[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 25 octombrie 2010

Rugaminte

Prietene, sa lasi ceva la mine,

Ceva care s-ajute sa rad si fara tine.

Sa ma astepti cand mor si eu la vama dintre nori

Si ploaia s-o incingem impreuna: o baie de furtuna.

Starnita de noi doi.

9 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prietene , ia totul cu tine
    mai ales amintirile
    Ca sa redevin animalul pur
    ce eram inainte de a a te cunoaste
    Ca sa pot sa rad din nou primordial, la soare
    liber, flamand...
    Dar tu...ma astepti uneori in vis...
    Si atunci ma trezesc domestic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos scris. Elegant, îmi place. Ai fire de artist. E puțin aiurea venind dinspre mine către un artist în toată regula, dar eh! umila idee sper că se-nțelege.

    RăspundețiȘtergere
  4. Inspirate versuri. Ma regasesc in aceste cuvinte. Frumos scris.

    RăspundețiȘtergere