[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 9 octombrie 2007

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(6)

Jumatate din tenisii lui erau in aer.Calcaiele erau singura legatura cu un prezent incert apasand betonul terasei.Corpul ii era putin aplecat pe spate ca sa compenseze dezechilibrul astfel incat fara voie privea spre cer.Norii alergau nepasatori la drama de pe bloc.Si-ar fi dorit o discutie cu norii. Se gandea ca norii ar putea vorbi inainte sa se transforme in ploaie..."ce poezie ranceda ma cuprinde acum"...nu stia de ce ii venea sa urle...dar urletul ar fi grabit zborul pe Pamant...

Ii placea senzatia asta de echilibru precar..."As putea sa las vantul sa ma omoare"..."daca vantul ar sufla mai tare acum ar putea decide in favoarea mortii mele".Vantul insa nu sufla si nu prelua responsabilitatea sinucigasului...vantul preda lectia moralitatii, isi spunea zambind...va trebui sa sar din proprie initiativa...asuma-ti, ii soptea curgerea norilor...oare cate sinucideri privesc norii acum? cati oameni pe cate blocuri, schele sau poduri asteapta sa sara si privesc cerul? cati oamenii pe pamant fac acelesi lucruri deodata? ideeea simultaneitatii il facea sa se simta mai putin singur.. oare jumatea mea, femeia pe care nu am cunoscut-o niciodata se pregateste sa sara odata cu mine? ne vom regreta unul pe altul in cadere?

Ochii incepura sa i se umezeasca si povestea iubirii pierdute, cea la care jinduiesc toti oamenii rasfoind reviste stralucitoare fabricate de artisti neadaptati se derula inlocuindu-i gandurile..era convins acum in timp ce lacrimile ii gadilau obrajii facandu-l sa zambeasca nevoit ca jumatatea lui va sari odata cu el...ii vedea blugii rupti, tenisii albastrii cu imprimeuri de trifoi, tricoul negru cu inscriptia 'Love is in the air' si parul roscat precum rasaritul soarelui in Atlantic..cicatricea lunguiata de pe obrazul drept , o crapatura alba pe fata ei mereu bronzata si nasucul perfect desenat parca de japonezii manga..>

plangea la gandul ca n-o s-o vada niciodata ca n-o sa-i imbratiseze sanii si n-o s-o poata privi in ochii verzi care i-ar fi mangaiat pielea cu lumina lor nefireasca...lumina aceea alba care strapunge aerul inainte ca furtuna de vara sa intunece totul...plangea pentru tot ce ar fi putut avea impreuna cu fata visurilor lui si-si vindea siesi iluzia fericirii..in singuratatea teribila dinaintea saltului gasise solutia dedublarii ca forma de lupta...

Se impartise adhoc in doi indivizi, unul constient si pragmatic care se pregatea sa sara cu un zambet inghetat pe buze si stia ca trebuie sa mai ia cu el un idiot indragostit de viata in ultimul moment...primul ii vindea celui de-al doilea iluzia implinirii in ultimul zbor alaturi de o EA fabricata in ultimul moment...celalalt nu voia inca sa abandoneze imaginea femeii care l-ar fi putut salva desi stia ca ea era in aceeasi situatie pe un bloc din Paris...norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in moarte tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata...

24 de comentarii:

  1. Ce tenisi draguti avea! Nu vreau sa se sinucida :-S

    RăspundețiȘtergere
  2. Touching...imaginea femeii visurilor lui,neintalnita si nemangaiata... care in acelasi moment ar putea face exact ce face el...

    Nu-l omori! M-am atasat de el!;)

    RăspundețiȘtergere
  3. esti tare ma, bv, astept romanul sinucigasului... m-ai facut sa plang, sau poate ca mi-e somn s din cauza calcului, oricum e super scris, pacat ca trebuie sa incep de la final cu cititu', sau sa vad, poate ca fiecare e o povestioara.
    baietii mari nu plang, sunt plini de sange- o prostie de vers pentru idioti.
    si aici holograf: "si baietii plang cateodata"
    vama veche...

