[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Sa omoram Sindromul Caragiale.

Cred ca una din problemele noatre reale ca popor este un fel de sindrom Caragiale pe care natia pare a-l fi imbratisat cu succes si la umbra caruia lancezim fatalist, anesteziati moral. Personajele lui Caragiale sunt profund imorale, ambivalente.
Pristanda impune cu succes numaratoarea dubla in favoarea stapanilor, Catavencu e in stare sa faca si sa desfaca aliante cu oricine, ba mai mult, linge unde a scuipat in speranta unui viitor in care zarurile sa cada mai fast, Agamita Dandanache propune santajul etern, coana Joitica face un joc amoros dublu fara sa-si puna vreun moment problema adulterului, Trahanache e prea senil ca sa mai fie moral, Tipatescu e junele orgolios prea orbit de putere ca sa fie deranjat de un triunghi amoros promiscuu.

Este numai geniul lui Caragiale acela care ne face toate personajele astea simpatice. De fiecare data cand citim sau privim spectacolele sale, radem de aceste personaje apoi ne multumim sa ridicam in slavi "actualitatea" scrierii lui Nenea Iancu. Nici prin cap nu ne trece sa condamnam vreodata aceste vicii. Rasul este de ajuns. Este pedeapsa capitala. Hazul de necaz e condamnarea definitiva pe care noi ne-am insusit-o mai presus de situatiile si personajele lui nenea Iancu.
Noi am facut din "hahaiala" apoteoza condamnarii morale si, mai mult decat atat, un fel de scut, o imprejmuire care ne scoate pe fiecare dintre noi in afara jocului murdar.

Noi, romanii moderni, suntem oricand dispusi sa pedepsim prin ras, dar numai atat. De parca aceasta "hahaiala" nationala care condamna vicii mai mult sau mai putin grave ar fi de ajuns. In fapt, nu face decat sa-i faca mai simpatici pe autorii faptelor reprobabile, iar pe noi cei care ne hahahim fatalist ne ajuta sa credem ca n-am fost si nu vom fi niciodata condamnabili. Caci razand noi ne constituim intr-un fel de instanta superioara, blajina si condescendenta care nu mai are timp sa observe ca profereaza acelasi tip de rau. Rasul ne ofera doar iluzia excentricitatii noastre morale. De fapt, suntem la fel cu cei de care radem tocmai pentru ca nu-i pedepsim altminteri.

Anii post revolutionari au nascut tot felul de astfel de personaje care mai de care mai pitoresti. Fosti securisti ajunsi in functii de conducere, bancheri fantomatici, politicieni mizerabili care fura cu zambetul fermecator pe buze, afaceristi ai statului, doamne de o calitate indoielnica poleite cu lux la bratul unor tarani imbogatiti peste noapte, mitocani transformati in invitati de onoare ai showurilor tv, miliardari de plastic, moguli securisti, tarfe prospere, jurnalisti decazuti, ziaristi fara ziare, profeti de ocazie, investitori fara investitii, oameni de afaceri, diversi trepadusi.
Toti cei enumerati au in comun un traseu dubios printre jaloanele statului si afaceri cu bani publici. Unicul scop: banul si puterea fara niciun fel de preocupare fata de cei care platesc taxe. Fata de umilul cetatean spectator. Praful si mizeria in spatele carora aceste personaje odioase care par sa fi revalorizat si monopolizat Romania, praful si mizeria in spatele carora scheme simple de praduiala se desfasoara neintrerupte de nimic, au fost ridicate de hohotele noastre de ras.

La adapostul umorului ca forma de izolare a "mizerabililor" ei n-au facut nimic altceva decat sa-si vada de drum. Hahaiala nu i-a impiedicat de la nimic, ba mai mult i-a facut simpatici si cunoscuti. Romanul vrea sa rada. Sa-i dam atunci romanului prilej de ras au urlat televiziunile in cor. Grupurile de umor s-au napustit asupra genului: scenete cu personajele momentului. De parca nimic altceva n-ar mai fi putut sa ne smulga vreun zambet. Caricatura nu a facut altceva decat sa dea amploare personajelor reale. Caci prin definitie caricatura este ingrosarea prin tuse a defectelor unui personaj consacrat. Mizerabilii nostri n-au valoare intrinseca. Hahaiala noastra ii face intai caricaturi pentru ca mai apoi sa-i transforme in personaje credibile. Este exact drumul invers.
Ca un exemplu, Mircea Geoana risca sa devina un personaj simpatic, demn de mila noastra superioara, deloc condamnabil, care prin numarul de bancuri aparute pe seama lui are mari sanse la o viitoare candidatura. E doar un exemplu.

