vineri, 31 august 2007
VAMA INKIDE LA MARE?
posibila cantare la mare Costinesti/sambata 08 septembrie/teatrul de vara/revin cu amnunte daca se confirma
joi, 30 august 2007
LATEST NEWS.RESPECT PENTRU IRIS.
Zilele trecute am intrat in studio la invitatia formatiei IRIS de a colabora pe urmatorul lor disc.Va fi un poem rock lansat print-un concert extraordinar pe 5 octombrie la Romaero.Am crezut initial ca va fi vorba de un duet cu Cristi Minculescu lucru care m-ar fi onorat si mai mult decat prezenta pe disc in calitate de "solo singer".Va fi deci o piesa cantata de Chirila pe care deja mi-am pus vocea.Se numeste Vei dori sa stii.Am lucrat si m-am inteles foarte bine cu Mike Godoroja,producatorul muzical al Irisilor si astept cu infrigurare sa vad ce a iesit.Practic ne-am jucat pe un ghid de voce existent si am avut libertatea sa modific linia vocala in directia interpretarii mele ceea ce mi-a dat o mare bucurie de a canta.Voi canta piesa si live pe 5 octombrie.
Ideea acestui post este si aceea de a marturisi ca sunt onorat ca voi fi parte a unuia din discurile Iris.Iata ca fara sa vreau m-am intersectat cu legenda.Quite lucky to be considered, huh?
Ideea acestui post este si aceea de a marturisi ca sunt onorat ca voi fi parte a unuia din discurile Iris.Iata ca fara sa vreau m-am intersectat cu legenda.Quite lucky to be considered, huh?
miercuri, 29 august 2007
DINAMO - LAZIO 1-3
Asta ma doare.Ma doare rau de tot.Pentru ca am vazut un stadion incredibil infasurat in steaguri ros-albe.Pentru ca tunetul Nuova Guardia mi-a ridicat parul pe maini si m-a facut sa apartin.Ma doare rau de tot, pentru ca eu apartin lui Dinamo.Pentru ca Dinamo e parte din copilaria mea de care ma tot leg cand mi-e greu.Ma doare pentru ca mereu ne poticnim aici.Ma doare pentru cincizeci de mii de vise spulberate in cateva minute cand steagurile au cazut pe jos a resemnare si gaturile ragusite a mii de fani s-au strans a lacrimi.
Ma doare rau de tot pentru ca mii de oameni s-au unit si au asteptat aceasta echipa cu masa pusa si lumanarile aprinse gata sa faca dragoste nu inainte de a deschide cu pocnet si clinchet sampania.Dar sampania nu a pocnit.Cel putin nu in casa noastra.Ma doare pentru toate sufletele ros-albe care vor rataci cu privirile in gol cautand drumul spre case.Ma doare pentru ca e greu sa te duci a doua zi la munca infrant si frant de oboseala fiecarui gol primit.Ma doare umilinta pentru ca e cel mai impovarator sentiment.Ma dor umerii resemnati ai lui Lobontz care nu a mai avut ce sa faca.Meciul asta nu are nevoie de vreo cronica.Nu face decat sa ne rascoleasaca durerea noua celor care credem orbeste in Dinamo.
Nu vreau sa vorbesc despre jucatori, scheme tactice, posesie , legatura dintre compartimente sau inspiratie pentru ca nu ma pricep la fotbal si dincolo de asta ma doare pana si durerea lor, a jucatorilor si cred ca ea exista.Umilinta e intotdeauna mai mare decat bucuria victoriei.Ma doare rau ce s-a intamplat acum o ora, caci acum scriu, la o ora dupa o seara fara nume.Ma doare tare rau.Si ma doare ca mai credem in minuni acum cand fotbalul e din ce in ce mai multa munca si lupta.
Ma doare ca mai credem intr-un Dumnezeu care ar tine cu superficialitatea.De ce Dumnezezu i-ar iubi pe superficiali in detrimentul celor care
sunt profunzi prin munca?Eu cred ca lui Dumnezeu ii place FOTBALUL. Ma doare ca noua nu ne mai place. Si ce ma dore cel mai rau e ca ne-am si obisnuit cu asta asa cum suporterii se obisnuiesc cu ideea ca nevestele li s-au ingrasat si se refugiaza in visele si sperantele unei seri in care echipa lor mult iubita ar putea sa bata Lazio Roma...
