[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 17 iulie 2007

ROLLING STONES.Smaranda,Luca.Muzica capitalista

BUCURESTI.1980.O seara linistita de primavara comunista.Este putin trecut de ora unsprezece noaptea.Un vant cald adie printre blocurile si aleile din Drumul Taberei.Din cand in cand cate o masina strabate cu frica parca bulevardul pustiu si slab luminat care taie cartierul de blocuri.La parterul blocurilor spatii mari in interiorul carora de-abia poti distinge de la distanta cateva produse pe rafturile aproape goale.ALIMENTARA, MACELARIE, LIBRARIE, LOTO- PRONO, ABC sunt cuvinte care compun reclame luminoase palpaind incomplet.Intunericul se infasoara strans pe blocurile mari si tacute.Cateva ferestre luminate indraznesc sa sparga aceasta dominatie neagra.Este sambata seara.Si nu se aude nici un sunet.Programul de cateva ore al televiziunii publice s-a incheiat.Ultimele imagini cu stema Romaniei si acordurile imnului national lasa loc invaziei puricilor.Televizoarele se resemneaza rand pe rand.Ca si oamenii care se pregatesc de culcare.Cei batrani isi pregatesc sticlele mari de lapte si scaunelele pentru cozile de a doua zi.Cativa mai indrazneti butoneaza radiouri cu unde scurte pentru a prinde postul libertatii: Europa Libera.Sistemul pedepeste grav cu anchete si de cele mai multe ori arest sau chiar inchisoare pe cei care asculta acest post.Este o seara linistita de primavara comunista. Cu toate astea dac-ai asculta mai atent ai putea auzi muzica venind dinspre una dintre ferestrele luminate.Dincolo de geamuri sase tineri se inghesuie vesel intr-o sufragerie mica si se zbantuie hazliu.Baietii se mai opresc din cand in cand si isi torana in pahare bere din sticle de un litru.Pe o masa mare se asterne un soi de bufet care contine rosii, branza, salata de vinete si parizer asezate pe farfurioare albe.Doua franzele mari, nefeliate completeaza tabloul culinar.Parizerul dispare in viteza.In dreapta mesei pe un fel de noptiera mai inalta un pick-up Unitra si doua “boxe” genereaza muzica.Boxe argintii.Deasupra boxelor sunt asezate intr-un echilibru precar discuri de vinil: Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones.Copertile sunt mari si colorate.Cele mai multe ii reprezinta pe membrii formatiei intr-o fotografie de grup.Undeva pe jos in alt colt al camerei un covor facut sul dezvaluie parchetul devenit ring de dans.Fetele poarta sandale platforma care scot in evidenta glezne fine si mobile in miscari sacadate.Doua dintre ele poarata batice hippy inflorate si fuste colorate peste genunchi. Si cercei lungi.Cea de-a treia are parul lung prins in doua cozi groase si tenul masliniu care ii accentueaza ochii negrii, vii.Este inalta si slaba si arboreaza tot timpul un zambet firav in contrast cu ochii patrunzatori.Are un aer de printesa tiganca rod al unei nopti de iubire intamplatore.Ea poarta blugi evazati ca si cei trei baieti care se zbenguie in jurul ei.Se danseaza continuu.Cu ochii inchisi toti isi arunca mainile in toate directiile isi indoaie trupurile, se invartesc pe loc, inventeaza miscari, se intrepatrund.In vitrine paharele si farfuriile familiei danseaza si ele stimulate de cei sase.Dintre baieti unul cu parul lung si o bentita rosie de lana impletita se agita si stapaneste ferm ringul de dans improvizat. Se tranteste in genunchi si se infasoara jur imprejur cu cablul unui microfon imaginar.Printesa tiganca intra in jocul lui si se desfasoara lasciv deasupra.El se lasa usor pe spate cantand la chitara in timp ce ea il incaleca si apuca microfonul.Cantecul se termina si cei doi raman pe pozitie zambind stingheriti.Ii salveaza o balada.Ea se prelinge usor si-i cauta buzele.Celelalte doua perechi danseaza imbratisate.Unul dintre baieti fumeaza ritmic in timp ce isi tine strans partenera de mijoc.Trage cu sete din tigara apoi isi coboara mana lunga pe langa corp si sufla fumul in lateral dupa care isi asterne buzele pe gatul iubitei sale.Toata lumea se saruta lung.Ultimele acorduri ale baladei ingheata orice miscare si pentru o fractiune de secunda se aude harsautul aclui pe disc.”I can’t get no satisfactionn!!!!”Grupul sare brusc in picioare si toti incep sa topaie la unison ca scosi din minti.Niciunul dintre ei nu aude bataile din usa pana cand melodia nu se opreste moment in care cel mai scund dintre baieti, un pusti cu chelie si pulover rosu, crosetat, se repede catre pick-up si ridica acul care zgarie discul aflat inca in miscare.Discul se invarte in gol.
-Militia! Deschideti,usa!!!Smaranda isi aranjeaza cozile si cerceii si se indreapta spre usa.
Inainte sa deschida se uita la cei cinci.Luca isi scoate bentita de pe capul care incuviinteaza.Ceilalti se numesc Rodica si Ion , Aura si Mitea cel cu pulover rosu.
-Deschideti usa c-o spargem.Militia!!Smaranda trage aer in piept si deschide.Trei militieni intra in casa si se opresc in mijlocul ringului de dans.Cei trei formeaza un triunghi isoscel al carui varf e reprezentat de un plutonier gras cu mustata ochi negri mici, fata rotunda si ceafa de taur.Ceilalti doi in vizibila stare de subordonare fata de varful triunghiului privesc curiosi in jur incercand sa arboreze un aer ridicol de ancheta.- Ce faceti aici tovarasi?Nimeni nu raspunde.
- Ce faceti ma aici? - Ascultam muzica, sopteste gatuita Smaranda.
-Nu mai spune,raspunde grasul.Ia uite ba, parizer.Parizer la studentii astia.
-Ce credeti ma ca nu stim ca ascultati muzica? Pai se-aude de la parter.Aveti idee cat e ceasul tovarasi?
-10 30, raspunde Luca , dar e sambata si nu ne-amgandit ca...
- Ce muzica ascultati tovarasi?
- Beatles Rolling Stones, se repezi Ion fericit.
-I-auzi ma asculta muzica capitalista...
-Pai da, zice Luca, pentru ca suntem in Bucuresti
- Ce-ai zis ma ?se intoarse brusc grasul.
-Pai suntem in capitala si ascultam muzica capitalista, caa caapitala e cea mai tare cu muzicaa caapitalista...in timp ce o lucire ciudata i se aprinse in ochi
– Ba studentule cum te cheama pa tine?
- Luca Pamfilov ma numesc.
- Luca nu...sopti inca o data Smaranda.
- Toarasu’ Luca ai buletin la tine?
- Da.Am.
-Am dansat si noi putin si ne-a luat valu si-am dat muzica prea tare stim ca e trecut de zece si...incerca timid Mitea
- Ia scoate buletinu tovarase Luca.
– Pentru ce? Bulanul lovi in plin si sangele inunda pe loc fata lui Luca
- Ce gura ma-tii pui ma atitea intrebari si bulanul lovi din nou.Luca dadu sa riposteze dar cei doi militieni il imobilizara in timp ce grasul se intoarse amenintator spre ceilati.
- Ce faceti ma aici? Va adunati impotriva partidului ma? Pai nu dorm tovarasii din bloc din cauza voastra ma?Sangele siroia pe fata lui Luca.
- Scoateti ma buletinele ca va ia dracu pe toti, urla grasul ca scos din minti.
- P-asta duceti-l la masina sa vorbim cu el la sectie!
- Tovarase militian, incerca Smaranda
- Ce e tovarasa? Va ascult, raspunse plutonierul schizofrenic de calm
- Nu il duceti la sectie va rog...
- Astea se confisca pentru interogatoriu replica grasul indicand vinilurile rock.
- Tovarase militian va rog sa va legitimati, rosti deodata Ion limpede si articulat.
- Ce-ai zis ma vagabondule?
- Va rog sa nu ma insultati si sa va legitimati.Rodica incepu sa planga incet si constant.
-Legea cere sa va legitimati inainte de a ne legitima pe noi.Plutonierul incepu sa se caute prin buzunare cu ochii de porc mariti de uimire.Siroaie de transpiratie se iveau de sub cascheta in timp ce isi cauta actele prin uniforma stramta.
- Sa ma legitimez, pai ma legitimez ma imediat, ma legitimez, cum sa nu ma legitimez...poftim tovarase legitimatia.Ion o lua si o verifica cu deznadejde.Ceilalti doi militieni isi fac aparitia in cadrul usii de la intrare.
- L-am bagat in masina tovarasu Bazga, da-i curge sange rau si o sa pateze bancheta, rosti unul cu naduf ca si cand ceva neprevazut strica munca unei zile intregi
-Luati-l ma si pe asta.Tulburarea ordinii si linistii publice.Luati si discurile alea ca sa vada baietii ce faceau astia p-aici.Tu ramai cu tovarasele si tovarasu student si ia-le datele.Asta-I tara serioasa ma jigodiilor in care se munceste.Si sambata seara se odihneste lumea ma, nu da muzica tare noaptea ma jigodiilor...Asa multumiti voi statului ma?Statu va da carte ma, va da da carte si voi in loc sa invatati ascultati muzica capitalista si va pregatiti sa fugiti din tara ma? Pastele mamii voastre de studenti...Hai ma luati-le datele si hai sa mergem va astept jos...Miltianul se invarte pe calcaie si da sa iasa dar o forta invizibila pare sa-l tina inca in loc.Se intoarce si cauta ceva cu o privire tampa incremenita pe figura de porc si nu-si poate explica de ce nu vrea sa plece.Smaranda il priveste uimita si asta ii lumineaza trasaturile fetei scotind la iveala o frumusete curata si smeada.Militianul rasufla greu.Deodata privirea ii incremeneste pe un aparat de radio langa o fereastra.Antena e impovizata dintr-un fir infasurat pe manerul de metal.
- Ia sa vedem ce radio ascultati voi tovarsi studenti,rosteste militianul lovit parca de o revelatie.Smaranda nu face nici o miscare.Stie.S-a terminat.Se gandeste ca nu trebuia sa fie decat un chef cu parizer si bere si muzica rock.Ce repede si usor se prabuseste totul in viata, apuca sa mai gandeasca.Plutonierul invarteste pontentiometrul si vocea limpede, baritonala a crainicului de la Europa libera invadeza camera condamnand comunismul si sase tineri.