Ce presupune schimbarea? Si ce ar putea sa ne aduca ea? Schimbarea ar insemna pentru inceput sa nu mai radem de ei. Sa nu-i mai confirmam prin ras. Sa salvam acest tip de energie pe care o eliminam razand. Sa nu-i mai hranim cu hohotele noastre de ras. Ar fi un prim pas. O raceala seaca ar trebui sa fie tot ce le oferim acestor "modele mizerabile". Sa nu-i mai folosim pe post de bancuri si sa nu mai condamnam prin ras devierile lor comportamentale si viciile.

Sa nu mai radem de hotie, mitocanie, arivism, duplicitate, minciuna, demagogie, smecherie, falsitate, prost gust, incultura. Sa nu le mai dam votul prin ras. Sa nu-i mai validam. In prima faza, aceasta atitudine s-ar putea sa nu aduca nicio schimbare. Dar in absenta rasetelor noastre se va lasa tacerea. Si in tacere, vocile celor care au curajul sa-i condamne pe cei care ne fura banii, demnitatea si valorile s-ar putea sa se faca auzite.
Fara rasetele noastre se vor auzi doar ragetele lor, dar si vocile celor care vor sa-i pedepseasca cu adevarat. Marea hahaiala a la Caragiale trebuie sa se opreasca. Razand de ei, radem de noi, mai mult, devenim aparatorii lor.
Se spune ca umorul te ajuta sa treci mai usor peste momentele dificile. Daca o sa radem pentru eternintate vom "invesnici" momentul dificil prin care trecem. Rasetele noastre nu trebuie sa mai ascunda si sa hraneasca monstri si moravuri. E de ajuns. Si nu e greu. Putem sa incepem prin a fi seriosi in ceea ce-i priveste pe mizerabilii zilelor noastre. Asta e un lucru pe care putem sa-l facem fiecare dintre noi.

Pentru cei care vor sa rada cu orice pret exista Stan si Bran, Buster Keaton, Charlie Chaplin, Benny Hill, Fernandel, Jerry Seinfeld, Jay Leno, Dem Radulescu, Toma Caragiu, Chevy Chase, Louis de Funes, Birlic si lista poate fi completata de fiecare dintre voi.
Pe aceasta lista insa nu trebuie sa se regaseasca reprezentantii mizeriei zilelor noastre. Pentru ca asta nu mai e si nu mai trebuie sa fie de ras.

Caragiale a scris cateva piese de teatru condamnand cu umor viciile morale ale epocii lui. Noi am transformat lectura acestor piese in strategie de supravietuire prin ras. Nu a functionat. Ba mai mult, a dat nastere unor monstri. Poate ca ar trebui sa incercam si altfel.

28 de comentarii:

  1. La multi ani!!}}}}}}}}}}}{{{{{{{{{

    RăspundețiȘtergere
  2. le dam putere prin ras dar si prin critica..cred ca ar trebui sa gasim calea de mijloc:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine spus ca razand de ei consumam energie si nu numai, prin asta ii „tinem in viata”. Chiar si atunci cand radem sau zicem ce idioti, distrusi, prosti, etc sunt x-ulestii, tot la ei ne gandim. E exact ca atunci cand se spune „nu razboiului”, cand de fapt ar trebui sa se spuna „pro pace”. Ei se hranesc cu energia si gandurile noastre si intr-adevar cea mai buna arma ar fi raceala. Doar ca sunt oameni care nu pot rade decat de alti oameni, de cele mai multe ori mai jos decat ei, pentru a-si crea cumva un confort psihic. Doar oamenii cu o doza de inteligenta pot rade la glume bune. Oricum, asta ar trebui schimbat, modul de gandire.

    RăspundețiȘtergere
  4. presa,in special canalele de televiziune poarta o vina destul de mare!in toate cele 365 de zile ale lui 2009 s-a vorbit despre politica!in noaptea de anul nou s-au gandit sa faca glume tot cu personajele politice,de parca n-am fi fost intoxicati de politica.nu mai sunt in stare sa faca glume !cred ca dupa '89,calitatea umorului a inceput sa scada!
    in plus,observ la tinerii de 20 de ani o "inflatie de ironie"!se dau mari si inteligenti,se lauda ca citesc Academia Catavencu,un ziar doar pentru oameni "inteligenti",de parca ar fi terminat tot ce se putea citi interesant pe lumea asta!sunt prea multi care stau deoparte,nu fac nimic si isi permit sa faca pe ironicii!
    la multi ani si abia astept sa vin le teatru:d!

