[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 10 iunie 2011

Singuratatea e sinceritate

E greu sa stai de vorba cu tine...

Ceva inexplicabil te indeamna sa fugi.

In definitiv cum poti sa-ti raspunzi propriilor acuze... te ridici si pleci, dai cu pumnul in masa, te strangi de gat?

Nu, nimic din toate astea. Mai degraba ajungi sa rostesti jumatati de adevar, apoi astepti sa vezi daca e loc de mai mult.

Te simti ca un hot surprins cu spatele lipit de ultimele scanduri de gard, gata sa dea coltul, eliberat. Apoi se aude o voce careia trebuie sa-i raspunzi.

Te-ai prins. Si nu mai zici nimic. Ti-ai aruncat tie un adevar gol golut sub forma de intrebare. Tocmai cand reuseai sa pleci.

Dai din colt in colt si cauti o salvare in ceva de pe afara. Orice. Poate chiar si o rugaciune. Caci daca apelezi la Dumnezeu fie si pentru cateva momente, uiti de tine. Uiti ca iti esti dator cu raspunsuri, uiti sa faci pace cu tine si-l iei martor pe Dumnezeu intr-un razboi inutil.

Singuratatea nu e un sentiment si nici o stare. E o camera in care intri si iesi cand cauti adevarul din tine. Singuratatea e o camera in care se afla sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o sauna groaznica si te alunga ca pe un neinitiat.

Unii se obisnuiesc. Altii intra si ies ratacind bezmetici. Cei mai multi nu-si pun problema...

30 comments:

  1. Si daca te gandesti la aia cei mai multi,iti dai seama ca "Ignorace is bliss".

    RăspundeţiŞtergere

  2. In camera sinceritatii il vei gasi intotdeauna pe Dumnezeu.
    Si Sfantul Petru e acolo, toarna mir peste pietre.
    ( mi-e dor de Sfantul Petru cantat live )
    In camera sinceritatii trebuie sa stai des ca sa ajungi sa-ti auzi bataile inimii.
    In camera sinceritatii ne intalnim cu totii intr-o buna zi.

    http://youtu.be/2vJ9e68spsI

    RăspundeţiŞtergere

  3. Cred ca singuratatea este o cale spre sinceritatea fata de tine, o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile celorlalti pentru ca de fapt doar in imaginatie ii poti confrunta. La final esti istovit, si te multumesti cu un crampei, dar asta nu inseamna ca ai gasit pacea cu tine, poate doar un armistitiu.

    RăspundeţiŞtergere

  4. da, dar cand e in cantitati moderate. singuratea te poate face sa-ti pierzi mintile, daca nu alegi tu cand sa fie, daca nu e doar o alternativa

    RăspundeţiŞtergere

  5. Nu mi-e teama de singuratate.Singuratatea mea e linistitoare...sunt impacata cu mine insami.
    Ce ma nelinisteste e jungla de afara.

    RăspundeţiŞtergere

  7. cred ca e cu adevarat binecuvantat cel care poate sta singur cu el insusi.
    insa daca stai sa te gandesti- e atat de usor...

    RăspundeţiŞtergere

  8. Am ajuns sa nu mai cred intr-un Dumnezeu personal, de aceea nu pot sa ma mai rog...poate gresesc. Iar momentele de singuratate imi sunt chiar necesare uneori le prefer oricarei companii...poate pentru ca sunt prea egoista...

    RăspundeţiŞtergere

  9. singuratatea e o stare de sprit. daca nu e o stare de spirit atunci e insingurare, sau indepartare. insingurarea e un lux, e ceva ce iti permiti. singuratatea e o lipsa. singuratatea nu e o alegere, insingurarea, da. hai sa nu consideram filantropi pe cei care dau o tigara dintr-un pachet plin, dar pe cei care o dau pe ultima. singuratatea e un efect al sinceritatii si nu invers, deci: "sinceritatea e singuratate". chiar si ordinea cuvintelor conteaza... nu vom sti... niciodata!!!

    RăspundeţiŞtergere

  10. ...si apoi te intrebi de ce? si iti raspunzi: pentru ca asteptam atat de mult, si dam atat de putin; pentru ca ne credem atat de curajosi, si ne e atat de frica; pentru ca ne dau lacrimile intr-o zi senina si nu stim de ce...