Ma doare rau de tot pentru ca mii de oameni s-au unit si au asteptat aceasta echipa cu masa pusa si lumanarile aprinse gata sa faca dragoste nu inainte de a deschide cu pocnet si clinchet sampania.Dar sampania nu a pocnit.Cel putin nu in casa noastra.Ma doare pentru toate sufletele ros-albe care vor rataci cu privirile in gol cautand drumul spre case.Ma doare pentru ca e greu sa te duci a doua zi la munca infrant si frant de oboseala fiecarui gol primit.Ma doare umilinta pentru ca e cel mai impovarator sentiment.Ma dor umerii resemnati ai lui Lobontz care nu a mai avut ce sa faca.Meciul asta nu are nevoie de vreo cronica.Nu face decat sa ne rascoleasaca durerea noua celor care credem orbeste in Dinamo.
Nu vreau sa vorbesc despre jucatori, scheme tactice, posesie , legatura dintre compartimente sau inspiratie pentru ca nu ma pricep la fotbal si dincolo de asta ma doare pana si durerea lor, a jucatorilor si cred ca ea exista.Umilinta e intotdeauna mai mare decat bucuria victoriei.Ma doare rau ce s-a intamplat acum o ora, caci acum scriu, la o ora dupa o seara fara nume.Ma doare tare rau.Si ma doare ca mai credem in minuni acum cand fotbalul e din ce in ce mai multa munca si lupta.
Ma doare ca mai credem intr-un Dumnezeu care ar tine cu superficialitatea.De ce Dumnezezu i-ar iubi pe superficiali in detrimentul celor care
sunt profunzi prin munca?Eu cred ca lui Dumnezeu ii place FOTBALUL. Ma doare ca noua nu ne mai place. Si ce ma dore cel mai rau e ca ne-am si obisnuit cu asta asa cum suporterii se obisnuiesc cu ideea ca nevestele li s-au ingrasat si se refugiaza in visele si sperantele unei seri in care echipa lor mult iubita ar putea sa bata Lazio Roma...
sâmbătă, 25 august 2007
AM NUMARAT OI PANA AM ADORMIT...
Intr-o noapte nu puteam sa adorm.De niciun fel.Am incercat sa ma adorm cantand la pian, citind sau zdranganind la chitara pe care am o cam neglijasem in ultima vreme.Nu puteam sa adorm si basta.Creierul meu era o autostrada de ganduri fara limita de viteza sau radare. Mi-am amintit brusc de o solutie pe care parintii nostri ne-o aplicau cu succes in copilarie: numaratul oilor. “Chiar ca e o copilarie” mi-am zis incercand sa ma descurajez brutal. “Nu functiona atunci de ce ar functiona acum?”.Cu toate astea somnul nu venea, traficul pe autostrada era in continua crestere iar eu aveam o nevoie disperata sa dorm. Asa ca am inceput: o oaie, doua oi, trei oi, patru oi, cinci oi, s.a.m.d. Am aplicat o inovatie tehnicii din trecut.Cand eram mic oile numarate treceau prin fata mea si dispareau in neant singurul lucru schimbat fiind numarul lor sclipind pe tabela de marcaj a mintii mele.Fara efect.De data asta am hotarit sa nu mai las oile sa plece.Sa le vad eu pe ele cum se inmultesc in fata ochilor mei si sa le supraveghez ca un cioban adevarat, nu spun care, va las pe voi sa vi-l alegeti.Asa ca mi-am imaginat un tapsan enorm, verde pe care adia vantul indoind colturile ierbii.Cum numaram o oita cum aparea pe tapsan si incepea sa smulga iarba de pe acolo.Usor, usor tapsanul a inceput sa se umple de oile pe care le trimiteam constant.Unele au inceput sa behaie tulburand linistea numaratorii.Dintr-odata o lumina puternica mi-a atacat miseleste pleoapele.Era dimineata.Dormisem un somn adanc fara vise.O suta optzeci si doi....O suta optzeci si doi...O suta optzeci si doi imi staruia in minte.Era ultima oaie care nu cred ca apucase sa se alature turmei mele.Functionase.Si functionase nu datorita numarului oilor- in defintiv o suta optzeci si doi nu e un numar mare nu? - ci datorita faptului ca eu nu am mai putut sa le cuprind cu privirea.Dezordonat fiind, mi-am plasat oile aiurea pe tapsanul verde cateodata la distante mari intre ele, nu le-am inghesuit una in alta.Responsanbilitatea mea fata de ele, grija pentru mioarele mele crestea direct proprtional cu numarul lor.De pe la oaia cu numarul o suta mi-a fost din ce in ce mai greu sa ma concentrez asa ca pe ultimele mioare numarate nici nu le-am mai putut vedea.Erau foarte departe de-abia se mai zareau asa ca am adormit.Gandul ca nu le mai vad si ca in curand o sa am o turma atat de mare incat n-o sa le mai pot cuprinde cu privirea m-a adormit.Frica de responsabilitate m-a adormit.Asa suntem si noi romanii.Frica de responsabilitate ne adoarme.De fiecare data in istoria recenta sau mai indepartata cand a fost cazul sa ne asumam faptele sau consecintele lor,suav si iresponsabil sau constient si imoral, am adormit.Probabil ca un insomniac german s-ar fi dus in mijlocul oilor ca sa le poata cuprinde cu privirea chiar si cu riscul pierderii somnului.
