In fiecare dintre noi exista atat de mult taram neexplorat incat ar trebui sa fim fericiti. Din pacate ne multumim cu pamantul din jurul nostru. Rar cautam, rar iesim din curte.
În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis Pe care-l anulam cu-o sovaire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac, Însingurati în doi, din lasitate, Mintindu-ne cu guri care prefac În zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, Pe-o nepermis de joasa treapta trista: Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, Ca sa mai stim ca dragostea exista.
În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare.
asta asa e.. sunt multi care incearca sa caute ceva, nu stiu cu adevarat ce trebuie sa vada si se multumesc cu ceva ce apartine imediatului.. pacat.. atat de mult mister zace in noi si totatat de aproape incat nimeni nu-si da seama
Oamenii caută fericirea în afara lor pentru că se tem să-şi exploreze interiorul. Dacă ar săpa mai mult de o cazma, sigur ar da de apă... Privind colateral, mulţi devin nefericiţi. Se hrănesc cu iluziile Titanicului, iar la colţ îi aşteaptă... icebergul.
Poate ca nu ne mai amintim semnificatiile fiecarei zile pe care o traim.... Astazi este o zi foarte speciala pentru cei care au pastrat o farama de suflet de copil.
"Micul print" trebuie sa isi traiasca mai departe povestea.
nu stim cum sa descoperim acel taram neexplorat si cu timpul devenim din ce in ce mai putin capabili sa o facem, pentru ca el incepe sa fie acoperit de buruieni, care ii ascund adevarata valoare.
Poate pentru ca ne lipsesc timpul, entuziasmul si resursele necesare initierii explorarii...
Si la ce bun? Suntem livrati intr-o lume pe care nu o cunoastem fara sa ni se ceara parerea, o lume de a carei inutilitate ne dam seama, pe masura ce ajungem sa o descifram, desi, fara sa ajungem sa o intelegem vreodata, o lume al carei mister speram sa ne fie dezvaluit...cine stie, de cineva care, poate, a ajuns la finele explorarii?...
...sau poate ca misterul i se va dezvalui fiecaruia in parte, la momentul potrivit...undeva intre sfarsit si inceput.
Si astfel, nu ne ramane decat sa gasim motivatia pentru a initia explorarea...chiar daca ne lipsesc timpul si resursele. :)
Rar iesim din curte, dar atunci cand o facem, o facem cu tot sufletul. Nu putem cunoaste totul, ca ar trebui sa traim trei vieti. Lumea noastra interioara e infinita
Unii oameni au obosit sa caute, asteapta. Un scriitor i-am uitat numele vorbea recent despre o carte a sa pe la tv ,alaturi de Cristian Tabara, cum ca "Omul se naste cu 2 mari sanse acelea de a deveni RAZBOINIC(Leonida) sau EXPLORATOR"(Coloumb).Eu am ales sa fiu razboinic adica astept.Crede-ma ca am obosit sa caut. Si mai ales ce te faci atunci cand gasesti?ORicum de cautat de cautat ,vei cauta in interior,dar asta ramane un mister.
Da, ştiu, teritoriul neexplorat este acolo, îi arunc priviri furişe în fiecare zi, prin ochiuri de uluci umbrite. Şi el mă priveşte mereu, contrariat şi întrebător. Nu cutez a-l explora. Mi-e teamă. Aştept să mai întineresc şi modelez castele din pământul blând şi reavăn aflat în imediata mea apropiere.
???????????????? cauzat de iarba ??????????????
RăspundețiȘtergereNaste-te Canola!
RăspundețiȘtergerehttp://isabelle-ana.blogspot.com/2009/12/in-fiecare-din-noi-intr-o-buna-zi-se.html
...te-a atins si pe tine virusul superficialitatii?
RăspundețiȘtergereÎn fiecare zi, ne batem joc
RăspundețiȘtergereDe pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
asta asa e.. sunt multi care incearca sa caute ceva, nu stiu cu adevarat ce trebuie sa vada si se multumesc cu ceva ce apartine imediatului.. pacat.. atat de mult mister zace in noi si totatat de aproape incat nimeni nu-si da seama
RăspundețiȘtergereOamenii caută fericirea în afara lor pentru că se tem să-şi exploreze interiorul. Dacă ar săpa mai mult de o cazma, sigur ar da de apă... Privind colateral, mulţi devin nefericiţi. Se hrănesc cu iluziile Titanicului, iar la colţ îi aşteaptă... icebergul.
RăspundețiȘtergerePoate ca nu ne mai amintim semnificatiile fiecarei zile pe care o traim....
RăspundețiȘtergereAstazi este o zi foarte speciala pentru cei care au pastrat o farama de suflet de copil.
"Micul print" trebuie sa isi traiasca mai departe povestea.
nu stim cum sa descoperim acel taram neexplorat si cu timpul devenim din ce in ce mai putin capabili sa o facem, pentru ca el incepe sa fie acoperit de buruieni, care ii ascund adevarata valoare.
RăspundețiȘtergerePoate pentru ca ne lipsesc timpul, entuziasmul si resursele necesare initierii explorarii...
RăspundețiȘtergereSi la ce bun?
Suntem livrati intr-o lume pe care nu o cunoastem fara sa ni se ceara parerea, o lume de a carei inutilitate ne dam seama, pe masura ce ajungem sa o descifram, desi, fara sa ajungem sa o intelegem vreodata, o lume al carei mister speram sa ne fie dezvaluit...cine stie, de cineva care, poate, a ajuns la finele explorarii?...
...sau poate ca misterul i se va dezvalui fiecaruia in parte, la momentul potrivit...undeva intre sfarsit si inceput.
Si astfel, nu ne ramane decat sa gasim motivatia pentru a initia explorarea...chiar daca ne lipsesc timpul si resursele. :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereEu zic altfel. Daca tot ne-am facut pe aici, hai sa ne bucuram de darul vietii. Nimic mai frumos si valoros decat existenta noastra. :)
RăspundețiȘtergereRar iesim din curte, dar atunci cand o facem, o facem cu tot sufletul. Nu putem cunoaste totul, ca ar trebui sa traim trei vieti. Lumea noastra interioara e infinita
RăspundețiȘtergereE destul sa greu sa parasesti the comfort zone...
RăspundețiȘtergereUnii oameni au obosit sa caute, asteapta. Un scriitor i-am uitat numele vorbea recent despre o carte a sa pe la tv ,alaturi de Cristian Tabara, cum ca "Omul se naste cu 2 mari sanse acelea de a deveni RAZBOINIC(Leonida) sau EXPLORATOR"(Coloumb).Eu am ales sa fiu razboinic adica astept.Crede-ma ca am obosit sa caut. Si mai ales ce te faci atunci cand gasesti?ORicum de cautat de cautat ,vei cauta in interior,dar asta ramane un mister.
RăspundețiȘtergereDa, ştiu, teritoriul neexplorat este acolo, îi arunc priviri furişe în fiecare zi, prin ochiuri de uluci umbrite. Şi el mă priveşte mereu, contrariat şi întrebător. Nu cutez a-l explora. Mi-e teamă. Aştept să mai întineresc şi modelez castele din pământul blând şi reavăn aflat în imediata mea apropiere.
RăspundețiȘtergere