[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 4 octombrie 2010

Poveste cu final fericit

Se intampla acum un an. Nu stiu daca mai facusem asa ceva pana atunci. Amicii mei n-au insistat prea mult, mesajul era limpede. Are nevoie de un soc emotional. Ai putea sa fii tu. Una din prietenele mamei ei ma astepta la terapie intensiva. Am urcat mult timp cu un lift plictisit sa infrunte gravitatia. Nu stiu daca era o liftiera apatica infometata de tabloide sau asta era o imagine din alt spital, dintr-o alta vizita sau de la vreun consult.

Prietena doctorita m-a intampinat la iesirea din lift. Aveam nevoie de un halat. Si de plasticele infasurate pe pantofi. Afara ningea. M-au pregatit putin. Nu vorbeste, nu poate sa articuleze. Are instalata o traheostoma. E paralizata in momentul de fata. Craniul este spart. Poate sa-si miste usor degetele si arareori te strange de mana. Pe tine te place mult. Si muzica voastra. Stie pe de rost o gramada de melodii. 18 ani. Bed for love. Vama Veche. Daca te vede, ne gandim ca e o surpriza atat de mare incat va misca ceva in ea. Are nevoie sa lupte.

Am halatul pe mine acum. Si plasticele. Il las pe amicul meu in hol. Usile culiseaza. Intram in ultima vama. Ma duc spre pat. Are 14 ani. S-a intamplat pe trecerea de pietoni. Cunosc mirosul asta de la terapie intensiva. Uite mami, cine a venit. Maica-sa e puternica. Zambeste. Iti multumesc. Pentru nimic, baigui. Cand am trecut prin salon mi s-a parut ca din toate paturile chinuitii ma priveau lung. De parca s-ar fi agatat de mine. Se agata de oricine e mai in viata decat ei. Poate mi s-a parut. Ana priveste in gol. Nu ma priveste, imi zic. Te priveste, aud. Maica-sa o strange de mana. Uite mama, cine a venit. Un zambet imperceptibil? Gheara din gat. Mi se fixeaza gheara din gat. Zambeste? Imi fac curaj. Ma asez langa ea. Da, m-am asezat langa ea imi amintesc bine. Avea o mana, moale, calda. Mi-e frica. Nu stiu ce sa fac.

Ii vorbesc. Nu stiu ce spun, dar ii spun. Nu cred in ce spun, mi-e greu sa cred in ce spun, dar spun. Gheara nu ma lasa. E capul unui brat feroce care ma imobilizeaza. Mama o incurajeaza. Apoi catre mine. Poti, te rog, sa-i canti... Ii cant Epilog. Ce contradictie. Epilog e de fapt un inceput. E speranta. Gheara vrea sa ma impiedice sa cant. Lacrimile se nasc din gat. Esti un prost daca le lasi. Canta. Tine-te si canta. Fara instrumente pare un cantec de leagan. Respect pauzele dintre versuri. E o liniste grea. Tone de liniste. Ma strange de mana. M-a strans de mana. Femeile se bucura. Da, mama, a venit pentru tine. E pentru tine aici. Afara ninge. Ana lupta cu coma. A zambit. Afara ninge. Nu stiu ce mi-au mai spus. Un elicopter o s-o duca in Germania. Numai asa se poate. Speranta noastra e ca acolo, acolo... Dumnezeu... Trebuie sa lupte. Lupta, mititica de ea. Horcaie. Se ineaca. Afara ninge. Avea o mana moale si calda, a zambit. Era rasa pe cap. Un copil. E un copil.

