E frig astăzi pe blog. Textele au plecat într-o carte. Nu toate. Au mai rămas câteva pe aici, dar ele se simt stinghere, ca și cum ar fi participat la un protest de amploare și deodată lumea a părăsit piața, lăsând câțiva ultrași idealiști să se lupte cu sistemul. Dar textele care au plecat, au plecat într-o lume mai bună. Acolo, între coperțile cărții, e mai cald. Textele își țin de cald unele altora. Când cartea este închisă paginile se lipesc iar cuvintele ajung să se îmbrîțișeze. Unele chiar se sărută. Se îndrăgostesc unele de altele. E o apropiere care nu ține cont de venituri, statut social, diferențe culturale. "Tamplar" se poate săruta cu o crizantemă, "șurub" se împrietenește cu "delfin", "înger" se cuibărește în "vânt".
M-am întrebat întotdeauna care e rostul acestui blog. Răspunsurile sunt mai multe și nu pot să neg că el e o parte frumoasă din viața mea. Lipsea ceva. De multe ori am avut senzația că scriu degeaba. Că nu e locul textelor mele aici. Eu nu știu să fiu blogger în adevăratul sens al cuvântului, naiba știe ce o mai fi și asta, de parcă vorbim despre o profesie. Mi se pare aproape impudic că internetul a facilitat accesul oricui la a-și striga în gura mare opinia. De parcă toată omenirea ar avea ceva de spus. Pardon, de parcă toată omenirea ar avea ceva relevant de spus. Mi s-a parut mereu că blogger-ul ar trebui să fie o persoană care știe mai mult decât alții. Eu nu știu mai multe decât alții așa că am ales să mă scriu pe mine. Să-mi scriu propriile povești. Să mă bucur de traficul gândurilor mele. Dar toate lucrurile astea erau ușor nepotrivite pentru un blog. Blogul are de-a face cu prezentul. Eu vreau să am de-a face cu toți timpii, nu doar cu prezentul. Mai ales că prezentul e puțin obosit, în cazul României. Textele mele nu sunt pregătite să dea nas cu stropii de noroi care sar din bălțile internetului nostru. Ele habar n-au unde se află și nici nu știu prea bine pe unde să meargă. E un trafic infernal cu care nu sunt obișnuite.
Salvarea lor a venit cu această carte care le-a adunat pe toate, le-a oferit un adăpost, o masă și multă dragoste. Sper că se vor simți bine în noua lor casă. Hârtia e proaspătă, cititorii nu sunt agresivi.
Încă ceva. Celor care vor căuta să descopere textele mele în cartea care se lansează duminică la Gaudeamus le adresez o mare rugăminte: vă impor, nu îndoiți paginile ca sa vă păstrați semnul. Cuvintele suferă. Suferă însăși cartea.
Ne vedem duminică. La ora 15
M-am întrebat întotdeauna care e rostul acestui blog. Răspunsurile sunt mai multe și nu pot să neg că el e o parte frumoasă din viața mea. Lipsea ceva. De multe ori am avut senzația că scriu degeaba. Că nu e locul textelor mele aici. Eu nu știu să fiu blogger în adevăratul sens al cuvântului, naiba știe ce o mai fi și asta, de parcă vorbim despre o profesie. Mi se pare aproape impudic că internetul a facilitat accesul oricui la a-și striga în gura mare opinia. De parcă toată omenirea ar avea ceva de spus. Pardon, de parcă toată omenirea ar avea ceva relevant de spus. Mi s-a parut mereu că blogger-ul ar trebui să fie o persoană care știe mai mult decât alții. Eu nu știu mai multe decât alții așa că am ales să mă scriu pe mine. Să-mi scriu propriile povești. Să mă bucur de traficul gândurilor mele. Dar toate lucrurile astea erau ușor nepotrivite pentru un blog. Blogul are de-a face cu prezentul. Eu vreau să am de-a face cu toți timpii, nu doar cu prezentul. Mai ales că prezentul e puțin obosit, în cazul României. Textele mele nu sunt pregătite să dea nas cu stropii de noroi care sar din bălțile internetului nostru. Ele habar n-au unde se află și nici nu știu prea bine pe unde să meargă. E un trafic infernal cu care nu sunt obișnuite.
Salvarea lor a venit cu această carte care le-a adunat pe toate, le-a oferit un adăpost, o masă și multă dragoste. Sper că se vor simți bine în noua lor casă. Hârtia e proaspătă, cititorii nu sunt agresivi.