BUCURESTI 17 iulie 2007

Smaranda isi cauta locul in multime impreuna cu sotul ei un barbat scund si slab cu aer de turist stresat.In jurul ei mii de oameni vibreaza in asteptarea marelui eveniment.O orchestra de ganduri pestrite incearca sa se acordezeze la unison. Lumea e vesela, bine dispusa.Unii stau in picioare si isi striga prietenii de pe aiu rea ridicand pahare din plastic.Se bea bere.Multa bere.Smaranda simte o durere in piept.De fapt simte durerea din piept.S-a obisnuit cu ea de ceva vreme.Nu e o durere e mai degraba o apasare si senzatia ca va izbucni in plans dintr-un moment in altul.Isi mangaie cerceii privind distrata hoardele de tineri de pe gazon care alearga sa prinda un loc in fata.Stadionul se umple incet, incet.Smaranda isi mangaie cerceii.Sunt aceeasi cercei din ziua in care a ajuns in beciurile securitatii pentru ca asculta Europa Libera.I-au luat pe toti.Si ea si Ion si Rodica si Luca si Mitea,Aura, toti.Isi amintea limpede si constant bataia, peste buze peste sani, sacii cu apa si bulanele, rabdarea anchetatorilor si umilinta.Mai ales umilinta.Incercase fara speranta sa-si scoata din cap toata acea perioada.Era insa ceva ce ducea cu ea un apendice agatat de locul unde se formeaza amintirile un macaz care nu-i lasa mintea sa se inunde cu alte amintiri si sa uite.Ultimele raze de soare paraseau stadionul.Nu mai era mult.Sotul Smarandei se intoarce cu doua pahare de bere.Din spatele bulelor aurii o priveste serios Mick Jagger si ceilalti Stonesi.Au imbatranit si ei se gandeste Smaranda.Pe Luca nu l-a mai vazut niciodata.Pustii cu rucsace si pantaloni largi se harjonesc pe teren.Multi oameni isi cara copii in carca.Nici pe ceilalti nu i-a mai vazut.O buna perioada de timp dupa ce a iesit din arest nu a mai avut voie sa vada pe nimeni.Parintii ei au fost sanctionati.Pe ea au urmarit-o apropae doi ani.Peste tot.Tatal ei s-a pensionat.E intuneric.Smaranda se gandeste cu frica la ce urmeaza.Rolling Stones la Bucuresti.Nu stia daca a venit la concert pentru Jagger sau Keith Richards, ca sa auda Angie sau pur si simplu cu speranta gatuita de durerea din piept ca Luca ar putea fi pe stadion.Sau Mitea sau Rodica.E intuneric.Trupa din deschidere a terminat de mult.Un freamat traverseaza multimea de la un capat la altul izbindu-se de peluze.Brusc o bubuitura fenomenala lasa zeci de mii de oameni cu gura cascata.Sunetul traverseaza stadionul ca scos din minti.Smaranda incremeneste si nu mai poate sa gandeasaca.Un ecran cat un bloc de patru etaje se aprinde.Jagger e pe scena si canta.Smaranda nu-si poate reveni din socul exploziei de sunet si lumina.O forta incredibila se pravaleste continuu peste miile de oameni care isi revin usor si isi amintesc de ce se afla acolo.Smaranda nici nu apuca sa realizeze ca apendicele trecutului s-a rupt.Pentru prima data in atatia ani beciurile securitatii, au disparut inghitite de rock’n roll.Al patrulea cantec.Smaranda e in picioare.Odata cu toata lumea.Paharele de plastic se rostogolesc pe scari.Oamenii danseaza furibund.Liniste.Keith Richards se apropie de microfon.Matura stadionul cu privirea si fumeaza.Trage o data.De doua ori.Microfonul amplifica harsaitul fumului care iese din plamani - It’s been some shit...but the show must go on...This place...is empty without you..Lacrimile tasnesc din ochii Smarandei. Pieptul i se zguduie incercand sa se scuture de durerea care a pus stapanire pe el.Smaranda plange eliberata de toata durerea acestor ani, plange pentru toata tineretea traita fara Luca si prietenii ei plange pentru toate loviturile peste fata, peste buze, peste sani, peste suflet, plange pentru toate visele distruse intr-o seara de primavara comunista plange si nu stie ca o data cu ea plang sute de oameni pe acelasi stadion legati de aceeasi durere a tineretii netraite durere care le-a incins pieptul ani de zile si de care acum se scutura cu totii pentru ca iata,in ceasul al douasprezecelea Rolling Stones e aici si libertatea a invins desi ei au pierdut si copii lor ii privesc uimiti si nu inteleg acest sentimentalism patetic fata de o trupa de batranei simpatici dar pana si ei copiii se isterizeaza si incep sa planga pentru ca Jagger urla “I can’t get no satisfaction” si tot stadionul e in picioare si urla imnul generatiei libere.Undeva in multime Luca isi pipaie fata.Pentru prima data in treizeci de ani sangele nu ii mai curge siroaie pe fata...