Peste trei saptamani am primit primul mail. Suntem in Germania. Sunt sanse. Sunt sanse? Sunt sanse. Apoi am tot primit vesti. Ana lupta. Medicii o iubeau. Apoi mi-a scris ea. Sau a dictat si mi s-a scris. Voia cantece noi. Medicii germani au inceput logopedia. Ana a invatat din nou sa vorbeasca pe versurile Vama Veche. Aveam o zi grea cand mama ei mi-a spus toata povestea din ultimele luni, acum cateva zile. O zi grea care a capatat sens. Dintr-o data. Versurile au ajutat-o sa vorbeasca din nou. Cine ar fi crezut ca niste cuvinte sa aiba ATATA sens? Apoi a inceput sa mearga. Sa lupte. Medicii o iubeau mult. Oameni incredibili. Luptau toti pentru fiecare pas. Un pas, inca un pas. Intr-o zi n-o sa-i mai numaram Ana. Hai, inca un pas. Si s-au inmultit. Si cuvintele au inceput sa se nasca. Creierul isi amintea. Creierul voia sa-si aminteasca. Si dragostea medicilor era acolo. Neconditionata. Toate astea si multe altele se buluceau in convorbirea cu mama Anei de acum cateva zile. Gheara a aparut din nou. Parca bucuria ma strangea de gat. Ca sa nu ma misc. Si sa ascult. Sa bag bine la cap. E ziua ei. Ai sa vii? Da, am sa vin. Bine, sambata la sase.

Sambata la sase am vazut-o pe Ana. A facut un efort si s-a ridicat singura in fata mea. O chestiune de mandrie. Colegii erau acolo. Ana s-a intors la scoala. N-a vrut in scaun cu rotile. E normal. Dupa o asemenea lupta victoria trebuie sa se vada. Ne-am pupat. Am vorbit. A vorbit. I-am cumparat un disc. Ultimul Arcade Fire. Lumea e vesela. Fetele rad si ii sunt alaturi. Ana e in capul mesei, ca un sef mafiot. Ma uit atent la mama ei. Vine putin, isi frange mainele si pleaca intr-o camera altaturata, cu cei mari. Nu poate sa stea. Se intoace repede. Nu intreaba nimic. Isi frange mainile, zambind. Ana e acolo. E bine. Dar ea nu crede. Mama nu crede. Zambeste si nu crede. Trauma pare definitiva pentru femeia asta care zambeste si penduleaza intre doua camere. Nu poate sa stea jos. N-a mai stat jos pret de cateva minute de aproape un an de zile. Sa stai jos si sa rasufli usurat. Nu. Ma doare chinul ei. Fericirea e amputata. O mare fericire vanata. Tumefiata. Noua luni s-a ridicat de jos, fericirea asta. Ca un boxeur numarat pana la noua. Si mereu s-a ridicat de jos. Iar acum refuza sa creada ca meciul s-a terminat. Ca nu mai e niciun pumn. Ca au castigat. Ii spun Anei ca peste doi ani vreau sa ne dam cu zmeele impreuna. O fortez sa-mi promita. Promite. Mama penduleaza. Totul e bine. Totul e bine?

Am cunoscut-o si pe Ioana la petrecere. Ioana e in aceeasi situatie ca Ana. Lovite de masina. Amandoua. S-au cunoscut in Germania. Cred ca parintii Anei au ajutat-o si pe Ioana sa ajunga acolo.

Ma despart de petrecere, de parintii Anei, de invitati. O fata mi-a vorbit incontinuu cu "dumneavoastra". Ma amuz. Cand am ajuns un domn? Ies in strada. Gheara se desprinde. Cat rost au versurile mele azi. Parintii Anei continua sa creada ca am facut enorm pentru ea. N-am facut. Versurile alea erau acolo. Si eu am fost acolo. Un drum la spital, un cantec gatuit, cateva mailuri. Nu vreau sa micsorez nimic, dar asa e.

Mereu simt nevoia sa desprind un mesaj: gesturile noastre necostisitoare pot fi nepretuite pentru altii. La fel cum o vorba aruncata intr-o doara poate sa cada ca un bolovan in sufletul interlocutorului tau. Sa-l macine o vreme indelungata pana gaseste fundul lacului.

Intr-o seara, intr-un gang, acum cativa ani, un prieten mi-a spus intr-o doara: nici nu stii cat te-a dezechilibrat moartea tatalui tau. Nici acum nu stie ce bolovan a aruncat.

