Sinucigasul.Moartea dupa plutire(3)

Se gandise la toate pana in cele mai mici amanunte.Dispretuia ideea sinuciderilor grabite de vreun impuls de moment.Nu te poti juca asa cu chestia asta, isi spunea.Era convins ca sinucigasii de moment regretau imediat dupa comiterea gestului.I se parea amuzant sa regreti in aer.Amuzant si in acelasi timp infricosator.Nu te poti juca cu viata.Asta era motivul pentru care isi pregatise moartea cu minutie.

Totul trebuia pus bine la punct.Cautase blocul vreo luna.Dupa ce se hotarase asupra lui, incercase cat mai timid si nobservat cu putinta sa dea tarcole la diverse ore imprejurimilor si chiar scarii blocului.
Intr-o zi facuse rost de un maldar de cataloage de pe la Ikea reusind astfel sa intre nestinhgerit in bloc, in chip de curier.Indraznise chiar sa sune la usile celor de la etajul 12 si sa afle ca ba nu erau acasa, ba niste muncitori renovau la nesfarsit un apartament iar a patra usa de langa lift delimita viata a doua studente la filosolofie.
Intrase in vorba cu oamenii pentru ca ii venise ideea de a intruchipa un amarat care incerca sa vanda cataloage a caror prima destinatie era difuzarea gratuita asa ca oamenilor nici prin cap nu le trecuse ca parlitul cu ochi frumosi din fata lor, atat de insetat de ceva banuti, ar fi putut nutri ganduri negre si prevestitoare de moarte.

Afla astfel ca pe la ora noua de dimineata nimeni nu mai era acasa pe palierul de la etajul 12 al blocului turn.In rest nu a mai avut nevoie decat de o vesta de la DISTRIGAZ, asta ca sa fie acoperit in caz ca cineva l-ar fi vazut urcand pe terasa.
I se parea ca Distriggaz suna mai credibil desi muncitorii de pe acolo nu au treaba pe terase.Asa ca in acea zi frumoasa de toamna cu cer sticlos si adieri de vant, un baiat cu pantaloni si tenisi negri si o vesta albastra Distrigaz privea orasul pentru ultima oara de pe terasa unui bloc turn.Urcase pe la noua si cinci si trecusera deja douazeci de minute.