    RăspundețiȘtergere
  5. Caragiale satirizeaza in comedii moravuri grave ale societatii, falsificarea alegerilor politice, sau tare morale esentiale ale oamenilor - demagogia, santajul, prostia, ipocrizia -, cu intentia de a contribui la indreptarea lor, fiind adeptul cugetarii clasice: "ridendo castigat mores" ("rasul indreapta moravurile"). Din pacate nu functioneaza.Lumea nu a vazut caracterul moralizator; a ramas doar cu rasul.
    Eu zic ca ar trebui sa incercam sa nu mai radem. Razand de ei, ne facem pe noi de ras. Pentru ca nu suntem capabili sa schimbam ceva.
    Mai bine am face haz de necaz abia intr-un tarziu, cand problemele vor fi trecut.
    Felicitari pentru viziunea foarte actuala asupra societatii noastre.
    Aaaa... si la multi ani inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai dreptate, klauss. Partea buna e ca cine doreste are de unde alege. Si presa si televiziune. Din fericire exista destule canele de televiziune culturale sau care nu-s axate pe "audienta maxima" si nu promoveaza numai scandalurile, stirile locale gen stirile de la ora5 protv, manelele, barfele samd. Inafara de asta, daca stii sa selectezi ce trebuie, internetul e si el o sursa nelimitata de informatie.

    RăspundețiȘtergere
  7. E posibil sa ma insel, dar cred ca omul poate fi educal, modelat etc pana la o anumita varsta. Daca deja isi formeaza niste deprinderi si niste pareri e mai greu sa i le schimbi. Tot ce putem face este sa ne educam copiii in alt spirit si sa incercam sa aducem si alte optiuni tinerilor care nu sunt deja fanii nr 1 ai "Nora pt mama" sau "Sueta cu bahmu" sau... si lista poate continua. Sa mai asteptam deci sa treaca vreo 50 ani sau sa ne rugam sa ne invadeze americanii :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Felinele,cand vaneaza,"curata specia" de exemplare bolnave,debile. La nivel cotidian,oamenii cred,probabil,ca pot elimina impostorii,prostii,prin ras.Ca sa inteleaga ce spui tu,ar trebui sa se afle intr-o criza prelungita de luciditate,sa vada altfel,sa nu mai faca efort pentru iluzie,sa nu mai fie miopi. "Ti se poate intampla oricui!" Altii,cu ale lor.

    RăspundețiȘtergere
  9. 2004-2009 - o scrisoare pierduta...
    2010 - 2014 - s-ar putea sa scapam dupa asta. nu prea am rabdare 5 ani. vorbesc despre viitor... "Vom invinge!!!" noi? nu trebuie sa ajungem sus ca sa invingem? cum ajungem sus?

    RăspundețiȘtergere
  10. Câtă dreptate poţi avea !!!
    Uite asta admir eu la tine pe blog ( si iubesc muzica ta:), ai subiecte de discuţie pe care poate si noi le gândim dar " nu ne vin "... Spiritul tau acid ar trebui sa molipseasca si sa spunem ce gândim in gura mare!
    Cateodata citindu-ţi repetitia, simţind parca cum i-ţi tremuta tastatura, zic: , dar BRAVO ! Avem nevoie sa ne fiarba sângele, sa ne inghete zâmbetul pe buze si sa ne iasă coltii, sa putem musca din mojicii de la "putere" si dupaia sa scuipam, sunt acrii !!! Vorba ta, de cine radem, DE CE radem, pentru ce? Nu merita onoarea. Societatea in vremea lui Caragiale i-au tratat pe "neghiobi" pe măsura si dupaia au SI ras. Haideti sa nu uitam ordinea si sa o urmam.
    Eu personal nu am ras de ei. Sunt prea inversunata si satula de tot ceea ce fac si-i reprezintă încât a rade nu-mi vine. Vorba ta, hai sa radem de comedianti si sa lăsăm gluma in politica !!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu sunt dezamagita de tot ceea ce se intampla. Cand a murit Ceausescu, toata lumea il ura inclusiv pt faptul ca avea 4 clase. Au venit astia noi. Toata lumea il admira pe Petre Roman ca stie 6 limbi, pe alte personalitati ca dau citate filosofice. Voiam oameni destepti. Si carora sa le pese de noi. La inceput, parca le mai pasa. Apoi...apoi cu ce ne-am ales? Cu o ploaie de ministri ai educatiei cu idei care mai de care? Cu un presedinte care le spune elevilor ca nu s-a omorat cu invatatul? Cu(si mai si) un Becali agramat, care are impresia ca totul se reduce la bani? Cu pseudovedete de 2 lei? Nu ne mai vine sa radem, ci sa plangem. Da, asa cum spune un comentator, ar trebui o cale de mijloc. Dar...care ar fi?