Ana e bine. Acum. Peste doi ani poate mergem la kite.

51 de comentarii:

  1. mi-a prins bine sa citesc asta acum.....

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru că atâta vreme cât mai există suflete, se mai poate respira pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-a promis. Sigur o sa mergeti!

    RăspundețiȘtergere
  4. speranta se poate naste din orice...mai ales din cuvinte spuse din suflet

    RăspundețiȘtergere
  5. ... eu mereu arunc bolovani... si ce-am citit aici a fost un bolovan pentru mine... o sa schimb bolovanii pe o vorba buna.

    RăspundețiȘtergere
  6. Te iubesc!
    Acum vreun an iti spuneam ca de admir, dar ca nu l-am inteles pe Crin Antonescu. NU! Nu ma intereseaza politica. Nu in felul acesta. Nu admir niciun politician.
    Si am o varsta peste nivelul mediu al varstei cititorilor tai ( 40)
    Si am pretentii de intelectual (zau!)
    Desi ti-am citit toate postarile si multe dintre ele m-au facut sa vibrez,
    poate e tarziu, poate am eu o sensibilitate ciudata acum, insa,
    incep sa-l inteleg. Ce a vrut sa spuna ( CA ). Si unde ar dori sa semene cu tine, de altfel. Si poate si el, dar poate il doare ca nu poate impaca timpul si situatiile

    RăspundețiȘtergere
  7. Povestea asta mi-a frant inima (desi finalul e intr-adevar fericit)....Way to go, Tudor! Can't thank you enough for making a difference.

    C.

    RăspundețiȘtergere
  8. In momentele astea, oamenii nu mai sunt oameni, sunt ingeri pazitori. E un privilegiu sa fii inger pazitor. Si da un sens extraordinar vietii! De multe ori am admirat ceea ce scrii - acum nu pot decat sa constat, cu inima plina de bucurie, ca tu esti un inger pazitor. Nu e mult, nu e putin, pur si simplu ESTE.

    RăspundețiȘtergere
  9. Stau in masina si-mi astept copilul sa iasa de la scoala si plang. "Putinul" tau a contat enorm si ca mama iti multumesc pentru gestul tau. Ma intreb oare pana cand imi voi mai lua copilul de la scoala incercand sa-l feresc de astfel de intamplari tragice.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am plans de la cap la coada cand ti-am citit "Povestea cu final fericit"! Ma recunosc in locul mamei Anei! Multzam pentru ea. Claudia

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-au dat lacrimile cat am citit. Am rememorat perioada mea de coma cu mama mea langa mine si perioada mamei in spital cu mine alaturi de ea.
    Ai dreptate, putem sa ne ajutam intre noi neconditionat, putem lega prietenii din astfel de conjuncturi, ca cea descrisa de tine. Si ce e mai important, sa nu uitam sa fim oameni. Banul si ratingul nu sunt totul.

    RăspundețiȘtergere
  13. mi-a facut mare placere sa citesc acest text. multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Da,imi amintesc ca nu-ti place ca cineva sa ti se adreseze cu apelativul "dumneavoastra".

    Ana a invatat sa lupte si cred ca nici asa nu va dati seama cat poate sa insemne cateva versuri din muzica voastra. Dar ai facut o treaba buna.

    RăspundețiȘtergere
  15. :) In ultima vreme doar cand citesc blogul tau sunt singurele momente cand pot sa respir..

    RăspundețiȘtergere
  16. Cand ai ajuns un domn? In momentul in care te-ai apucat de cantat. In momentul in care ai inceput sa inspiri ceva celor ce te ascultau. Inca o faci.
    Bravo. Pur si simplu... Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu stiu de unde sau cum, dar stiam de povestea asta. Am citit si am avut o senzatie de deja vu, de "am mai auzit asta o data si era normal sa se intample asa". Mi-e greu sa descriu ce sentiment ciudat m-a cuprins. Ca-s eu nebuna sau e altceva, concluzia ramane aceeasi: Bravo! Ma-nclin si te respect pentru ca ai fost om.