74 de comentarii:

  1. Doamne, prin ce s-a trecut atatia ani..... si noi ne plagem acum ca suferim...nu stiu ce as fi facut daca m-as fi nascut putin mai inainte......

    RăspundețiȘtergere
  2. I'm Out of Tears dupa ce am citit randurile scrise de tine...
    Toate Lacrimile din lume nu pot insa spala amintirile dureroase si intunecate traite de Smaranda, Luca si alte atatea victime anonime ale acelei perioade in care libertatea de a trai era un pacat capital(ist)...
    La Revolutie aveam 4 ani...Pentru mine Rolling Stones raman "o trupa de batranei simpatici"...
    Imi pare rau totusi ca nu sunt si eu acum in multime strigand "I can't get no satisfaction"...
    Dar ma bucur ca acolo se afla "Smaranda" si "Luca", sute de oameni, legati de aceeasi poveste, chiar daca peste ei "au trecut ani si viata (li) s-a schimbat"...si totusi in sufletul lor au ramas aceleasi cicatrici lasate de "loviturile" trecutului...
    Rock'n Roll(ing Stones) pentru ei toti!

    RăspundețiȘtergere
  3. O lacrima mi s-a scurs iar pe obraz...in urma cu cateva minute am ascultat "(I can't get no) Satisfaction" live de pe Lia Manoliu, cu urechea strans lipita de telefonul mobil...

    Dar faptul ca am mobil si-s conectata nu spune cat sunt de fericita si ca viata o traiesc din plin...
    Cei cu adevarat conectati, fericiti si care traiesc viata din plin se afla in acest moemnt la celalalt capat al telefonului meu mobil...

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti multumesc pentru aceste clipe in care inima mi-a batut mai tare. Acum am venit de la concert dar povestea ta este cea care, intr-un sfarsit, i-a dat sens. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place cum surprinzi cioburile astea de realitate. Acum nu-mi vine in minte decit plutonierul care zice "s-o sune cineva pe maica-sa" dar ai mai multe cioburi d'astea in versuri.
    Ma bucur ca e si Luca acolo.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vazut zeci de "Smaranda si Luca" plangand, unii se asezau in genunchi cu mainile srans lipite de fata privind "minunea", altii se inchinau, altii numarau in gand parca, anii de asteptare...Tata, tot un Luca,a stat la telefon cu stadionul o ora jumate...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-i aşa că între 1980 şi 2007 sunt PREA MULŢI ani?

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos scris. Si da, si mie mi-au dat lacrimile. Si nu stiu ce sa mai spun acum. Mai spun doar ca ma bucur ca suntem liberi, ca ne putem bucura de asemenea concerte si ma bucur ca Smaranda s-a eliberat si ca a trait sa ii vada pe cei care odata mai demult, fara sa vrea si fara sa stie i-au adus amaraciune in viata. Oare au fost acolo si Rodica si Ion si Aura?

    RăspundețiȘtergere
  9. Am fost acolo cu parintii mei, tot Luca si Smaranda, si mi-au si dat mie lacrimile cand i-am vazut dansand imbratisati...

    RăspundețiȘtergere
  10. Am simtit mult aseara.Coplesitor. Am vazut oameni batrani intineriti de muzica si libertate. Am simtit recunostinta lor si certitudinea faptului ca lupta, chiar neincheiata, a meritat. M-am simtit frumosa, si tanara, si libera si a fost pentru prima data in viata mea cand am cantat fericita "you can't get what you want". Am simtit. Felicitari pentru text. Sper sa avem in viitor cat mai multe astfel de ocazii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Excelent spus. In realitate lucrurile au stat si mai urat pe vremea comunismului, iar Stones nu-s niste batranei, sunt niste oameni cu coaie mari de tot, si la 65 de ani, ca si Waters. They're fucking great.

    RăspundețiȘtergere
  12. Tudore, este cel mai frumos post pe care l-am citit in ultima vreme. Sfasietoare povestea...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce aiureala! Putem fi unul din tinerii din acest ghiveci absurd, pentru ca in aceeeasi perioada si eu dansam pe aceeasi muzica. Dar nu s-a intamplat niciodata asa ceva iar daca da, a fost o exceptie. Se exagereaza mult pe tema asta dar noi aveam muzica "noastra" obtinuta usor (nu cum am auzit elucubratii pe la televiziuni) daca erai dispus s-o cauti. Nu era interzisa, nu era nimeni vanat pentru asta si "ceaiurile" au fost multi ani distractia tineretului fara probleme de genul celei descrise. Cel mai mult riscai sa vina Militia pentru tulburarea linistii publice. Pe vremea aia m-am "luat in gura" cu militieni si nu au ripostat dur. Odata ma intorceam la 3 dimineata cu "magul" in brate, de la un asemenea "ceai" si am fost oprit de o patrula pe Soseaua Oltenitei. M-au intrebat de unde vin si apoi ce muzica am pe benzi. Cand am spus de Led Zeppelin, Genesis, Deep Purple, Yes si altele, seful patrulei a devenit nostalgic si am purtat o conversatie despre muzica 10-15 minute dupa care am plecat linistit acasa. Hai sa nu ne mai imbatam cu apa rece ca se supara Al de Sus.