Încă ceva. Celor care vor căuta să descopere textele mele în cartea care se lansează duminică la Gaudeamus le adresez o mare rugăminte: vă impor, nu îndoiți paginile ca sa vă păstrați semnul. Cuvintele suferă. Suferă însăși cartea.
Ne vedem duminică. La ora 15
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereuau,Tudor! scrii niste lucruri profunde .
RăspundețiȘtergereI-ai dat o casă minții tale. O casă de hârtie în care o să locuiască o vreme. Una bună. Cea mai bună. Până când, într-o zi, te vei hotărî să renovezi sau să te muți din ea în alta mai ”a ta”. Oamenii se schimbă și gândurile lor fac la fel. Cărțile pe care le scriem, fie la propriu fie la figurat nu ne găzduiesc prezentul ci trecutul. Sunt muzee ce ne expun în văzul lumii dar mai ales în văzul nostru. Ele ne amintesc de ceea ce am fost ca să putem vedea mai bine de ce suntem ceea ce suntem.
RăspundețiȘtergereFelicitări Tudor! Mult succes în continuare! Abia aștept să-i dau locul cuvenit cărții tale în biblioteca mea!
Ce frumos :(
RăspundețiȘtergere"va implor" :) Recunosc, am acest obicei prost de a indoi colturile paginilor. Voi incerca sa tin cont de rugaminte. Sunt nerabdatoare sa recitesc "textele care au plecat intr-o lume mai buna"
RăspundețiȘtergereNu sufera. Nu mai mult decat o femeie care e ranita din prea multa iubire. De cel pe care il iubeste. Asa cum ea va saruta cu sfintenie urmele ranilor iubirii lui, rugandu-se sa nu se vindece, la fel si cuvintele se vor simti infrumusetate de ridurile lor, purtand amintirea mangaierii unei inimi ce le-a recunoscut, le-a ales si le-a iubit, din mii de alte cuvinte. Indoiti paginile. Cuvintele iubesc sa fie iubite.
RăspundețiȘtergereCe tare, chiar imi doresc cartea ta. Am cunoscut candva un barbat care indoia paginile, chiar si copertile, fara mila. Am stiut de atunci. Traia si iubea la fel de urat precum citea.
RăspundețiȘtergereDeci eu as spune : sufera insasi viata.
RăspundețiȘtergereTextele tale au o noua casa.....dar ele se vor muta in fiecare zi in care cineva iti va citi cartea si le va oferi caldura unui (nou) camin... Eu abia astept sa le primesc in vizita si sper sa ne placa intalnirea si sa ramana in casa sufletului meu :)
RăspundețiȘtergereNe vedem duminica, da, la ora 15.00. Pe curand, deci :)
sper sa nu te supere faptul ca iti scriu acest comentariu doar ca sa confirm ca de foarte multe ori ai scris degeaba. si cred ca am gandit asta din aceleasi motive ca si tine. nu le enumar ca sa nu fie ceva gresit inteles de comentatorii acestui blog. si/dar mai vreau sa iti spun (eventual sa confirm daca ai gandit si asta dar nu ai scris) ca sunt si oameni care au intrat sa citeasca si au inteles, au simtit dar nu au vorbit cu tine. banuiesc pt ca uneori ziceai tu tot si nu mai era nimic de adaugat, alteori pentru ca ceea ce scriai era ca un fel de fotografie si nu puteai decat sa privesti si sa rezonezi sau sa interpretezi in felul tau dar un evetual comentariu ar fi stricat simtirea, in alte ocazii pentru ca se simtea o nota de profunzime cautata sau falsitate printre randuri. uneori pentru ca subiectul era atat de sensibil incat impartasirea unori pareri ar fi insemnat o expunere a intimitatii aproape indecenta.
RăspundețiȘtergereas fi vrut sa iti mai spun dar nu mai am vreme acum si nu stiu daca nu cumva scriu acest comentariu degeaba.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereChiar nu esti singurul care adesea scrie degeaba. Eu scriu degeaba, sunt constienta de asta. Dar niciodata nu scriu pentru altii, nici macar pentru mine. Scriu pentru ca asa simt, pentru ca asa vreau si consider ca asta blocheaza, fie si pentru scurt timp, dim monotonie. Cine mai are un scop in ziua de azi?.......Pace!
