Pe mine m-a dus cu gândul direct la “Ioana și focul”. Ioana lui Vișniec și a mea...în secret. Nu știe nici ea. Și, probabil, nici autorul. Nu contează, e suficient că știu eu. :) Și atât.
Mi-a amintit de aroma dulce, dar înțepătoare și stranie a hârtiei. Și textura ei, și degetele mele...mai mici, cred. Și câteva din cântecele pe care le-am ascultat în ziua aia. Și de un zâmbet. Unul mic și greu. Ca un fluture care a plâns. Un zâmbet care nu mai trăiește acum decât în mine. L-am primit pe peronul de la Dristor 1, într-o iarnă, când eram îndrăgostită și aiurită ca fulgii de afară. Apoi...m-a săgetat vocea Dorinei Chiriac, de undeva de lângă tâmpla stângă. Derulare. “Eu sunt miracolul.” Octombrie, viață, ploaie, plăcere și eternitate. Și foc înăuntru. Un soare mic și invizibil în umărul meu. Uitasem. Am avut aproape aceeași senzație ca atunci când am părăsit sala, printre ultimii. Plutire în tremur. Știi cum e ? Unele piese de teatru, unele cărți, unele filme, pete, fotografii, tablouri, cântece, greșeli, schițe, idei...sunt, cum mi-a spus un prieten bun și drag, întâlniri. Și atât.
Aaa...și zâmbesc. M-ai bucurat și îți mulțumesc, Tudor. Mă doare puțin doar pentru că am uitat... Însă frumusețea nu e doar o floare de salcâm, nu?
e adevarat ce spunea Iulia. Problema este alta: Mai, copile, ai vazut ce scrie ro.wikipedia despre marea doamna si marea actrita Iarina Demian? Cum poti sa suporti asa ceva???
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSuberb.
RăspundețiȘtergereCand am citit titlul m-am gandit instantaneu la Ioana din Declaratie de dragoste. Teodora Mares era superba.
RăspundețiȘtergereAi două premii pe blogul meu, Tudor. :)
RăspundețiȘtergereIOANA + MARE = DRAGOSTE Marea spunea ,cateodata, alintat : "eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul visurilor tale!"
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePe mine m-a dus cu gândul direct la “Ioana și focul”.
RăspundețiȘtergereIoana lui Vișniec și a mea...în secret. Nu știe nici ea. Și, probabil, nici autorul.
Nu contează, e suficient că știu eu. :) Și atât.
Mi-a amintit de aroma dulce, dar înțepătoare și stranie a hârtiei. Și textura ei, și degetele mele...mai mici, cred. Și câteva din cântecele pe care le-am ascultat în ziua aia. Și de un zâmbet. Unul mic și greu. Ca un fluture care a plâns. Un zâmbet care nu mai trăiește acum decât în mine. L-am primit pe peronul de la Dristor 1, într-o iarnă, când eram îndrăgostită și aiurită ca fulgii de afară.
Apoi...m-a săgetat vocea Dorinei Chiriac, de undeva de lângă tâmpla stângă. Derulare.
“Eu sunt miracolul.” Octombrie, viață, ploaie, plăcere și eternitate. Și foc înăuntru. Un soare mic și invizibil în umărul meu. Uitasem. Am avut aproape aceeași senzație ca atunci când am părăsit sala, printre ultimii.
Plutire în tremur. Știi cum e ?
Unele piese de teatru, unele cărți, unele filme, pete, fotografii, tablouri, cântece, greșeli, schițe, idei...sunt, cum mi-a spus un prieten bun și drag, întâlniri. Și atât.
Aaa...și zâmbesc. M-ai bucurat și îți mulțumesc, Tudor.
Mă doare puțin doar pentru că am uitat...
Însă frumusețea nu e doar o floare de salcâm, nu?
Nu, niciodată nu e doar atât. :)
Super pozele!
RăspundețiȘtergereRegula de aur, Tudor.
RăspundețiȘtergereMi-au placut ca sunt alb negru.
e adevarat ce spunea Iulia.
RăspundețiȘtergereProblema este alta:
Mai, copile, ai vazut ce scrie ro.wikipedia despre marea doamna si marea actrita Iarina Demian?
Cum poti sa suporti asa ceva???