[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 15 ianuarie 2010

Milioane de Ulise

"Iubiti itacieni, luati aminte de ce-am sa spun. Nenorocirea asta
Din slabiciunea noastra ni se trage"

Homer, Odiseea.


Citesc Odiseea. Si realizez ca noi, romanii care mai speram ceva de la pamanturile astea si ne trezim zi de zi cu mahnirea stampilata pe suflete, sapata in riduri, opritoare de zambet, noi speram aidoma lui Ulise ca ne vom intoarce intr-o zi acasa. Stim, fiecare dintre noi, cum arata acest "acasa", Romania de care am auzit ca a fost odata ca o Itaca peste care domnea linistea si bunastarea.

Idealizam imaginea tarii in care am vrea sa traim. Si, amagiti etern, incercam cu disperare sa ne intoarcem acasa. Cu sufletele gatuite de nedreptatea celor care ne ascund zi de zi Romania si care ne indeamna sa ratacim departe de tarmurile ei, speram, speram si iar speram ca zeii se vor indura si ne vor arata drumul.

Zi de zi, ne trezim pe insula in care Calypso, personalizata astazi sub forma unei clase politice asupritoare, indiferente si indolente, va fi induplecata sa ne lase sa plecam Acasa. Zi de zi, ne amagim la gandul ca Circe va rupe vraja mediocritatii si superficialului si ne va impinge corabiile Acasa.

Suntem victimele unui ciclop mai mare decat Polifem, al carui ochi ne zbatem in zadar sa-l scoatem si astfel sa curmam canibalismul care ne pierde sufletele. Ulise a castigat cu rabdare, iar puterea sufletului sau a venit din dor de casa si din dragoste si statornicie pentru Penelopa vietii sale.

Avem atata intelepciune ca sa ne recapatam Romania? Cu lacrimi in oase, zi de zi, fiecare dintre noi tanjim dupa tara care ne asteapta undeva, poate la capatul zilelor noastre, poate la mijlocul vietii copiilor nostri. Cat va dura cu adevarat Odiseea noastra? Fiecare roman este Ulise. Dar oare Romania viselor noastre e cu adevarat Itaca? Oare si ea ne este statornica precum Penelopa? Oare la capatul dorului nostru rasplata va fi pe masura zbuciumului la care ne-au supus zeii? Milioane de Ulise se trezesc in fiecare dimineata si merg la munca, vrajiti si neputinciosi. Ramane speranta ca intr-o zi, cu obrajii siroind, vom vedea tarmurile Romaniei noastre dragi si credincioase. Si atunci, de pe varful Omu' zeii nostri buni vor ridica blestemul care apasa asupra acestei tari si care se numeste Prezent. Voi sti de acum ca fiecare om care ma priveste in ochi pe strada are Odiseea lui la capatul careia se afla Romania. Voi sti asta si poate voi iubi mai mult pe fiecare dintre voi. Si, uite asa, din dragostea asta, ar trebui sa ne regasim casa.

Pentru ca daca ne mai uneste ceva, alungati din propria Tara, este Odiseea.

17 comentarii:

  1. Tudor, esti sigur ca fiecare roman e un Ulise?

    RăspundețiȘtergere
  2. Suntem legati de aceea casa cum spui tu,de aceea Romanie asa cum e, o caut mereu chiar departe fiind si imi lipseste asa cum e. Uneori imi vine sa dau vina pe ea pentru ca nu sunt acolo . Ma trezesc in fiecare dimineata si fac lucruri pe care as vrea sa le fac acolo, dar de ce nu se poate? Vreau ca intr-o zi sa ma trezesc zambind si sa spun:"Ce zi frumoasa, doar sunt acasa (in Romania)." Ps: Imi place foarte mult sa citesc ceea ce scri!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Furioasa mea iubire de ţară, naţionalismul meu incandescent mă doboară." Emil Cioran
    .. sa ne lase sa plecam acasa!!

    RăspundețiȘtergere
  4. stau de ceva timp in strainatate si aici de parte d etara mi-am descoperit calitatile si defectele de roman. Continui sa cred ca in fiecare dintre noi sta puterea de a schimba ceva: de la a-l respecta pe cel de langa noi pana a respecta "cetatea" in care traim. Apoi mai avem nevoie de ceva: un lider corect si cu idealuri inalte! Se pare ca intarzie sa apara, din pacate!