    RăspundețiȘtergere
  14. wow, man, mi-am amintit de ce mi-a placut de tine cand ai pornit vama veche. cata vreme scrii asa, you're still alive and that's the best thing that could happen for everyone.

    si cand ma gandesc ca a fost cat pe-aci sa nu citesc, pentru ca pari arogant si self-sufficient de atatia ani...ok, aparentele inseala, mea culpa and really nice piece of writing.

    RăspundețiȘtergere
  15. emotionant. am sa revin sa-ti citesc blogul tudore. o frantura de realitate. si eu am parinti si prieteni care au trait asta...

    @gabi - prietene, poate tu ai fost un norocos, si stii ceva, ai dreptate cand spui ca nu a fost asa - nu a fost asa, a fost mai rau. traieste-ti viata si bucura-te de ea... si atat.

    prima idee care mi-a venit in minte citind textul asta a fost ce norocos sunt ca am prins vremurile astea... oricat as blama romania pentru toate porcariile care se intampla, libertatea e incomparabila. am un chef nebun sa ascult satisfaction... si dupaia angie, tinand pe cineva in brate...

    RăspundețiȘtergere
  16. Ai citit si tu pe Marin Preda, mai Tudore, iar acum impresionezi pe adolescentii nascuti dupa '89... Rolling Stones au fost originali, tu cu ce vii? Preferi sa adopti stiluri deja stiute in loc sa faci arta adevarata, in loc sa creezi ceva nou? Nu e un lucru rau, dar asta inseamna mediocritate... Ah, si ce frumos este sa-ti inchipui concertul Rolling Stones cand tu, star autohton, preferi sa privesti de pe scaun dintr-o tribuna, alaturi de directori si manageri de la multinationale, de unde Mick Jagger se vedea cat o schioapa. Tu nu ai idee ce se intampla in public, nu stii pulsul multimii, nu stii ce fel de oameni sunt acolo...

    RăspundețiȘtergere
  17. @lucien, stiu sigur ce-am trait (ca si tine de altfel), si mai stiu ca stiu sa-mi traiesc viata fara indemnuri, si da, si eu sunt fan vechi al muzicii bune si ascult si azi. Dar articolul are fals in el, si am ramas mereu cu o alergie la fals, si atunci, si acum (nu apar pe nimeni dar exagerarea dusa peste o limita chiar si in scop literar cred ca nu-i buna). Sigur, experienta mea nu-i unica si am si spus ca se poate sa se fi intamplat ceva asemanator, dar oamenii sunt de multe feluri indiferent de meseria lor (inclusiv militienii altor vremuri). Si am multi prieteni care cunosc muzica buna inca de cand a fost creata, niciunul dintre ei n-a avut necazuri de genul aceluia. In zeci de ani...

    RăspundețiȘtergere
  18. @gabi - cum am zis, esti un norocos. experiente si experiente...

    mie imaginea aia proiectata in textul lui tudor mi s-a parut teribil de reala. thats all.

    RăspundețiȘtergere
  19. sunt impresionat pana la lacrimi. pacat ca nu le-am avut ieri sa imi potolesc setea, pacat ca V.V si T.C nu mai sunt ce au fost ;)

    RăspundețiȘtergere
  20. Am doar 18 ani.La revolutie aveam doar 7 luni.Nu stiam atunci ce se intampla in jurul meu, cu toate astea , imi povestea tatal meu, stateam cuminte si ma uitam la televizor cand " a inceput totul".N-am trait niciodata momentele pe care le-au trait atatia tineri pe vremea aia si poate ca nu ar trebui sa comentez pe baza unor lucruri pe care nu le-am trait si cunoscut personal dar vreau sa spun un singur lucru. E evident ca nu toti au simtit la fel acea perioada si ca au trait experiente diferite.Unii au fost marcati pentru totdeauna , altii au fost mai norocosi. Dar nu suntem in masura sa catalogam drept "neverosimil" sau "patetic" ceea ce a trait altul si nu am trait noi.As putea sa cred ca minti, tudore, ca vrei sa ne vinzi gogosi noua tinerilor care aveam 7 luni la revolutie.Dar...am fost acolo.Aseara.Am vazut concertul si cei 60 000 de oameni care bateau din picioare asteptand bisul celor de la Rolling Stones nu puteau sa minta.Cine stie cine a inceput ? Poate o Smaranda sau...un Luca.Am fost impresionata si atunci si acum cand am citit randurile tale si cred ca ieri , am simtit si eu macar pentru o fractiune de secunda ceea ce a simtit "Smaranda" odata cu bataia din picioare si freamatul la unison a celor 60 000.Tudor , you know, I believe you iar pentru cei care cred ca the communism sucks si care aseara au gustat libertatea , " Angie, Angie, ain't it good to be alive? "

    RăspundețiȘtergere
  21. scriu cand simt.nu la comanda.Scriu ce simt.am simtit sa scriu aceasta poveste.atit.la viena cand i-am vazut pe stones nu am simtit nevoia sa scriu asta.amintiti-va ca iris au fost interzisi in Romania si Phoenix au fugit in containere.Scriu ce simt.Atit.

    RăspundețiȘtergere
  22. impresionanta poveste si foarte frumos spusa...

    RăspundețiȘtergere
  23. din păcate uităm prea repede! uităm de mizeria din jurul nostru, de copilăria mutilată de nişte idioţi cu carnet de partid, de faptul ca unii români n-au văzut o banana decât la 40 de ani, de bătrânii care stăteau la coadă în faţa alimentarei de la miezul noptii in speranta că se bagă ceva,orice.uităm de luptele animalice pentru un pachet de unt...
    povestea Smarandei este povestea a milioane de tineri care au avut ghinionul sa creasca in comunism. măcar asta s-a sfârşit frumos!

    RăspundețiȘtergere
  24. Am fost extrem de impresionat de acest text,mai ales ca programul, asta este, nu mi-a permis sa ajung la concert. Ca optezecist stiu ca au fost multe cazuri asemanatoare cu ceea ce ai povestit. Remarcabil!
    P.S. Imi dai acordul sa public articolul tau intr-o revista locala din Campina? (www.zarva.ro)

    RăspundețiȘtergere
  25. bun text, misca frumos. numai de bine pt oamenii muzicii...

    RăspundețiȘtergere
  26. Frumos textul si ca valoare artistica, si ca manifest impotriva totalitarismului. Este evident si normal sa se foloseasca stereotipii si metafore pentru ca sa se fixeze mai bine ideea, nobila de altfel.