    RăspundețiȘtergere
  12. Niciodata nu mi s-au parut amuzante piesele lui Caragiale...de fapt nu pot sa-l sufar...ii recunosc talentul dar nu pot sa-l sufar

    RăspundețiȘtergere
  13. Înţelepciunea să îţi poarte
    paşi, pe drumul speranţei
    spre bogăţia sufletească,
    fără să te împiedici de
    nefericire şi regretele să
    îţi umbrească viaţa în
    Noul An!La multi ami Tudor si la cate mai multe hituri!
    Ai dreptate precum are si Puya in melodia lui change http://www.youtube.com/watch?v=hLDhMmoYSYg
    Am impresia ca romanul nu mai stie sa rada la umorul de calitate si uita de literatura si de treatru etc.Mi-e imi plac piesele de treatru ale I.L.C. si nu mai ale lui dar, din pacate nu am posibilitatea sa merg la treatru.

    RăspundețiȘtergere
  14. Uau. Observ ca nu omoram sindromul Caragiale, dar multi dintre noi omoram limba romana :)Poate ar trebui mai intai sa invatam sa vorbim si sa scriem corect si abia mai apoi.. sa si comentam.

    RăspundețiȘtergere
  15. Noi, romanii moderni!!!
    Unde, cum, cand s-a intamplat?

    RăspundețiȘtergere
  16. romanii au inclinatia asta pentru a omora, a distruge, a lichida. lucrurile bune. cat despre alea rele le copiem, le tragem la indigo si dormim cu ele sub perna

    RăspundețiȘtergere
  17. „o raceala seaca...”
    Ador subtilul, l-am preferat mereu rasului grosolan.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  19. "Noi, romanii moderni, suntem oricand dispusi sa pedepsim prin ras, dar numai atat." Noi, romanii zilelor noastre, suntem dispusi sa aratam doar paiul din ochiul celorlalti, incapabili sa vedem parul din proprii ochi. Un alt mare ilustru, contemporan cu maestrul Caragiale, spunea:

    "Pentru-a tale proprii patimi,
    Pentru propria-ti viata,
    Unde ai judecatorii,
    Nenduratii ochi de gheata?"

    Noi, romani "dastepti" cu

    "Ai nostri tineri la Paris învata
    La gît cravatei cum se leaga nodul,
    S-apoi ni vin de fericesc norodul
    Cu chipul lor istet de oaie creata."

    Noi, romanii, ridiculizam si aratam cu degetul cand, de fapt, ne criticam propriile alegeri. Alegerile raului cel mai mic in defavoarea celui mai mare. Ne complacem intr-o mare de hazard, rusine, hotie legala, "mitocanie, arivism, duplicitate, minciuna, demagogie, smecherie, falsitate, prost gust, incultura." Dar tot noi suntem cei care radem si ne amuzam pe seama celor ce se numesc "reprezentantii nostri de vaza".

    Toti cei care inca mai avem o bucatica de creier nespalat si neindoctrinat, ridicam privirea, vocea si tastatura in aer cerand schimbarea a ceva. De luni de zile, nu observ decat manifeste scrise si petitii semnate online pe site-uri de profil. De luni de zile, nu citesc decat critici si reprosuri, cu totii cerand a se face CEVA. Dar nu se intampla NIMIC. E doar gura de noi, aplicabil fiind proverbul "cainii latra, caravana trece".

    Ca tot am scris din citate, inchei cu unul asemenea care ma face sa cred ca situatia prezenta nu e din anii 1990 incoace, ci de mult mai multa vreme si desi acum suntem mari democrati si avem libertate de alegere, alegem tot prost. Continuu.