    RăspundețiȘtergere
  18. "Talentul tau este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tau pentru Dumnezeu !" . e un citat . nici nu mai conteaza al cui dar o spune mai bine decat as putea eu sa o fac. iar in ceea ce priveste bolovanii ,cu totii am aruncat, monsieur. din diverse motive, cu sau fara buna stiinta ..

    RăspundețiȘtergere
  19. mi s-a pus un nod in gat citind post-ul tau...

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc din suflet pentru ceea ce ai facut pentru Ana! Sunt o matusa care traieste în Anglia si sunt la curent cu toata situatia ei, am vorbit cu ea Joi,o zi înainte de ziua ei de nastere,dar mi-au dat lacrimile citind cea ce ai scris. Ai talent sa-ti exprimi sentimentele si esti un om deosebit, cu inima buna. Continua-ti viata în felul åsta, facînd fapte bune si vei avea multumirea sufleteasca pe care nu multi oameni se pot lauda ca o au în viata.
    Cu drag
    Corina

    RăspundețiȘtergere
  21. meritati un "Dumneavastra" domnule. nu din cauza varstei ci pentru ca ati facut ceva. cu peste 10 ani in urma am spus la o bere cu prietenii (comentam formatiile de la noi):"comparativ cu actorul nu canta asa bine, iar comparativ cu omul nu canta bine deloc, dar sa nu uitam ca totusi imi place mult cum canta". ati prins ideea. e mult de atunci. v-am vazut reactia spontana, fireasca de a ajuta pe cineva din public. rar am vazut asa reactii.si in plus mi ati facut mult bine mie personal raspunzandu-mi cu 3 cuvinte la un mail, exact atunci cand am avut nevoie.
    nu mi-a fost greu sa te domnesc pentru ca repet, cred sincer ca meriti.
    numai bine, tudore. cu mult respect.

    RăspundețiȘtergere
  22. deci mi-au dat lacrimile cand am citit asta...
    e adevarat, e incredibil cat de mult poate face pentur tine un gest potrivit de la persoana pe care o iubesti. acum sincer nu mai am cuvinte, nu mai stiu cum sa exprim ceea ce simt. nu stiu. e incredibil. multumesc, multumesc pentru ceea ce faci, pentru mine si pentru toti cei care te asculta.

    RăspundețiȘtergere
  23. esti in toata puterea cuvantului un mare OM felcitari

    RăspundețiȘtergere
  24. am ramas fara cuvinte si eu..dar stii ce doare rau? ca daca fetita asta ti-ar fi dat un simplu mail, spunandu-ti ca e o mare fana de-a ta si ca ar dori sa te vada..sa-i canti epilog...l-ai fi ignorat pana in ziua de astazi, i-ai fi dat delete cu usurinta..pentru ca ar fi fost doar una din miile de fane, nu?..si daca ar fi sa te vezi cu fiecare fana in parte...

    RăspundețiȘtergere
  25. incredibil! impresionant!

    rezultate maxime in tot ce faci!!!

    RăspundețiȘtergere
  26. Intamplarea face ca al doilea prenume al meu sa fie Ana. Nu, nu sunt acea fetita pe care tu ai ajutat-o, dar crede-ma ca mi s-a pus un nod in gat cand am citit povestea ei. Iti sunt fana si cel mai iubit autograf este cel de la tine, in care imi urezi "Multa bafta". Esti incredibil. Sunt mandra ca te-am putut cunoaste, chiar si pentru cateva minute. BRAVO! de mii de ori.

    RăspundețiȘtergere
  27. Sunt cioburi de realitate, de cele mai multe ori trecem peste, cateodata te mai si tai "...to see if you still feel"

    RăspundețiȘtergere
  28. "Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
    Celor care cred ca Dragostea va mai schimba ceva
    Le vom cinta, le vom cinta le vom spune asa ... "

    Tu ai spus asta ...
    Si uite cat bine ai facut ;)
    Nu uita Tudor ...
    Versurile tale sunt speranta pentru unii ...

