Un acord pe educație. Suntem în stare?

Premize 

S-au terminat alegerile. Foarte multă lume are așteptări mari de la noii câștigători. Atât de mari încât au început să confunde alegerile europarlamentare cu cele parlamentare sau locale. Este normal. Mizeria de la vârful țării este irespirabilă și lumea a echivalat votul pentru parlamentul european cu cel al schimbării definitive. Din păcate, nu este așa. Alegerile care tocmai au trecut trebuie privite ca un exercițiu reușit de democrație. Prezența la vot a fost mare și ar fi putut fi și mai mare. Numai că trebuie să înțelegem că adevăratul test de-abia urmează: alegerile de anul viitor. Parlamentare și locale. Acolo este testul cu adevărat important. De-abia acolo o prezență mare este absolut necesară pentru ca legitimitatea celor aleși să reflecte în mod real o voință populară. 

În condițiile astea am tot auzit imediat după alegeri că opoziția ar trebui să preia puterea, Guvernul Dăncilă să-și dea demisia și să se termine o dată pentru totdeauna cu PSD-ul. Mie mi se pare că este o greșeală și că nu e atât de simplu. Orice măsuri de guvernare au inerție, fie că sunt bune sau rele. Cei care preiau puterea în mijlocul unui termen vor moșteni inerția măsurilor luate de guverarea anterioară, iar cei care sunt adevărații autori ai măsurilor vor fi în opoziție ( PSD, ALDE în cazul nostru) descotorosiți binemersi de proprietatea răului pe care l-au făcut (vezi legile justiției, brambureala fiscală, promovarea incompetenței în funcțiile cheie, guvernare centrată pe clientelă, starea învățământului) și vor critica partidele nou sosite care riscă astfel să piardă capital electoral chiar înainte de cele mai importante alegeri. 

PSD conduce România în baza rezultatului ultimelor alegeri parlamentare. Intrând acum în opoziție vor face exact ce au făcut și la momentul Colectiv când au pus tunurile pe guvernul tehnocrat al lui Cioloș cu ajutorul televiziunilor penalilor. Cred că numai lupta internă pentru putere nu-i lasă să demisioneze acum. Pentru ei ar fi o poziție care le-ar aduce voturi la următoarele alegeri. Așa însă, măcinați intern, incompetenți, speriați de ce a mai rămas din lupta anticorupție vor face greșeală după greșeală, pentru că sunt incapabili să guverneze, au demonstrat-o cu prisosință. Numai că nu trebuie să uităm că ascensiunea lui Liviu Dragnea a fost posibilă doar pe asigurarea că toți infractorii vor scăpa de pușcărie, într-un fel sau altul, conectați la afaceri cu statul. Așa a rezistat în vârful partidului. Iar cei care l-au ținut acolo sunt noii disperați. În lipsa unui lider care să conducă lupta anti justiție situația e dramatică. Deși ar avea avantaje dacă ar ajunge în opoziție pe termen scurt ar fi dezastruos pentru PSD, căci justiția nu a fost subordonată până la capăt. Sunt într-o poziție ingrată: dacă rămân la putere vor pierde și mai mult capital electoral, iar dacă pleacă de la putere pierd controlul unor instituții pe care s-au chinuit atâta să le subordoneze. 

Pe de altă parte, opoziția are de demonstrat niște lucruri celor care i-au votat. PNL, de exemplu, trebuie să arate că forțele care vor reforma partidulului sunt mai puternice decât alea care nu de mult făceau monstruoasa alianță numită USL. Nu avem memoria scurtă. USR-PLUS au o enormă responsabilitate față de alegătorii care au dat 1. un masiv vot anti PSD, 2. un vot pentru un alt fel de politică care presupune mai ales transparență, apoi o viziune coerentă pe termen lung. Momentul preluării puterii, oricând ar veni el, trebuie să găsească partidele din opoziție pregătite să SCHIMBE, nu să se bâlbâie. Au fost deja tot soiul de poziții echivoce și un dans periculos al declarațiilor politice lucru care nu prea seamănă a siguranță. Prin urmare, după părerea mea, opoziția trebuie să-și facă temele pentru guvernare. Altminteri riscăm să rămânem în cercul politic vicios care macină România de câțiva ani. 