    RăspundețiȘtergere
  5. pierduti sunt romanii nu tara..zic si eu..
    Unii in deznadejdi, altii in sperante, altii in strainaturi, altii in povestile mintii... cand oamenii sunt pierduti de ei insisi apar profitorii..

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi alergam dupa a ramane. Cred ca asta am invatat sa iubim cel mai mult in viata, speranta. Speranta ca oricand poti face ceva pentru altii. O singura tara nu vom fi...tara lui niciodata.
    In dimineata asta m-am trezit cu un mare dor. Vreau sa fac si eu ceva pentru un om. Si mi-am amanat zborul de azi, m-am plimbat pe strazile orasului, mi-am lipit rasuflarea de carti...mi s-a taiat respiratia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Putem fi "parteneri" ?:D Noi suntem cu viata de student... daca iti este cumva dor "fa o vizita"
    Cu mult respect
    Dana Grerosu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Superb articol!
    Aduci putin din Calinescu (G. Calinescu)
    Bravo! 10+

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate ca nu m-am maturizat destul ca sa comentez la adresa unora mai inteligenti sau mai capabili ca mine,dar stiu ca m-am maturizat destul incat sa vad ca lumea a obosit sa mai caute raspunsuri.Suntem niste papusi din lemn si ei ne manevreaza cum doresc.Pentru ca in lumea asta...o pot numi mizera banul si prostia conduc...toti am obosit...rutina si-a lasat amprenta asupra noastra ca un buldozer...uram cinismul,uram minciuna,ii uram pe ei,pe cei care ne conduc,insa nu mai avem putere sa ne afirmam.Ne-au acaparat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Vad ca sunt multi romani din afara care citesc acest blog. Haideti sa construim impreuna blogul romanilor din strainatate:
    romania10.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  12. Zi de zi, ne trezim pe insula in care Calypso, personalizata astazi sub forma unei clase politice asupritoare, indiferente si indolente, va fi induplecata sa ne lase sa plecam Acasa. Zi de zi, ne amagim la gandul ca Circe va rupe vraja mediocritatii si superficialului si ne va impinge corabiile Acasa....tare rau

    RăspundețiȘtergere
  13. Excelenta metafora...dedicata radacinilor acestui neam...: oameniilor de bine...

    Sclipitor :)

    RăspundețiȘtergere
  14. sunt bolnava. am racit la plamani. capul imi bubuie de durere, ochii imi curg, respir extrem de greu, sunt nervoasa, de pe data de 1 ianuarie ma simt rau. nu mai suport galagia. ma gandeam ce muzica urata, galagioasa este la tv. nu stiam ce melodie ar putea sa mi placa, nu stiam ce linie melodica ar putea sa nu ma deranjeze. am gasit ceva care m-a linistit, care mi-a facut seara extraordinara, am gasit ceva de care mi-era dor, am gasit minunata discografie vama veche. multumesc pentru melodia sweet little nightmare. minunat ultimul album vama. M-I-N-U-N-A-T. bed for love este superba !!! toate melodiile sunt superbe. ITI MULTUMESC PENTRU CE-AI FACUT PENTRU MINE IN SEARA ASTA, TE IUBESC TUDOR

    RăspundețiȘtergere
  15. doamne, ce departe esti de calul din marlboro!

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu cred ca suntem cumva anume, mai buni sau mai rai decat altii. Nici nu sunt convins ca putem fi mai buni ascultand in masa un recital de vioara sau purtand cruciade inutile intr-o lume in care doar viteza si eficienta mai conteaza. Nu e bine sa ne invinovatim pentru ca suntem nici noi nu mai stim cum. Natiunea germana a dat de doua ori foc lumii si nu cuvinte goale ca "democratie" au facut-o puternica, ci doar vointa ei de a fi. Si acum e la fel de rasista si mandra ca-n urma cu 60 de ani. Atat ca stie sa-si puna mult fard pe fata. Ar fi mai bine sa nu mai chelalaim cu gandul la soarta noastra mizera. Nu manelele ne impiedica sa fim. Ar fi dupa parerea mea, mai potrivit sa incepem prin a pune talpa acolo unde observam ca gunoaiele noastre se strang prea mult. Sa incepem prin a ne autocurata chiar cu riscul de a folosi bisturiul. Sa ne autoeducam liderii sa fie dictatori ai binelui comun.

    RăspundețiȘtergere