    "Critici voi, cu flori desarte,
    Care roade n-ati adus
    E usor a scrie versuri
    Când nimic nu ai de spus."

    PS: Tind sa cred, spre amuzament (ca tot s-a vorbit de el pana acum), ca Eminescu si Caragiale au posedat calitati de clarviziune, au descris cu o acuratete trista o realitate cruda.

    RăspundețiȘtergere
  20. Romanul a fost mereu mare amator de "noi sa fim sanatosi" sau "sa facem haz de necaz". Pana la urma, toata chestia asta a degenerat intr-o forma monstruoasa de apatie si bagpulism, care n-a avut decat o singura consecinta - omul rade, fara sa critice sau critica fara sa fie constructiv. Tot ce ne inconjoara e o comedie al carei scenariu ne-am resemnat cu totii ca nu-l putem schimba. Caragiale a vrut sa fie amuzant, dar intre timp a devenit o cheie in care percepem deformat prezentul. Eu unul m-as dezbraca de Caragiale.

    RăspundețiȘtergere
  21. draga Tudor!!!!!!!! te ascult de la 15 ani.....visez de la 15 ani sa ma casatoresc cu tine!:)))..sa cant cu tine intr-un concert.... dar anul acesta mi s-a spulberat visul, m-am casatorit cu "sotul meu",am facut facultatea la Bucuresti ,am sperat ca poate ma ciocnesc vreodata de tine pe strada:P dar nu a fost asa...acuma sunt stabilita la Sighisoara!.......inca mai ascult muzica ta....

    RăspundețiȘtergere
  22. Şi apoi, cu mâna dreaptă ridicată şi cu cea stângă îndreptată către mulţime, a strigat furios, cu ochii scăpărându-i şi fruntea încruntată: "Reeeevooooluuuuţiiiie!"

    RăspundețiȘtergere
  23. un mare of..cum sa facem noi lucrurile altfel , este asa de greu , este asa usor sa te complaci si sa faci ca ei.of

    RăspundețiȘtergere
  24. Parca e comentariu de clasa a opta. Scrie naiba ceva mai teapan. Si lasa dulcegariile. Simt ca dau in diabet. Gagicile oricum sunt moarte dupa tine. E una pe aici care visa sa se casatoreasca cu tine. Te-a ratat, s-a luat cu altu`. Poate n-a pierdut nimic. Iar Caragiale seamana binisor cu vocalistul de la Rammstein (vreau sa spun ca fizionomie). Ciudata chestie, nu?

    RăspundețiȘtergere
  25. Cea mai tare de prin comentariile de aici e Irina Fumarel! E beton armat! Ramai teapan! Sa-i vedeti si blogu`... Ultimul ei post e despre ce a facut ea la sala la fitness (a lucrat fesierii)! Dai pe spate! Ce nu-mi place e ca aproba comentariile. Asa ca nu puteti sa va spuneti deschis parerea despre ea decat daca vrea. Nasooooooooolllllllll..........

    RăspundețiȘtergere
  26. Cat se poate de adevarat ceea ce zici aici. E foarte frustrant, cand simti ca ar putea sa fie bine si este atat de rau. "Vesticii" vorbesc rau despre Europa de Est in general. Iar oamenii din Europa de Est vorbesc rau despre tarile lor. Insa pasul inainte parca intarzie sa vina... Am plecat de 8 luni din tara si ma enervez foarte rau cand aud pe cineva vorbind urat de Romania. Dar ma enervez si mai rau cand ma uit la televiziunile on-line si imi dau seama ca nu se intampla nimic. Aici, atunci cand cineva nu este "la locul lui" este pur si simplu ocolit de ceilalti, lumea nu discuta. Pornind de la cele mai mici exemple in relatiile interumane de zi cu zi pana la situatii de "interes national" (care se poate spune ca are cu totul alt inteles, dar e o alta discutie). Foarte rar lumea rade atunci cand vede o problema sau ceva care nu este la locul lui. In loc sa rada, incearca sa faca ceva pentru a rezolva situatia. Si da, asa cum spuneai in alt articol despre Londra, lumea socializeaza, cu colegii de birou, de facultate...este ca o parte a datoriei zilnice, dar o parte placuta. Si lumea zambeste...in blocul meu locuiesc tot felul de persoane,de toate varstele. Chiar daca nu prea se saluta, toata lumea zambeste cand se intalneste intamplator in usa...

    RăspundețiȘtergere