    RăspundeţiŞtergere

  12. Singuratatea este primul pas catre cunoastere...

    RăspundeţiŞtergere

  15. Salut, vreti sa facem un schimb de lin?

    RăspundeţiŞtergere

  17. cand esti singur, ai ingropat pana si trecutul.
    pentru ca daca trecutul a fost autentic, il duci cu tine mereu. si nici macar cu amaratul ala de trecut adevarat nu esti singur.

    cand esti singur ai pus in pamant si prezentul.
    prezentul orelor de acum, exact in clipa asta, cand te ustura genele de-atata nesomn. stii cum e ? parca joi am dormit ultima oara?

    nu esti singur numai cand ai viitor si il chemi pe viitor printr-un geamat ca lupul la Luna cea argintie plina de ploaie de pe fereastra.
    si abia atunci nu te simti singur, pentru ca intreaga ta fiinta stie pe de rost si r e c u n o a s t e ca acela/aceea e acolo.

    n-avem nevoie de nimic, nici macar de sinceritate,

    avem nevoie doar de un pod de palma pe care sa ne spunem suspinul, offf.

    dar e un sigur pod in lume si numai unul, un singur pod al carui arc de cerc s-ar continua cu al nostru..

    numai o pereche de maini, dintr-o pereche de umeri, dintr-o pereche de buze, dintr-o pereche de ochi unde o putem face.

    un arc de cerc si o soapta
    tu

    si tu nu seamana cu nimeni
    si noi stim
    n-avem nevoie de sinceritate
    e-n respiratia noastra.

    putem sa nu mai fim sinceri niciodata
    nici in viata asta nici in alta
    ca tot degeaba
    ne ramane suspinul in gat
    si suntem mai singuri ca niciodata.

    RăspundeţiŞtergere

  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiŞtergere

  19. buna ziua din nou, vreau sa imi cer scuze, comentariul meu a fost sters de catre fetita mea, in scurtul timp in care a ramas singurica cu laptopul... a aflat in felul asta ce semnificatie avea acel semn mic, care semana cu un cos de gunoi...

    admiratia mea pt blog ramane insa extrem de valabila:)

    RăspundeţiŞtergere

  20. Si unii aduc minciuna in acea camera. Si traiesc cu ea...

    RăspundeţiŞtergere

  21. Mare filozofia asta a singuratatii, a intrebarilor fara raspuns, a ezitarilor si a sinceritatii noastre cu noi insine...

    RăspundeţiŞtergere

  23. Sinceritatea se prelinge din singuratate!Se scurge in noi,din noi,prin noi...O cautam orbeste si ne rugam sa se contopeasca cu noi.

    RăspundeţiŞtergere

  24. atunci cand o simti, iti dai seama ca ai nevoie de cineva.

    RăspundeţiŞtergere

  25. Draga Tudor iti recomand rugaciunea. Pe mine ma ajutat intodeauna!

    RăspundeţiŞtergere

  26. nu. n-am dormit, daca asta ai vrut sa ma intrebi. astept ora noua. sa-ti spun ce vei vrea sa auzi.
    stiu ca esti aici. am invatat de ceva vreme sa ghicesc in stele.



    mesaj aruncat intr-o sticla in mare.
    ssst...:)

    RăspundeţiŞtergere

  27. foarte frumoase cuvintele. E incantator modul in care le explici pe toate si cat de usoare par lucrurile din prisma ta. :)

    RăspundeţiŞtergere

  28. nu pot da o definitie exacta a singuratatii, dar sunt sigura ca singuratatea ucide.

    RăspundeţiŞtergere

  29. Daca imi permiti, as dori sa raspund postului tau cu ceva ce eu am scris.

    Timpul nu cunoaste extremitatea trecutului sau viitorului (sunt constienta ca afirmatia are o posibila tonalitate paradoxala).
    Comoditatea neintelegerii intrebarilor mai presus de fiinta tenteaza uneori sa ambitioneze in a crede ca putem fi blocati in doua planuri simultan.
    Nu putem trai in trecut. El cuprinde actiuni, varietate de sentimente, multitudine de idei, deja consumate.Iar viitorul nu poate fi constientizat.
    Timpului, i.am dat intalnire. In cafeneaua aceea, cu aspect comun, de pe colt, in capatul strazii unde eu locuiesc.
    Lumina de acolo este usor anemica. Avem nevoie de intimitate.
    L-am rugat sa fie punctual, raspunzandu-mi cu o oarecare aroganta, ca nu obisnuieste sa lase oamenii sa astepte.
    Acum, sta pe scaunul din fata mea. Fumeaza o tigara,soarbe usor din ceasca de ceai, imi analizeaza minutios ticurile verbale, tremurul cu care scriu pe foaie si certitudinea pe care o am ca noi doi ne cunoastem de mult timp.
    La sfarsit, i-am strans mana hotarator „Catalina, imi pare bine ca ne-am reintalnit”.


    P.S. Intr-adevar. Este greu sa stai de vorba cu tine insati,avand pretentia unei sinceritati interioare.

    RăspundeţiŞtergere

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)