    RăspundețiȘtergere
  29. sa fim oameni printre oameni ar trebuie sa fie starea noastra fireasca..din pacate a ajuns ceva rar si impresioneaza pana la lacrimi.
    poate citind ne reamintim cumva, pe rand..

    RăspundețiȘtergere
  30. sincer...si pentru mine versurile tale sunt terapie

    RăspundețiȘtergere
  31. Cand am citit textul, ceva in mine s-a miscat.AM inteles perfect prin ce ai trecut la spital.Am avut trairi asemanatoare cand nepotul meu a fost operat pe creier si am stat alaturi de el.Ana s-a simtit bine cand tu i-ai cantat , nepotul meu s-a bucurat enorm cand i-am dus laptopul si s-a jucat, avea doar 10 ani.Acum e bine si sper ca si in viitor sa nu mai fie probleme.Multumesc pentru aceste randuri!

    RăspundețiȘtergere
  32. stiam k muzica ta face minuni .... cand sunt suparat sau ceva.... mereu ascult muzica ta si ma calmez... nu am alt antidot :))

    RăspundețiȘtergere
  33. Minunata poveste. Impresionant. Inca odata versurile tale fac sufletele sa vibreze. In Salaj cand ajungi?

    RăspundețiȘtergere
  34. Am citit comentariul Ancăi de mai sus, cu privire la miile de fane care şi-ar dori să li se cânte o melodie avându-l în faţă pe idolul lor şi cum visul lor nu rămâne decât un simplu vis.

    Aceasta nu se întâmplă întotdeauna.

    Eu, personal, am trăit cea mai uimitoare experienţă din viaţa mea în urmă cu trei ani.

    Probabil veţi fi auzit de trupa Outlandish, celebră la noi mai ales datorită melodiei "Calling you". Băieţii se pregăteau să vină în concert la noi, dar eu nu puteam ajunge din considerente financiare şi nu numai şi lumea efectiv mi se prăbuşea. Cine ar fi crezut că un simplu mail ar fi salvat situaţia? Atât, un mail care a fost citit, pe care nu s-a dat delete aşa cum ai spus tu. Am fost invitata lor specială la concert. Am urcat cu ei pe scenă. Ne-am îmbrăţişat. Mi-au dat autografe. A fost o seară magică.

    Şi nu eram decât unul din multitudinea de fani care nu şi-ar fi permis să cumpere un bilet. Oare pe mine ce m-a făcut specială? Pe Ana o lovise o maşină, dar pe mine?

    RăspundețiȘtergere
  35. ma bucur pentru tine..nu stiu, poate m-am obisnuit eu sa fiu prea pesimista..ideea e ca nu multi fac lucruri de genul..astea sunt exceptii..nu multi stiu sa fie oameni..sa nu uitam in ce tara traim..da, sunt niste oameni care se straduiesc sa faca si lucruri bune..de multe ori insa nu sunt auziti...anyway..respect si apreciere multa pentru Tudor de la o alta fana mare. Nu stiu daca la fel de mare ca Ana, dar cu siguranta una care va iubeste de multi ani :) spor

    RăspundețiȘtergere
  36. o poveste cu final fericit...si speranta creste cand te gandesti ca sertarul cu "happy-end stories" e mai plin..

    RăspundețiȘtergere
  37. De cand erai un pusti rebel le spuneam tuturor ca esti "altfel"! Uneori nici nu eram ascultata!!! Stiam ca nu dezamagesti!

