruri extraordinare, la care nici nu te-ai gandit si esti bucuros, fericit. Ce s-a intamplat? A lucrat NIMICUL PENTRU TINE, ADICA UNIVERSUL SI TI-A ADUS CEEA CE ITI DOREAI SI VISAI SA SE IMPLINEASCA. Viata este un perpetuum mobile si oricat ai vrea sa stea in loc, nu e posibil. Nimicul este VIATA IN MISCARE SI LUCREAZA PENTRU CEL CARE IL INVOCA.
    Te pup, istetule ! Apartii gandirii universului , de aceea poti scrie asa tulburator de frumos !

    RăspundețiȘtergere
  2. @Rrodia Tare post :)) Practici des zile de facut nimic? Presupun ca esti o persoana foarte fericita si bucuroasa, careia i s-au revelat multe lucruri extraordinare :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Golul de ieri va fi de-a pururi nimicul de azi. Intregirea in somnul de azi e cautarea si strigatul de ieri. Nu nimic. Inca nimic...

    RăspundețiȘtergere
  4. dimineata dumnezeu are grija de mine. mi pune si telefonul sa sune numai sa ma trezesc. si noi injuram telefonul sau ceasul ca ne trezeste din somn.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tulburator de frumos... intr-adevar suntem mici...

    RăspundețiȘtergere
  6. din Nimic ne mai nastem o data..din nevazut nin necunoscut..chestia e ca si io sunt in nimic de vreo doua zile si nu e great deloc ..

    RăspundețiȘtergere
  7. mda...sunt un fir de praf in Univers...

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos.Ce idei are doamna Rrodia.De-am avea timp de zile in care sa nu facem nimic...

    RăspundețiȘtergere
  9. o atitudine cam teologica. reiese ca rodul perfectiunii se regaseste undeva departe, intr un loc in care ne putem pierde, dar nu acum...

    RăspundețiȘtergere
  10. Bravo!Ce înseamnă moartea? Nimic mai mult decât o clipă.
    Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
    Henryk Sienkiewicz
    Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.
    definiţie de Henryk Sienkiewicz în Aniela
    Teama

    Trenul Nirvanei cred ca,
    a pornit spre gara vietii
    mele, dar, nu stiu daca
    sunt pregatita sa plec,
    in aceasta calatorie
    si, sa las totul in urma
    mea, fara regrete desi,
    asta mi-am dorit mereu.

    Doamne, te rog mai lasa-ma,
    o vreme in viata caci, vreau
    sa mai adun in bagajul
    sufletului meu, tot ceea ce
    destinul m-a impiedicat mereu,
    pana acum sa am:Bucuria
    de-a trai si, vesnica Iubire!

    29.Mai'07-Cadar Katalin

    RăspundețiȘtergere
  11. Moartea este in fiecare dintre noi, si sta acolo cuminte asteptand momentul in care este trezita. Important este momentul in care o trezim si . . . cum . . .

    RăspundețiȘtergere
  12. Un vis

    A apărut în viaţa mea într-o zi,
    monotonă de aprilie, un înger cu
    suflet de copil, şi cu aripile frânte.
    L-am privit cu tandreţe şi încet cu
    iubire l-am învăţat să zboare iar.

    Şi de atunci, trăiesc un vis…
    dar, mi-e teamă că puberele
    speranţei, se va evapora uşor.
    Apoi, într-o clipă, voi pierde
    totul în coşmarul morţii mele.

    11.Ianuarie.2010
    Cadar Katalin

    RăspundețiȘtergere