Acțiune responsabilă

Unul din testele de maturitate politică este poziționarea opoziției față de dezastrul din educație. Eu cred că opoziția trebuie să facă primul pas către un angajament comun, al tuturor partidelor, față de politicile care ar putea să pornească reforma. Fără un acord politic prin care măcar la acest capitol partidele suspendă orice fel de adversitate, nu vom avea niciodată un început. Dacă partidele vor continua să se prefacă că nu înțeleg acest moment 0 și importanța adoptării unei viziuni comune la care să adere toți factorii politici suntem pierduți pe acest palier. Depolitizarea sistemului educațional care creează false criterii de performață și menține o subordonare păguboasă a profesorilor față de minister, curricula, inspectorate și inhibă tentativele de creativitate în relația profesor-elev este, paradoxal, o decizie politică pe care partidele au obligația să o asume și să o respecte, de acum înainte. Copiii noștri sunt expuși de ani de zile cârpelilor manageriale și deciziilor politice care fac din educație o bilă prea mare care se rostogolește de colo, colo, funcție de cine se află la butoane. O bilă într-o mișcare browniană, fără o destinație clară. 

Când Ministerul educației a pus în dezbatere publică viziunea despre care am scris aici, și care este profund inspirată de reforma finlandeză din educație, partidele din opoziție nu au făcut decât să o critice fără să identifice eventualele punctele bune. Radu Szelely (consilier al ministrului și expert în educația finlandeză) și echipa lui nu sunt membri PSD, dar, una peste alta, lucrând la minister sunt identificați cu partidul. Eu înțeleg că e nevoie de opoziție constantă împotriva unui partid care sfidează toate valorile democratice, însă cred că era mai simplu să existe nuanțe. S-ar fi putut recunoaște punctele bune ale viziunii puse în discuție și s-ar fi putut manifesta suspiciunea rezonabilă că PSD nu are niciun interes să implementeze elementele pozitive din documentul propus de ei. Adică avem o viziune cu multe puncte bune, dar un partid de guvernământ care nu are niciun interes pe termen lung ca nivelul educației să crească, din simplul motiv că un votant educat e mai greu de manipulat. Pe de altă parte, partidele din opoziție nu au venit cu nimic în loc, în sensul unei propuneri coerente care să se poată numi viziune pe termen lung. Viziune în sens de obiective, idealuri, așteptări. 

E momentul ca partidele politice să realizeze că suntem într-o situație extrem de gravă și că niciun guvern nu e veșnic. De aceea e nevoie de o uniune politică, măcar în acest domeniu. Politizarea educației este o mișcare extrem de păguboasă care nu are cum să aducă vreodată ceva bun României. Este inacceptabil ca copiii noștri să tot plătească prețul politizării educației care îî deposedează de o relație acceptabilă, decentă cu sistemul. Copiii noștri nu pot fi crescuți de un sistem ale cărui sclăbiciuni sunt exploatate tacit de participanții obedienți la actul educațional. Un sistem care vrea să controleze cu orice preț informația livrata #pederost copiiilor. Un sistem care bifează “performanța” doar pe hârtie sau la număr de ore. Un sistem desprins total de realitățile și politicile educaționale din lumea anului 2019. 

Fără un acord politic pe implementarea reformei educaționale suntem în prag de a deveni un popor fără identitate. Sincer, aștept ca opoziția să facă primul pas în direcția acestui acord. Educația este un capitol de importanță națională. Subminarea ei prin divizare politică echivalează cu o crimă lentă împotriva propriului popor. Pasivitatea te face părtaș la această crimă, indiferent câte argumente invoci. Mingea e la politicieni acum. 

În calitate de cetățean al României, fiind la curent cu situația precară a învățământului românesc, lansez un apel public către toate partidele politice: procedați cu responsabilitatea de care pretindeți (la nivel declarativ) că dați dovadă, așezați-vă la o masă împreună cu consilierii pe probleme de educație și ajungeți să elaborați o viziune unitară, comună, multi-anuală, pe care s-o implementați prin măsuri executive și legislative. Depolitizați sistemul și începeți să construiți împreună un nou sistem care să pună cu adevărat în centrul său elevul, iar profesorii să aibă libertatea dar și competențele de a lua decizii pentru dezvoltărea echilibrate a copiilor/elevilor/studenților în spiritul valorilor desprinse din bunele practici educaționale. 

Se aude USR-PLUS, PNL, PMP, PSD, ALDE, PRO România, UDMR?