Poate daca le-am sparge am invata sa ne oglindim pe chipurile celor din jurul nostru. Acolo s-ar vedea interiorul, pentru ca bucuria unui popor nu vine din arivismul intelectual si material care da atat de bine in oglinda. Astfel lumina nu ne-ar mai ocoli.
Cred ca sufletul nostru este singura oglinda in care se merita sa ne uitam...atata timp cat EU sunt intr-un acord total cu mine,atata timp cat oglinda sufletului imi reflecta o imagine pe care uneori o ador,alteori o detest...este ok!
"S-a umplut casa de fum Eu ard, nu te speria, Eu am luat foc, Bine ca esti aici langa mine, Sa ma vezi, Ca tu pana nu vezi nu crezi, Nu mai vreau sa ard nici eu pe infundate, Mi-am dat drumul. Ai spus ca daca nu te iubesc Nu ard si uite proba, Eu voiam sa o tin ascunsa. Saruta aceste fapturi de fum Care ies din mine, toate sunt eu, Seamana cu mine, sunt chiar eu, Care naparlesc, Inainte de a ma ingropa in bratele tale, In buzele tale. Un sarpe care-si leapada camasile multicolore, Inainte de marea hibernare. Tot tu imi vei da zemuri de plante, De smochine strivite ca sa inviez, Voi suge lapte din sanul tau Sa ma dezintoxic De pamantul care s-a varsat in vinele mele, Si s-a cerut arat, Sunt si pruncul si tatal si sfantul duh, Dar mai la urma, Cand ne mai vine suflarea Acum suntem amandoi cu sufletul la gura Si il bem unul de pe buzele altuia, Il sorbim, Iata o idee de perpetuum mobile, Fumul meu te imbraca Fumul tau ma despoaie Am luat foc amandoi, Ti-am spus sa stai mai departe. Cine-o stinge aceste cuvinte, Sa fie blestemat."
Oglinzile vad totul, chiar si cazatura perdelelor din tavane, si libelule false, si ochi albi reci care se extrag perfect din partea constienta desi in totalitate negata de moliile suprapuse peste lentile. Oglindele vorbesc despre acoperis si yoga practicata in oamenii, in aceasi oameni de aceleasi extensii ale corpului lor atat de umanizat de ...da... de oglinzi. Sa incercam sa tragem de "semi" din acel intuneric sa ramana oglinzile in bezna . Ce repede ar fugi lumea...
Oglinzile nu reflecta decat exteriorul, pentru cei superficiali ,dar ele mai au darul de a capta si de a retine in ele tot ce se ascunde in spatele mastilor pe care le purtam zi de zi ca niste actori intr-o piesa absurda. Oglinzile capteaza sufletele celor care le privesc. Oglinzile sunt fermecate ele retin bucurii, tristeti, blesteme, oglinzile ascund INGERI...si amintiri...As vrea sa pot sparge TOATE oglinzile din viata mea!
Poate daca le-am sparge am invata sa ne oglindim pe chipurile celor din jurul nostru. Acolo s-ar vedea interiorul, pentru ca bucuria unui popor nu vine din arivismul intelectual si material care da atat de bine in oglinda. Astfel lumina nu ne-ar mai ocoli.
RăspundețiȘtergereCred ca sufletul nostru este singura oglinda in care se merita sa ne uitam...atata timp cat EU sunt intr-un acord total cu mine,atata timp cat oglinda sufletului imi reflecta o imagine pe care uneori o ador,alteori o detest...este ok!
RăspundețiȘtergere"S-a umplut casa de fum
RăspundețiȘtergereEu ard, nu te speria,
Eu am luat foc,
Bine ca esti aici langa mine,
Sa ma vezi,
Ca tu pana nu vezi nu crezi,
Nu mai vreau sa ard nici eu pe infundate,
Mi-am dat drumul.
Ai spus ca daca nu te iubesc
Nu ard si uite proba,
Eu voiam sa o tin ascunsa.
Saruta aceste fapturi de fum
Care ies din mine, toate sunt eu,
Seamana cu mine, sunt chiar eu,
Care naparlesc,
Inainte de a ma ingropa in bratele tale,
In buzele tale.
Un sarpe care-si leapada camasile multicolore,
Inainte de marea hibernare.
Tot tu imi vei da zemuri de plante,
De smochine strivite ca sa inviez,
Voi suge lapte din sanul tau
Sa ma dezintoxic
De pamantul care s-a varsat in vinele mele,
Si s-a cerut arat,
Sunt si pruncul si tatal si sfantul duh,
Dar mai la urma,
Cand ne mai vine suflarea
Acum suntem amandoi cu sufletul la gura
Si il bem unul de pe buzele altuia,
Il sorbim,
Iata o idee de perpetuum mobile,
Fumul meu te imbraca
Fumul tau ma despoaie
Am luat foc amandoi,
Ti-am spus sa stai mai departe.
Cine-o stinge aceste cuvinte,
Sa fie blestemat."
Luminii...din noi
Oglinzile vad totul, chiar si cazatura perdelelor din tavane, si libelule false, si ochi albi reci care se extrag perfect din partea constienta desi in totalitate negata de moliile suprapuse peste lentile. Oglindele vorbesc despre acoperis si yoga practicata in oamenii, in aceasi oameni de aceleasi extensii ale corpului lor atat de umanizat de ...da... de oglinzi. Sa incercam sa tragem de "semi" din acel intuneric sa ramana oglinzile in bezna . Ce repede ar fugi lumea...
RăspundețiȘtergereDe ce numai in Romania??? Suna usor patetic!
RăspundețiȘtergereOglinzile nu reflecta decat exteriorul, pentru cei superficiali ,dar ele mai au darul de a capta si de a retine in ele tot ce se ascunde in spatele mastilor pe care le purtam zi de zi ca niste actori intr-o piesa absurda. Oglinzile capteaza sufletele celor care le privesc. Oglinzile sunt fermecate ele retin bucurii, tristeti, blesteme, oglinzile ascund INGERI...si amintiri...As vrea sa pot sparge TOATE oglinzile din viata mea!
RăspundețiȘtergeresemiintunericul nu e o reflexie?
RăspundețiȘtergere“There are two ways to spread happiness; either be the light who shines it or be the mirror who reflects it.” — Edith Wharton
RăspundețiȘtergereDe ce sa vedem reflectia hidoasa cand putem bajbai nastingheriti in intuneric?
RăspundețiȘtergere