RăspundețiȘtergere"Tamplar" se poate săruta cu o crizantemă, "șurub" se împrietenește cu "delfin", "înger" se cuibărește în "vânt". Foarte frumos, zambesc :)
RăspundețiȘtergerebuna seara! cu 489 de like uri acush sigur unii cititori nu vor fi agresivi, dar se anunta inghesuiala:) sesiunea de autografe poate deveni memorabila. Sper ca si vocea ta este pregatita sa infrunte emotiile:)
RăspundețiȘtergere@sam.sam, dacă tu ai simţit falsitate, poate că textele acelea nu erau pentru tine. Ne-am regăsit alţii printre ele, cu siguranţă. Cred că nu e cazl să alegi tu şi pentru noi, restul, care ne bucurăm de textele lui Tudor.
RăspundețiȘtergereBravo Tudore! Intotdeauna am crezut ca lucrurile mari sunt facute din cuvinte si fapte simple si mai ales intr-un mod simplu. Tu esti una dintre putinele dovezi pe care aceasta viata mi le-a oferit ca acest ca toate acestea sunt posibile.
RăspundețiȘtergerePS. Acuma nu inseamna ca trebuuie sa iti neglijezi antrenamentele la sala, Andrei era foarte trist aseara :)
Este superba cartea! Doar am rasfoit-o pana acuma si abia astept sa o citesc cap coada... Mi-a adus zambetul pe buze azi si mi-a dat o stare de bine! A fost si este cel mai frumos cadou pentru mama mea, care abia astepta sa aiba aceasta carte! Super! Zambete multe si colorate din partea amandurora, din Brasov! =)
RăspundețiȘtergereUite, n am privit niciodata indoitul paginii ca pe o suferinta a hartiei sau cuvintelor, ce i drept nu mi a placut sa indoi pagini si tot timpul am incercat sa pastrez cat mai bine cartile. Ce ti doresc e sa nu te lasi influentat de rautatile din jurul tau, sa razi si sa iubesti totul, asa rau cum poate fi uneori. Sa fii fericit caci esti un om bun! De fapt toti ar trebui sa nu uite vreodata ca in ciuda tuturor actiunilor pe care le fac sunt oameni buni :) Sa ai o zi minuntata (cu minuni :) de Duminca! :)
RăspundețiȘtergereNu indoim cartile cand pozitia ne e lenesa.Primeam pedepse zdravene de la diriga pentru asta.Vezi,tu vrei sa traiesti(in) toti timpii,iar eu vad a patra dimensiune care sa-ti indeplineasca dorinta si mai cred ca o vom stapani in viitor.S-avem grija de viata!
RăspundețiȘtergeresa nu renunti sa scrii pe blog, ar fi chiar frig si pustiu
RăspundețiȘtergereSper ca este o carte de bucate.Stiu un vagabond care asta cauta mereu in tomberon.L-ai face fericit.Sau poate o carte cu un singur cuvant.Stiu un copil care l-ar repeta la nesfarsit.Spre nefericirea parintilor.Nefericirile sau nu,ale tale sau ale altuia,in cuvinte indragostite,insingurate,ravasite,spalate si calcate de noapte buna,pe toate le-am regasit deja in muzica ta.E ca intr-un film de duzina in care dupa o noapte de dragoste,in zorii zilei,ea,isi ascunde goliciunea dupa un cearceaf.Cartea ta ca un cearceaf alb,proaspat apretat.Evident nu ne cunoastem atat de bine incat sa dormim pe acelasi cearceaf.Nu te intrista.Continua sa scrii.Eu voi continua sa te ascult.Pentru ca urasc asternuturile apretate.
RăspundețiȘtergereTe aștept(și nu numai eu) și la Brașov cu cartea!
RăspundețiȘtergereNoi,brașovenii,suntem blânzi cu cărțile:)
o carte care inspira :) Felicitari ! Mi-a facut placere sa scriu cateva cuvinte despre ea. http://nu-mi-pasa.blogspot.ro/2013/02/carti-exercitii-de-echilibru-tudor.html
RăspundețiȘtergereAveam 16 ani si multa viata in mine cand am ajuns prima data in Vama si ascultam melodia ta. Un an mai tarziu o si cantam la chitara cu prietenii langa un foc a carui caldura era de prisos. Dupa bac ascultam libertatea din "18 ani" in masina, intrebandu-ma de ce-am crescut si ce naiba fac eu la facultate. La majorat mi-am cantat tineretea si nebunia pe "Prietenii tai". Am iubit si am dansat pe " epilog" si "zmeul". Acum iti citesc cartea si mi-e dor de mine... Tu rescrii iubirea si totodata tot ce e mai urat in lumea asta stranie si asta imi da speranta. Cat timp cele 2 pot coexista, visez in continuare.