    Intr-un final sa nu uitam ca orice extrema este nefasta, inclusiv capitalismul extrem.

    RăspundețiȘtergere
  27. Interesant ce zice domnul Dan Andronic:"din păcate uităm prea repede! uităm de mizeria din jurul nostru, de copilăria mutilată de nişte idioţi cu carnet de partid[...]"
    Domnul Dan Andronic este fostul strateg al PSD (unde sint multi idioti cu carnet de partid) si al lui Adrian Nastase (in jurul caruia mizeria a fost eradicata de mina ferma a matusii Tamara).

    RăspundețiȘtergere
  28. Am ajuns intamplator aici si am citit tot! Si mi-au curs lacrimi pe obraz pentru ca mi-am adus aminte de umilinta si de neputinta traita in anii aceia.

    Iti multumesc Tudore pentru acest articol, nu am trait experienta Smarandei, am trait insa altele mai putin violente dar la fel de triste. Pacat ca lumea uita sau neaga realitatea de atunci. Si n-au trecut decat 17 ani...

    RăspundețiȘtergere
  29. Da, multi au suferit in timpul acela. Acum, da, libertatea a invins. Dar nu pot sa nu ma intreb uneori daca nu cumva tocmai din cauza acestei libertati acum nu mai stim sa apreciem...viata. Acum suntem liberi sa ascultam orice muzica vrem, sa dansam cand si cum vrem, sa strangem pe oricine in brate, oriunde, si multe altele...Nu numai ca suntem liberi se ne bucuram de ele, ci toate aceste placeri ale vietii, so to speak, ne sunt date 'mura-n gura'. Unii spun ca ne sunt chiar impuse. Insa atunci cand iti este dat totul de-a gata, cand ai toate astea la dispozitie, fara sa trebuiasca sa faci nici un efort sau sa infrunti vreun pericol ca sa ai acces la ele, bucuria dispare...Fascinatia dispare. Iti capteaza atentia o secunda/saptamana/luna, dupa care farmecul s-a dus. Te plictisesti, si cauti altceva care sa-ti dea senzatia de...alive. Ti se pare ca gasesti ceva, dar si acel ceva nou isi pierde toata atractia la fel de repede. And so on...

    Nu incerc sa spun prin cele de mai sus ca 'era mai bine pe vremea aia'. Ci doar ca e trist ca 'vremurile astea' pe care le traim nu se dovedesc a fi chiar ceea ce visau atunci Smaranda, Luca si altii ca ei. Libertatea de azi e...faded (to black, ca sa fac o referire la alti clasici :)) si we still can't get no (real) satisfaction.

    RăspundețiȘtergere
  30. Mi se pare incredibil prin ce au trecut parintii si bunici nostri, mi se pare si mai incredibil ca unii acum regreta acele timpuri...imi pare rau sa o spun, dar acei oameni nu au dreptul la opinie.

    RăspundețiȘtergere
  31. Excelent, Tudor...bravo...un articol ce trebuie trimis tuturor cretinilor nostalgici dupa vremurile trecute.

    RăspundețiȘtergere
  32. E prea tare povestea ca sa nu ma impresioneze, nu ma numar printre cei care au trait acele vremuri dar sunt total impotriva acelui regim, drept urmare nu m-am putut abtine sa nu pun aceasta minunata poveste la mine pe blog : www.cdinside.ro

    RăspundețiȘtergere
  33. Extraordinar! Sincer incepe sa-mi para rau ca nu am fost la concert. Adevarata si impresionanta poate pana la lacrimi pe alocuri povestea lui Chirila. Multi stiu ca asa a fost, putini doar isi mai inchipuie ca asa ceva a fost posibil. Sa ne bucuram acuma de ce avem, multi nu mai au cum.
    Respect!

    RăspundețiȘtergere
  34. Da. Eu m-am nascut in 86. Abia prin 92-93 imi palpam fata si creierul.

    Eu ascultam Laura Stoica la vremea aia. In '93 simteam simbioze pe "Venus As A Boy"-ul Bjork.

    Azi sunt asta: http://todenyasound.blogspot.com

    Si de-atata fericire, sa-mi umplu plaja de bucurie, le pun urechilor tolanite la soare un "Vino sa visam sub apa"...


    Multumesc Chirila. Pentru articol. Si vise. ;)

    RăspundețiȘtergere
  35. Felicitari Tudor Chirila pentru material!

    pentru gabi (special cu litara mica), "ghiveci absurd" risca sa creeze oameni ca tine in capetele tinerilor ce au scapat "trairile" acelor vremuri. Singura ta scuza ar fi ca memoria umana are tendinta de a se autoproteja/uita evenimentele negative cu trecerea timpului). Atat materialul lui Tudor, cat si comentariul tau au ceva in comun (n-ai observat?!): militia care, fie batea la usa acelui apt. din Drumu Taberei, fie te oprea pe Oltenitei, te intreba "ce muzica asculti acolo?".
    Gandeste(-te)! Cum ti-ar suna aceasta intrebare astazi?! Cum bine te-a apostrofat comunitatea web, ai avut noroc ca ai nimerit in acea seara un militian caruia sa-i placa ceea ce asculti. Pacat!

    RăspundețiȘtergere
  36. Nascuta in '77 dar am dedus si cred ca nu doar eu, ca ''life is music'' si ....sa nu uit de unde am venit...
    Multumim ca ne-ai amintit

    RăspundețiȘtergere
  37. Buna. Ma numesc Hell. Sint o japita. Sint tinara, extrem de bogata, frumoasa si foarte rafinata. In agenda am 500 de numere de telefon la care nu sun niciodata. In loc de creier am un card de credit. In loc de nas, am un aspirator de droguri, in loc de inima n-am nimic.
    De ce sint asa?Pentru ca nu m-a intrebat nici un militian ce ascult si ce vad.Smarande si Luca sunt cei mai norocosi oameni de care am auzit in ultimul timp.Fantastice vremuri ai trait Tudore... asa ceva mai rar... sa te caute norocul pe la usi pe la feresti...

    RăspundețiȘtergere
  38. nici nu-mi pot imagina ce au trait cei ca Smaranda, Luca...insa pentru mine ( promotia '80... n.'80...cum obisnuieste un prieten sa-mi zica) a fost o experienta greu de exprimat in cuvinte...Tot respectul Rolling Stones si Tudor frumos ca ai incercat si chiar ai reusit sa pui pe hartie o parte din trairile care le-au avut 70% din cei prezenti pe stadion....

    RăspundețiȘtergere
  39. Ne trebuia un stadion e 20.000.000 de locuri.
    Insa adevarul ca doar 60.000 de oameni au iesit din Romania, pentru cel mai tare concert tinut vreodata in Romania (acest lucru va fi valabil si peste 1000 de oameni). Sunt unul din cei 60.000 de privilegiati, dar am si facut ceva pt. asta. Ca si in viata reala.