    RăspundețiȘtergere
  38. foarte frumos scris!...daca ai putut sa ajuti pe cineva si prin simpla ta prezenta, este un lucru bun! nu-ti face griji, mai mult, ce puteai sa faci?...e trist, dar se intampla, din pacate prea des!...si gandeste-te la cei care nu au avut sansa sa ajunga in Germania!...((

    RăspundețiȘtergere
  39. “Daca doresti sa te imbogatesti cu ceva atunci daruieste,
    pentru ca daca ceea ce ai primit iti poate fi luat,
    ceea ce ai daruit
    te imbogateste pentru totdeauna,
    pentru ca odata daruit ,
    nu iti mia poate fi luat ,
    ci te sporeste;
    si tu esti acela care va trebui sa multumeasca celui care a binevoit sa primeasca
    pentru ca a primit”
    M-a infiorat povestea aceasta, pentru ca m-am regasit in aceeasi situatie acum un an. Era o fata de 21 de ani, ii murise si sotul si copilasul intr-un accident cumplit. Am cunoscut-o in spital,era ca o leguma, arata ca un copil din Somalia. Avea tetrapareza, stenoza traheala, etc. Doar privea intr-un punct fix. Nu vorbea, doar se schimonosea de durere. M-a induiosat si am stat in permanenta langa ea. A facut atunci progrese imense, minuni si pentru medicii care o tratau. Am invatat-o sa vorbeasca, sa-mi spuna unde o doare,cu mine a cerut pentru prima data sa manance, dupa 4 luni de zile...A fost cea mai mare surpriza pentru mama ei sa o vada stand pe marginea patului. Am continuat sa o vizitez in fiecare saptamana. Si de fiecare data imi spunea soptind "Te iubesc, sa nu ma parasesti, esti prietena mea!" Ma devastau cuvintele ei...Dar intr-o noapte s-a stins...De ce? Pentru ca parintii nu au avut posibilitatea sa o duca la o clinica in afara tarii...Si pentru ca era o fata simpla, n-a primit ajutor din partea nimanui...In concluzie, fii multumit,pentru finalul povestii tale.

    RăspundețiȘtergere
  40. a fost un gest frumos, dar nu stiu daca felicitarile isi au rostul. este un gest de la sine inteles.in fond CINE nu l-ar face?

    RăspundețiȘtergere
  41. Diamantentrauringe sind immer sehr beliebt bei thomas szabo den Paaren. Und der Grund seiner Popularität ist seine Eleganz und natürlicher Schönheit. Aber thomas sabo uhr vor Kauf Ihres Diamantring Sie müssen bedenken, die 4C von Diamant, Schnitt, Farbe, Karat thomas sabo ohrringe seestern und Klarheit. Es ist sehr wichtig, das Wissen dieser 4C haben. Aber der wichtigste Faktor unter ihnen ist der Schnitt eines thomas sabo anhänger Diamanten. Cut von Diamant bezieht sich nur auf die Qualität der Diamanten und auch seine Form.

    RăspundețiȘtergere
  42. frumos, mi-era dor sa fiu "miscata" de ceva, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  43. Felicitari Tudor! pt gestul pe care l-ai facut, pt felul in care te-ai implicat in povestea asta si pt ca esti asa cum esti...si da, o vorba aruncata la intamplare te poate marca pt totdeauna si te poate face sa cazi la pamant...trist este ca cel care o spune nu-si da seama de asta sau pur si simplu nu-l intereseaza...

    RăspundețiȘtergere
  44. Aici, pe pamant, viata a fost darnica cu tine. Ti-a dat niste parinti minunati, ti-a dat talent, o minte destupata si, foarte important, ti-a dat o INIMA... mare! Fii sigur ca tatal tau e mandru, acolo, sus, printre stele de OMUL care ai devenit, TUDOR CHIRILA! Asa cum este si mama ta, pe care o apreciez si o respect! Am plans citind. Am plans pentru fiinta aceea, Ana care a luptat sa traiasca, am plans pentru mama ei, chinuita de soarta, am plans pentru gestul si trairile tale. Si am plans si pentru mine fiindca mi-ai improspatat o amintire, crud-dureroasa pentru mine, fiindca am cunoscut din plin aceste chinuri spitalicesti. Cunosc si eu foarte bine mirosul de la terapie intensiva si atmosfera de acolo. Si ma frang inca de durere... RESPECT, TUDOR CHIRILA!
    P.S. Nu pot sa nu subliniez inca un talent, pe care il apreciez mult: scrii foarte bine! Si imi place sa te citesc!

    RăspundețiȘtergere