RăspundețiȘtergereAzi eram hotarat sa renunt la cineva la care tin foarte mult. Neconditionat, as zice. Dar am limite, sunt si eu om si uneori mi se pare ca e prea mult si nu mai pot.
RăspundețiȘtergereAm iesit sa hoinaresc pe strazi pe la Universitate si am intrat intamplator intr-o librarie. Cumva m-am trezit cu cartea ta in mana, citind textul de pe spate.
"Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in pieptsi sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana te vei fi prelins in praful de la poalele lui. Un somn lung te va cuprinde apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece, vei mai fi uitat putin cate putin... Vindeca-te singur.
E tot ce poti face pentru tine."
Nu am o explicatie pentru aceasta ciudata coincidenta, cum de cuvintele acelea au venit exact acum. Poate lucrurile se intampla uneori cu un motiv. Am luat cartea cu mine si am plecat.
Multumesc ca mi-ai deschis ochii.
Tudor, pe cand o alta carte? Esti un nebun fain al zilelor astora si-mi place de mor cum scoti gandurile-cuvinte afara. Nu doar citesc cartea ta, o mananc, o respir, m-am inhaitat cu ea si cu cuvintele tale si se tot subtiaza. Mi-e teama sa ajung la final. Nu vreau final, mai vreau cuvinte pe hartie. Vreau sa intru iar in librarie si sa-mi dea lacrimile ca printre cele doar 3-4 carti pe care le pot lua cu mine e si volumul II din marea ta de ganduri. Please.
RăspundețiȘtergereTudor, pe cand o alta carte? Esti un nebun fain al zilelor astora si-mi place de mor cum scoti gandurile-cuvinte afara. Nu doar citesc cartea ta, o mananc, o respir, m-am inhaitat cu ea si cu cuvintele tale si se tot subtiaza. Mi-e teama sa ajung la final. Nu vreau final, mai vreau cuvinte pe hartie. Vreau sa intru iar in librarie si sa-mi dea lacrimile ca printre cele doar 3-4 carti pe care le pot lua cu mine e si volumul II din marea ta de ganduri. Please.
RăspundețiȘtergereScrisoare catre Tudor Chirila
RăspundețiȘtergereDraga Tudor,
Te rog sa nu-ti faci probleme ca ti-ai facut blog.Esti un adevarat "blogger",mai blogger decat altii...De cateva zile nu pot dormi noaptea.Si de exemplu stii ce fac acum? Citesc "arhiva" ta si ascult Elton John in acelasi timp.Sunt sigura ca am sa fac asta de foarte multe ori.Am cumparat recent cartea ta "Exercitii de echilibru."Ma asteapta multe nopti nedormite in continuare pentru ca am ce face.Imi doresc foarte mult sa ajung cumva la Bucuresti pentru oricare din spectacolele tale pentru ca nu l-am vazut niciodata pe Tudor Chirila jucand teatru...L-am vazut doar solist la Vama veche si jurat la Vocea Romaniei...asta insa nu-mi ajunge.
Ahh ! Am uitat! Il mai cunosc pe Tudor Chirila si din participarea sa la Vocea Strazii...Tot nu-mi ajunge ! Ce sa mai fac sa-l cunosc mai bine?Gata! Stiu! Ma duc la spectacol si-l astept in culise....
Ma bucur enorm ca existi !!
Fostul meu iubit ne-a părăsit pe mine și pe fiica mea acum șase săptămâni, după ce am încercat aproape totul pentru a-mi restabili relația, am fost dezamăgit. Nu mi-a ieșit nimic. O săptămână mai târziu, în timp ce parcurgeam Instagram-ul meu, am văzut câteva mărturii despre DR, zori ajutând oamenii să-și reaprindă relația și să repare casele sparte, la început am fost sceptic, dar am decis să încerc și am luat contact cu DR, Dawn pentru ajutorul ei, câteva zile făcând contactul cu ea, totul s-a schimbat automat, tristețea mea a devenit bucurie, zâmbetul era pe toată fața mea, totul s-a întâmplat foarte repede și rezultatul a fost perfect. Folosesc acest mediu pentru a-l aprecia pe Dr, Dawn, dacă aveți dificultăți în relația voastră.
RăspundețiȘtergere* Dacă vrei să concepi.
* Dacă vrei să te reîntâlnești cu iubitul tău.
* Dacă ai nevoie de putere spirituală.
Dr. Dawn Acuna este singura persoană care vă poate ajuta: dawnacuna314@gmail.com
WhatsApp: +2348032246310