    RăspundețiȘtergere
  40. @Decebal, scrii cu litera mica pentru ca nu cunosti limba romana decat din auzite. Daca ar fi altfel te-ai abtine sa apostrofezi pe cineva care nu e de acord cu ce s-a scris, in acest mod. Dupa nick imi dau seama ca esti un tip dus de vise si cosmaruri. Dormi in pace!

    RăspundețiȘtergere
  41. De multa vreme n-am mai citit un text Bun. Abia acum (e a 5-a 'cronica' Rolling citita) regret ca n-am ajuns la concert.
    Voi aminti la NationalFm despre post-ul tau, daca nu te deranjeaza.

    RăspundețiȘtergere
  42. oamenii sunt zeii pe care eu la 24 de ani ii asteptam de 50. cu 26 de ani inainte sa imi fac aparitia

    RăspundețiȘtergere
  43. Tatal meu in '82 facea la Casa de Cultura din Iasi ( ultracentral si foarte-in vazul militiei ) auditii saptamanale. Aducea impreuna cu cativa amici mag-ul, cateva navete de bere, niste orgi de lumini improvizate si o intrare modica. Nu a fost seara in care sa nu fie plin. Ce se asculta ? Pai Led Zeppelin, Deep Purple, Doors, Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Creedence Clearwater Revival, Rollin Stones samd. Nu faceau asta cu niciun acord de la militie iar militia nu a venit nicioata acolo sa se ia de ei in vre-un fel. Povestea oricum este emotionanta si sunt sigur ca asa a fost insa nu trebuie generalizata. Inainte de '89 se asculta muzica buna, se purtau chiar Levi's si se fuma Kent fara sa se intample nimic grav. In privinta concertului n-am cuvinte. Inca sunt in stare de soc. Am dansat, am cantat, am sarit, am batut din palme, am murit de sete, am ramas mut cand am vazut marea aia de oameni electrizata, am mers pe jos o ora si un sfert pana acasa si intr-un final am adormit extraordindar de multumit pentru clipele petrecute ! Salutare si sa ne vedem cu totii la urmatorul concert tare din Ro ( poate un Coldplay, Robbie Williams sau de ce nu Aerosmith )

    RăspundețiȘtergere
  44. La revolutie aveam 14 ani si ascultam din vara lui '89 un vinil cu Zeppelin si unul cu Creedence cumparate din Moscova. De mai mult timp ascultam Hair(inca nu priceam eu mare lucru din text, dar suna interesant)-inca mai am vinilul, scos de ceva firma din Polonia.
    Pentru ca tot zicea lumea de politisti...si pe noi ne-a oprit de Craciun in 1993, tot pentru tulburarea linistii publice in timp ce cantam pe strada La fereastra ta, iar politistul ne-a intrebat care sunt miturile fundamentale din Miorita.
    P.S. Si mie mi-au dat lacrimile

    RăspundețiȘtergere
  45. Povestea publicata de tine e destul de trista si frumoasa,dar ireala.Nimeni, din tara asta, n-a fost arestat pentru ca asculta Europa Libera,in acei ani de teroare comunista.Si asta ti-o spune cineva care a cochetat cu SLOMR-ul lui Goma si a fost anchetat de securitate.Mi-aduc perfect aminte, ca una din noianul de intrebari stupide pe care le punea un individ mic si spelb,suna cam asa:Asculti radio Europa libera?Raspunsul meu a fost f. scurt.Da, ascult!Si nu m-a arestat nimeni,pana in zilele noastre...

    RăspundețiȘtergere
  46. Uitarea e legea vietii stelian.Se pare ca tu uiti.Gheorghe Ursu a murit pentru ca detinea 15 dolari care i-au fost pusi de securitate in buzunar.Dar noi uitam.Oricum ce am scris e fictiune...

    RăspundețiȘtergere
  47. Tudor, nu acuza. Tu n-ai ce sa uiti pentru ca erai prea mic. Si nu ai cum sa uiti ce n-ai stiut. Articolul scris de tine este fictiune pur si simplu pentru ca nu cunosti acele vremuri. Si de aceea este si apreciat de cei care asemenea tie fie erau prea mici, fie nu erau. Cazul de care vorbesti a fost facut public mult dupa '89. Iar povestirile diversilor oameni care au trait vremurile alea sunt asa cum sunt oamenii. Diferite. Eu am exprimat o parere la punct si nu generala, am spus ca legat de muzica nu era asa. S-au gasit oameni care sa confunde ce-am spus eu cu "uitarea" si alte aiureli. Deci vezi ce efect a avut aceasta mica, sa-i spunem compunere, reactii disproportionate si confuzie. De-aia spun ca unii nu stiu sa citeasca, pentru ca de fapt nici nu citesc, doar isi reflecta propriile frustrari intr-o bucata de text.

    RăspundețiȘtergere
  48. Intradevar,probabil Tudor nu prea are habar ce s'a petrecut atunci.Cum nici eu.In '80 nu a mai fost chiar asa de strict totul,insa nu a fost bine
    El a reusit sa faca sa imi curga lacrimile,desi nu am trait acea perioada.A reusit sa ne miste pe noi toti,a reusit sa faca o poveste reala.

    RăspundețiȘtergere
  49. gabi, radu, dinu, puiu au dreptate!
    Am facut liceul in Bucuresti intre 1978 si 1982 si se faceau "reuniuni" saptamanale, unde, pe langa sala cu ABBA, Bee Gees, Boney M si altele (disco), era sala cu blues-uri (cu lumina stinsa) si sala cu rock (Led Zepp, in primul rand, dar si Stones, Alice Cooper, Aerosmith, Priest a.s.o.); tinea pana aproape de 12 noaptea, profii nu ziceau nimic, totul era OK. In '81 am facut rost de Tattoo You, The Game, compilatia Beatles si multe altele. Mergeam ocazional la "Ateneul Tineretului" pe strada Ankara si ascultam la greu muzichii adevarate; cat despre "Europa Libera", daca uitam sau intarziam sa dau drumul la ora de incepere, auzeam de la 2-3 vecini si imi dadeam seama ca a inceput. Mai tarziu, prin '83 toamna, dupa ce m-am liberat din armata, incepuse peste tot (literalmente: Muzeul de Istorie al Bucurestiului, Teatrul National, alte teatre) video cu filme recente de pe casete pirat, desigur. Ei bine, nu am vazut vreodata Militia sau Securitatea, cu atat mai putin sa se ia de noi in vreo situatie sau locatie ca cele de mai sus.