    RăspundețiȘtergere
  4. cati oameni pe cate blocuri, schele sau poduri ... Orasul ingerilor
    Cand mi-a fost greu, cineva sau ceva m-a facut sa zambesc (danke, danke, danke). Cand am fost ok, cineva mi-a stricat buna dispozitie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place si mie simultaneitatea de care vorbesti. De mai multa vreme incerc sa realizez acest sentiment. E ca si un exercitiu. Te afli intr-un loc, traiesti un lucru anume, si incerci sa te gandesti la alti oameni,mai intai la cunoscuti poate,ce fac ei in aceleasi momente,sau minute, si ii inchipui in diferite ipostase si facand diferite lucruri, si incerci sa iti largesti campul asta vizual, te vezi ca si in mijlocul unui cerc constientizand vietile oamenilor desfasurandu-se exact in acel moment pe o raza in jurul tau. Cateodata ma mai gandesc la dimineti. Ma gandesc ca asa cum eu ma trezesc in patul meu, in orasul acesta, altul se trezeste intr-un cort pe un munte, altul intr-un bungalow deasupra apei, altul in afara timpului sub un pod, ori plangand pe un pat de spital, ori secat de viata intr-o celula,altcineva se trezeste cu un proiect in gand sau se grabeste spre un laborator de cercetare,altcineva tocmai naste, si asa incerc sa ma gandesc la ce pot trai diferiti oameni ,la ce se petrece in sufletul si mintea lor, in momentul in care eu le traiesc pe ale mele. Imaginea mea preferata e cand plang si incerc sa realizez oare cati oameni plang deodata cu mine,si de ce.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte profunda povestea toata pana acum..imi place descrierea femeii visurilor lui..

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt atat de curioasa de ce se va intampla.. parca ar fi o pov reala:)... oricum imi place e f profunda povestea.

    RăspundețiȘtergere
  8. 'ne vom regreta unul pe altul in cadere?'Oare?

    RăspundețiȘtergere
  9. "Nuuuu ,nu face asta....nu te urca pe un bloc si nu te arunca....! Mai asteapta, poate o sa o gasesti si inima ta va tremura de bucuria unui sarut de-al ei si vei simti cum o caldura invaluie tot trupul tau. Nu renunta acum! Caut-o! Trebuie sa o gasesti. Ea nu e pe un bloc! E jos incearca sa reziste." :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa nu dramatizam. Poate o va intalni in viata urmatoare :)

    RăspundețiȘtergere
  11. E dureros atunci cand simti ca nu te poti implini in viata, si frustrarea asta te slabeste incet-incet, iti smulge increderea in tine.

    Cred ca asta se intampla din cauza firii tale sensibile, neputincioase in fata realizarilor celorlalti. Ale tuturor, parca.

    Esti sigur ca sunt realizari?! Sau e doar nepasarea lor, indiferenta cu care privesc lumea si viitorul...? E lipsa lor de implicare fata de tot ce inseamna UMAN...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca incercarea de a-ti umple un vid interior prin ancorarea in altcineva e in esenta o sinucidere a oricarei forme de autonomie, o capitulare in fata unei minti careia nu ii este suficient momentul prezent asa cum este el ca sa simta placere.
    Totusi cred ca a trai in viitor este pe cat de periculos pe atat de frumos si mi se pare un mare adevarat cel care a creat jumatatile, ca si material pt dreaming.
    Looking forward to see what you are going to do with them.

    RăspundețiȘtergere
  13. Hai ma Tudor, nu mai sare odata? E buna ideea cu blocul turn.. de la noi de pe bloc sari ori pe bolta cu vita de vie, ori in gradina..

    RăspundețiȘtergere
  14. Avea stomacul strans si nu stia daca trebuie sa planga sau sa rada, sa loveasca sau sa imbratiseze, sa spere sau sa renunte...sa se arunce sau sa nu se arunce! Toate ii circulau haotic prin minte si suflet, ca si vehiculele la o ora de varf intr-un oras aglomerat.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunt curioasa de ce se va intampla...

    Cred ca nu se va arunca...

    RăspundețiȘtergere
  16. Bla-bla-bla.
    Auzi tu, sa fie salvat de imaginea feminina...asta e barbat sau carpa de rufe?

    RăspundețiȘtergere
  17. Mai Tudore, cine a scris " Copilul si durerea" ?
    Eu stiu sigur ca nu tu, dar astept sa vad daca poti sa recunosti.

    RăspundețiȘtergere
  18. Dar Tudor nu raspunde deloc prietenilor ce il citesc ?

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. nu e drept , de ce tu ai articole asa de tari ? de ce ai asa mare succes pe blogul tau ? ce trebuie sa fac si eu ca sa primesc putina atentie pe blogul meu ? cine zice ca viata e dreapta ? si inlegatura cu sinucigasul , eu n-as zice ca se va sinucide ... va dori sa traiasca , doar pentru sufletul lui pereche , ( cred ca ma uit la prea multe filme ) don't no , dar stiu ca eu nu as sarii si sincera sa fiu , cred ca nu as sarii doar pentru ca mi-ar fi mila de cate lucruri voi pierde .... sau eu stiu .... ( imi plac tipi de la sfarsit Q spunea...

