[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 3 martie 2012

Un barbat pasionat

Astazi nu s-a schiat in Sinaia. Vantul era prea puternic. Am cunoscut insa un individ cu adevarat pasionat care mi-a adus aminte de vremurile (doar din povesti stiute) in care oamenii urcau pe jos partiile pentru a cobori pe schiuri. Placerea se obtinea greu si anevoios. Probabil ca si bucuria era pe masura. Azi cautam placere fara efort. O gasim si ne plictisim repede de ea ratacind bezmetici catre urmatoarea sursa de satisfactie.

Barbatul pe care l-am cunoscut mi-a spus ca se duce la cota 2000. Avea in spate o pereche de schiuri de "free ride", un rucsac si claparii in picioare. Pana la 2000 avea sa faca vreo trei ore. Iar de acolo urma sa coboare  pe vantul ala fabulos, de cod galben, totul pentru o zapada care nu trebuia ratata sau pentru un stil de viata. Daca nu cumva cod.

Mi-am amintit ce frumos poate sa slefuiasca pasiunea un om. L-am privit urcand partia incepatorilor de la telegondola pana cand s-a pierdut dupa prima curba. Am ramas mult cu privirea in locul in care a disparut catre inaltimi si catre vant.

6 comentarii:

  1. gasim placerea usor? esti sigur? cred ca uneori ne zbatem pentru placerea aceea si ajungem sa realizam ca nu e de fapt ce vroiam.... sau poate ne-a placut drumul mai mult decat placerea.. parerea mea este ca placerea nu se obtine asa usor...
    dar frumos articol..

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca sunt singurul, dar eu vad in drumul parcurs de personajul tau mult mai mult decat un simplu stadiu intermediar. Pentru el, probabil, este o placere cel putin la fel de intensa cu schiatul propriu-zis.

    Sunt unele momente in care conteaza drumul mai mult decat clipa in care atingi gloria. Fericirea se duce prea repede si, placerea, o data cu ea. Dar, de pe drum, ramai cu amintiri, iar acestea nu ti le poate lua nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da....... , “Fericirea e-un lucru marunt/ e o aripa care vibreaza / fericirea e-un lucru mic / un pitic ce danseaza”.O percepem diferit...acea placere marunta reprezinta mult si spune mult.Este un om care traieste frumos .

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, cu siguranta placerea a fost colosala! Pe cuvant de experimentat! Ne raman imprimate in memorie clipele fericite si eforturile incomensurabile, separat, dar mai ales impreuna: un efort maxim pentru o clipa de fericire => o amintire indimenticabila. Plus ca sentimentul pe care il ai atunci cand stii ca ti se va intampla ceva minunat, se aseamana cu cel din noaptea copilariei cand, asteptandu-l pe Mos, nu puteai dormi din cauza curiozitatii, datorita entuziasmului. Cu cat se apropia mai mult de varf, cu atat era mai fericit. Believe me! Iar coborarea si-a insusit-o ca pe un premiu, zburand pe aripile vantului ce ii zambea cu admiratie divina.
    P.S.: acest articol putea fi scris fara cuvinte. Era nevoie doar de o poza cu el... in privirea ta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vic, you are not alone! :)…la capitolul “fericire”, amintirile joaca un rol insemnat. Avand un sine dual, cel experimental si sinele memoriei, oamenii sunt condusi de cel de-al doilea… spun specialistii. Cine ar plati pentru o vacanta de vis, dar la finalul careia i s-ar sterge orice amintire a calatoriei si ar ramane fara poze si filmari? Probabil nu multa lume.
    Pasiunile ne invata sa maximizam calitatea viitoarelor amintiri.

    "Amintirea e o sera a fericirilor trecute" Blaga
    "Amintirirle frumoase sunt bijuterii pierdute" P. Valery

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe mine ma pasioneaza tehnologia ... alergi dupa ea si tot timpul esti tot in urma ei :))
    De ex: ieri a aparut iPad 3,
    http://www.ipal.ro/apple-ipad-3/
    si probabil ca pana reusesc eu sa il cumpar apare 4 ... deci dar dupa cum zice cineva mai sus poate ca ne place drumul, cu cat este mai lung cu atat mai bine.

    RăspundețiȘtergere