    Tudor, tu ai scris un "short story" cu destul mestesug, despre un subiect "fierbinte", dar si peren, in acelasi timp; ca opera literara, e OK. Pentru denigratorii tai, dar si pentru suporterii tai, o recomandare: cititi "Caderea Constantinopolelui" de Vintila Corbul, si de ce nu, "Codul lui DaVinci" de Dan Brown. Respectand proportiile, desigur, si acelea sunt niste scrieri cu fragmente care te emotioneaza, te rascolesc, te revolta, te dezgusta ... s.a.m.d. Cu toate acestea, ele descriu niste evenimente istorice posibile, nu insa strict reale. Aici este marea diferenta dintre fictiune si realitate, dar si maiestria autorului unei opere de arta. Autorul nu este un povestitor, ca Ion Creanga, in "Amintiri din copilarie", el este un scriitor ca Eminescu in "Fat-Frumos din lacrima".

    Imi cer scuze pentru tendinta de poliloghie, dar asa este cand chiar ai ceva de spus.

    In rest, despre Rolling Stones, numai bine.

    Pentru cei care nu au inteles in totalitate ideile sau unele din cuvintele comentariului meu, ce sa va zic: prea tarziu sa va mai faceti acum o cultura, mai bine dati un "search" pe Google si vedeti voi, poate gasiti ceva pe Wikipedia.

    Bafta, Tudor, cu trupa, si la multe cantari bune...

    RăspundețiȘtergere
  50. Fictiune sau realitate....who cares! N-am scris niciodata comentarii pe un blog, dar de data asta chiar am simtit nevoia sa multumesc....lui Tudor (cu litera mare, caci eu stiu limba romana:)ca mi-a adus aminte sa gust libertatea de care ne bucuram acum si pe care o luam drept axioma!
    Ca mi-a adus aminte ca libertatea in Romania trebuie sa insemne mai mult decat dezbateri penibile la teve.....si ca m-a facut sa ma gandesc serios la partidul pe car eil voi vota la anul!

    RăspundețiȘtergere
  51. Fictiune sau realitate....who cares! N-am scris niciodata comentarii pe un blog, dar de data asta chiar am simtit nevoia sa multumesc....lui Tudor (cu litera mare, caci eu stiu limba romana:)ca mi-a adus aminte sa gust libertatea de care ne bucuram acum si pe care o luam drept axioma!
    Ca mi-a adus aminte ca libertatea in Romania trebuie sa insemne mai mult decat dezbateri penibile la teve.....si ca m-a facut sa ma gandesc serios la partidul pe car eil voi vota la anul!

    RăspundețiȘtergere
  52. please don't forget that... http://www.youtube.com/watch?v=O9CkMsP1ndM

    RăspundețiȘtergere
  53. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  54. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  55. Frumos text. Te misca profound, impresioneaza.
    Putin exagerat totusi, din punct de vedere al adevarului istoric – parerea mea.
    Avand acum 50+, am cunoscut pe viu "iepoca de aur" si ororile ei.
    Liceu, facultate, tinerete, toate petrecute in acele vremuri.
    Dar n-au auzit de nimeni sa fie arestat pt ca a ascultat Rolling Stones, sau Beatles
    In schimb, am vie in memorie imaginea pensionarilor aliniati la cozi cu noaptea in cap pentru o sticla de lapte sau un pachet de unt.
    Etc, etc, etc
    Cumplite vremuri.
    Admitand ca povestea e bazata pe realitate, o fraza din text imi atrage atentia in mod deosebit : "Pai, se-aude de la parter."
    Asta este cheia, iar morala ar fi ca atita timp cit asculti Rolling Stones, sau orice altceva, in intimitatea apartamentului tau, singur sau cu prieteni, dar FARA sa deranjezi pe altii (sa zicem vecini) totul este OK, atat in vremea de trista amintire cit si in zilele noastre.

    Acum locuiesc la New York, la bloc. Asta noapte, pe la ora 3, am fost trezit de niste derbedei, care urlau in curtea interioara a blocului. Am chemat imediat "Public Safety" ( avem aici un asemenea serviciu ) care imediat a gonit animalele (nu le pot spune altfet) care au trezit un bloc intreg la 3 dimineata. Banuiesc ca respectivii nu au fost nici arestati, nici batuti, si au fost tratati sa zicem civilizat de oamenii de ordine, ei insisi fiind niste necivilizati.
    Daca Smaranda & co ar fi ascultat muzica preferata fara sa deranjeze vecinii, probabil episodul povestit aici n-ar fi avut loc niciodata.
    Mircea

    RăspundețiȘtergere
  56. Cred ca a zis Tudor de 3 ori ca acesta poveste este fictiune,si ai mei mi-au povestit multe despre anii dinainte de revolutie, ca puteai fi arestat pentru nimic... cat despre tatal lui Tudor, Ioan Chirila eu zic sa nu vorbesti de persoane care nu mai sunt, e o chestie de respect, eu una asa am fost invatata sa nu vb de persoane care nu se mai pot apara... sincer eu ti-as sterge si comentariu asta ;)

    RăspundețiȘtergere
  57. E foarte usor sa lovesti in oameni care nu mai sunt...Exista niste cronici sportive si niste carti foarte frumoase pe care ni le-a lasat Ioan Chirila...si mai exista o muzica minunata pe care o voi asculta mereu cu placere :)

    RăspundețiȘtergere
  58. eu am citit Nadia de Ioan Chirila superba ca multe altele .
    cu greu va putea fi egalat asa ca nu mai vorbiti degeaba ca sa nu zic alceva.

    RăspundețiȘtergere
  59. Asa, ca am dat enter ca fraieru'.
    Ziceam "Zboara, puiule...".
    Sint multi aici care zic ca pe vremea aia puteai foarte bine sa asculti Europa libera si muzica straina.
    Puteai, cum sa nu poti? Puteai face orice, erai liber ca pasarea, dar repercursiunile erau DURE. Iar ce zice Tudor in povestea asta, chiar daca e fictiune, se putea intimpla oricind. Simplul fapt ca nu s-a intimplat de fiecare data cind la un oarecare radio se asculta Europa Libera e pur si simplu noroc.
    Am un var - culmea, fiu de securist! - care a fost batut cu bestialitate de un militian fiindca a facut prostia sa reclame disparitia ventilelor de la bicicleta.

    RăspundețiȘtergere
  60. Da, se asculta Europa Libera la vremea aia, dar cu sonorul dat incet si cu inima cat un purice. Da, se asculta Rolling Stones, Beatles, Led Zeppelin, si n-am auzit sa fi fost arestat cineva pentru asta. Si da, povestea e emotionanta, frumos scrisa si s-ar fi putut intampla in acele vremuri.
    Ar trebui apreciat efectul ei in randul tinerilor. E nevoie ca, din cand in cand, sa le povesteasca cineva despre vremurile trecute, pentru a aprecia mai mult ce au azi si pe cei care au facut posibila libertatea.