    Mai Tudore, cine a scris " Copilul si durerea" ?
    Eu stiu sigur ca nu tu, dar astept sa vad daca poti sa recunosti.

    11 octombrie 2007 22:39
    Bogdan Cristescu spunea...

    Dar Tudor nu raspunde deloc prietenilor ce il cites"

    tsc tsc mai ... ) anyway poate imi zici si mie cu ce gresesc , de nu am vizitatori pe blog i need help :))... sper ca ca raspunsul tau nu va fi : pai mai intai scrii niste cantece geniale , apoi faci rost de o voce foarte tare , devi un barbat " bun " de preferinta pletos , scrii niste lucruri geniale pe blog si asta e , astfel vei avea succes , easy no ? " :-S aaaaaa sper ca nu ma vei injura pentru tupeul meu..... :-S

    RăspundețiȘtergere
  21. ideea e ca va agitati moka, nu prea poate sa va raspunda pt ca a fost azi la tm ;;)

    RăspundețiȘtergere
  22. frumoasa umanizarea norilor: "Se gandea ca norii ar putea vorbi inainte sa se transforme in ploaie"

    la fel: frumoasa si romantica imaginea: "(...) norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in moarte tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata..."

    imi place modul in care ai ales sa reactualizezi mitul androginului.

    descrierea "ei" fara reprosuri. detalii si imagini simple si foarte personale. asta ii da multa originalitate. si unicitate. "ea-suflet pereche" e un personaj reusit. puternic construit. in ciuda aspectului sau "ipotetic".

    putin fortata mi se pare insa partea cu vantul. imi da senzatie de imprecatie din teatru antic. singura diferenta: destinul nu vrea sa intervina...

    sugestie... pastreza doar partea cu norii. e suficient. al 2-lea element natural intervenind in actiune e deja prea mult. si apoi norii ajuta mult sarcina naratorului prin omniscienta lor.

    atuu-ul lor: imaginea panoramica asupra intregii situatii. dau dinamism naratiunii.

    ideea simultaneitatii atrage de asemenea multe valente in interpretarea personajului. un el "idealist" inca dupa experientele de viata traite... un el care mai crede in suflet pereche, intr-o ea care il urmeaza in moarte...

    cam romantic, dar da multa culoare prozei. si o doza infima de optimism.

    desi mi-ar place sa-l "sinucizi" in final sa nu-ti ratezi textul (aproape toate prozele pe tema asta isi salveaza eroii: vezi "Veronica se hotaraste sa moara" de coelho - sa zicem, cel mai "celebru" din serie), totusi imi vine si mie sa sper ca poate, poate scapa mortii si se multumeste doar cu plutirea :)


    offtopic!!!

    al dracului de ciudata simultaneitatea asta!

    nu o sa-ti vina sa crezi, dar anul trecut am scris si eu o proza in oglinda a "Sinucigasului" tau.

    acelasi incipit furtunos, aceleasi probleme existentiale, acelasi tip de constructie a textului prin flash-back-uri ale personajului etc.

    este un text, sa spunem, o varianta feminina a textului tau. identic in idee si constructie, diferit in elementele lui particulare.

    "Moartea dupa plutire" am descoperit-o abia acum si m-a socat prin asemanarea izbitoare cu ce am scris eu. de aceea mi-am permis sa las comentarii la fiecare din cele 6 parti postate pe blog.

    sper sa nu te socheze prin lungime si caracterul lor... critic!

    am observat ceva ciudat: majoritatea comentariilor de pe blog sunt mai mult impresii decat interpretari critice...

    in cazul meu, filolog prin profesie si studii... nu mi-a iesit decat "critica"... sper sa te ajute in redactarea finala a textului.

    in loc de concluzie: mi-a placut... a depasit sfera unor impresii notate pe un blog, a intrat lejer in beletristica si ar trebui sa-l finalizezi intr-o opera literara.

    astept vesti si cu nerabdare o continuare...

    RăspundețiȘtergere
  23. Inteleg ca acesta a fost finalul?:-s

    RăspundețiȘtergere
  24. Ultima idee din postul asta m-a facut sa realizez ca tu trebuie sa scrii despre iubire. cat mai mult, continuu... doar atunci creezi o magine vizuala. inefabila, da, atingi niste vene sensibile, te cateri usor, deget cu deget pe muntele din inima noastra.. nici unul dintre noi nu reusim sa ajungem in varf, dar calatoria si scopul de atinge varful fac toata frumusetea calatoriei si aventurii. scrie despre iubire. nu omori nimic, nu e cliseic, e adevar.

    RăspundețiȘtergere