    RăspundețiȘtergere
  61. E aiurea sa te apuci sa judeci un text dupa cum te taie capul. Tudor a spus ca e fictiune. A spus si de ce l-a scris. Nu e un text din manualul de limba si literatura romana pe care sa il despicati. Nu va "asculta" nimeni la el, si nici nu va da nimeni extemporal. Si nici nu o sa pareti mai destepti in randurile cunoscutilor doar pentru ca ati disecat un text al lui Tudor Chirila. HO! Cititi-l, apreciati-l (sau nu), dar nu va mai dati atat cu presupusul despre el.

    Omul e de fata, show some common sense.

    RăspundețiȘtergere
  62. citind randurile de mai sus ma gandeam,zambind ironic,cum ar arata traduse in engleza si publicate intr-un cotidian din occident sau din state...la ce rubrica ar intra?probabil la fictiune-horror.. ce vremuri...si ii mai aud pe unii ca ce bine era atunci,ce bine se traia...cum poti spune asta despre o perioada in care traiai permanent cu frica de cei din jur,cu teama ca prietenul s-ar putea sa nu iti fie prieten,ca oricand te poti trezi cu securitatea pe cap?o vreme in care copiii erau de mici indobitociti de sistem,incurajati sa "toarne"(au fost cazuri in care parintii au avut de suferit din cauza propriilor copii).libera gandire era oprita de cele 4 clase ale unor militieni ce puteau depasi cantitatea totala de livestock de porci din tara...multi se amageau in rapoarte catre sectorist sau partid cu speranta ca vor obtine mai usor o "cutie de chibrituri" mai buna care,pana la urma nici macar nu era a lor...copil fiind in acea perioada,ajungeam sa ma bucur enorm pt o banana verde pe care o puneam pe vitrina sa se coaca,pt o pereche noua de incaltaminte ieftina...acum ma bucur ca noua generatie,de dupa '90,au o alta viata inainte si nu au cunoscut atrocitatile prin care noi am fost nevoiti sa trecem....

    RăspundețiȘtergere
  63. IN URMA CU CEVA VREME,IMI AMINTESC,INCERCAM SA EXPLIC CUIVA DESPRE VALORI MORALE SI DESPRE TRISTUL FAPT CA IN SOCIETATEA ROMANEASCA ACTUALA NU SE PREA PUNE ACCENT PE CULTIVAREA ACESTUI TIP DE VALORI;IN SFARSIT,NU VREAU SA INSIST PREA MULT PE TEMA ASTA...FAZA INTERESANTA E CA,SPRE SURPRINDEREA MEA,INTERLOCUTORUL MEU,CADRU DIDACTIC,MI-A RASPUNS CEVA DE GENUL CA INAINTE DE '89 AR FI FOST MAI BINE IN PRIVINTZA ASTA...AM SIMTZIT UN PROFUND SENTIMENT DE GROAZA..DEZNADEJDE...INCA MAI EXISTA ASTFEL DE OAMENI?!?...TRIST!MAI ALES INTR-O SPETZA CA ACEASTA UNDE PERSOANA RESPECTIVA ARE ROLUL DE A 'MODELA' PERSONALITATILE ACELOR TINERI CU CARE INTRA IN CONTACT... BRAVO TUDOR!ESTE EXTRAORDINAR CA MAI EXISTA SI DE-AI CA TINE CARE ISI FAC TIMP SA DEA O ASTFEL DE REPLICA ACELUI TIP DE OAMENI AMINTIT CATEVA RANDURI MAI SUS SI CARE SA OFERE CATEVA ‘’INDICII’’ MAI NOILOR GENERATII DESPRE VIATA DE DINAINTE DE '89.

    RăspundețiȘtergere
  64. Bestial articolul lui Chirila!!Am 40 ani, traiesc mai rau(financiar) ca pe timpul nenorocitului si jigodiei de Ceausecu, dar chiar de as ajunge sa caut prin tomberoane, nu as mai vrea sa ma intorc macar o zi in acele vremuri.Am fost batut crunt de militia si securitatea de atunci pt ceva pt care in ziua de azi nu mi-ar zice nimeni nici ''da-te mai incolo''.Daca gabitica( cu g mic), ar fi primit in viata ei un singur bulan de militie(''Cristinel se numea'')pe spinare poate ca nu ar mai gandi asa acum.Copiilor, tinerilor care n-ati trait acele vremuri, tineti minte un lucru ca Ceausescu nu a fost singur in ''construirea socialismului'', el a fost ajutat de securistii si turnatorii de atunci , racolati din randul celor cu creiere ''spalabile'', gen Gabi si celor ca ea. Romanii sunt fff dezbinati, polonezii, ungurii,etc se ajuta intre ei cand se intalnesc prin tari straine, romanii se mananca de c-r si afara si in tara. Astea e marea durere, pacat f pacat...

    RăspundețiȘtergere
  65. Superb textul...cu toate astea n-o sa spun ca-mi pare rau ca n-am trait "atunci" ca sa am mai "multe" amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  66. TUdore,o mai tii minte pe mica fata Ana? stii??!! sunt ani grei de cand traiesc prin voi...culmea,mi-as dori sa ma cunosti,sa citesti ceea ce scriu de 10 ani,cat de bine semanam! Frumos ai scris,dar parca prea ai scris a mine!

    RăspundețiȘtergere
  67. nu stim...nu stim ce a fost sau ce va fi,nu stim decat ca ni se cuvine regimul capitalist in care traim...traim doar prin egoismul propriu si nu cunoastem dramele oamenilor care au accentuat inca o data nevoia poporului roman de a iesi de sub lupa comunismului...nu stim!!!

    RăspundețiȘtergere
  68. bravo! eu am 21 de ani, nu sunt smaranda, n-am fost nici la rolling stones. dar parca inteleg cumva ce au simtit si ce simt acum personajele tale... bravo!

    RăspundețiȘtergere
  69. Scrii foarte bine. E un compliment stupid si sunt sigura ca esti constienta de talentul tau la scris. Imi plac foarte mult povestile pe care le scrii. Te felicit si sper ca in catva timp sa scriu si eu la fel de bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  70. Plang si eu.Asa ca ma opresc.Pe maine.

    RăspundețiȘtergere
  71. Am plans. Sunt născută la începutul anilor '90, deci nu am trecut prin anii aceia de groaza. Astăzi am cumpărat "Exerciții de echilibru" și citind, fiecare povestire pe care am parcurs-o până acum a mișcat ceva în sufletul meu. Această povestire însă m-a făcut sa plâng. Nu știu dacă de frica de a nu se întoarce vremuri ca acelea sau din empatie pentru personaj, dar am făcut-o. Îți mulțumesc pentru că poți exprima prin puține cuvinte atâtea emoții. Mi-aș dori sa pot citi de pe hârtie tot mai multe texte de genul. Ale tale și ale altor oameni ca tine.

    RăspundețiȘtergere