vineri, 24 august 2007
VAMA SHOW/ thanks 4 being there
Si a fost Fratelli.Public bun.Mentiune speciala pentru cei veniti via Bed for Love blog.U were supportive and of great importance.Raul (clape) a facut spectacol,solo-uri inspirate jazzy-funky, s-a urcat cu picioarele pe hammond intr-un final( gest deja devenit obicei) si a "ciocnit" cu publicul. Lumea a cantat cu noi mai putin cativa "baieti de oras" pe care ii strangeau camasile si ar fi fost un efort prea mare.Acelasi lucru l-as putea spune si despre cateva gazele mimoze.Sau poate nu le placea VAMA.E democratie si loc sub soare pentru tooaataa lummeeaa:)In rest oameni mishto in Fratelli care s-au dedat la Jack in diverse combinatii s-au imbatat si au cantat cu Vama.Momentul meu preferat ramane dialogul cu publicul la Bed for Love.SHOW,PLAY,LOVE!!!!
PS
CU Ardealu' ne vedem maine la DEJ orele 21:00/ cantece noi/
PS
CU Ardealu' ne vedem maine la DEJ orele 21:00/ cantece noi/
joi, 23 august 2007
miercuri, 22 august 2007
CITY DRAMA
Ea: grasa, saltareata, cu mers de rata balansandu-se de la stanga spre dreapta dar mai mult spre stanga ceea ce o obliga sa-si ajusteze directia din cand in cand spre a nu parasi trotuarul.De multe ori in interminabilele drumuri spre si de la piata,transpirata si bolborosind in legatura cu volatilitatea pretului la dovlecei se trezeste pe carosabil.Speriata, revine repede pe trotuar lasa sacosele din mana si isi face cruce multumindu-i lui Dumnezeu ca a trezit-o la timp din reveria care o impingea pe banda intai.O broboada mov este singurul accesoriu care nu poate lipsi vreodata din garderoba ei.E guraliva, face parte dintr-un card de rate care macane zilnic in fata blocului in orele de odihna.Imparte dreptatea cartierului necontenit, doarme sforaind puternic langa un fir de barbat care de multe ori se scurge de pe cearsaf strivit de opulenta personalitate fizica a consoartei lui.Locuieste de cand se stie la scara B, undeva in orice cartier doriti sa-i acordati.
El: hacker, tanar, neatent, asculta Muse, incercanat, tacut.
Ea: -Uite ce e maica...De cand te-ai mutat in blocu' asta a aparut servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce pa grilaju' de la intrare
El: -Servetele?
Ea: -Da..servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce...pa grilaju..
El: -Servetele cu ce?
Ea: -Io atita iti spun..da cand te-ai mutat matale si vii tarziu e numa servetele pa jos pa grilaj la intrare...io atita iti spun...
EL: -Da de ce credeti ca servetele au legatura cu mine?
Ea: -Auzi stii ceva? io atata iti spun...
El: -Nu mi-ati raspuns la intrebare...
Ea: -Dooomleeee deee caaand teee-aiii muuutaaatttt mmmaaaattttaaalleeee...io atita-ti spun..;
El: -Da'doamna dar eu...
Ea: -Te rog sa nu fii obraznic..
El: -Nu sunt doamna obraznic da...
Ea: -Si mai vii si tarziu...si nu tii usa cu mana..
El: -Se aude pina la opt?
Ea: -Io atata iti spun ca da cand te-ai mutat matale e plin da servetele pa grilaju de la intratre si noi aicea suntem un bloc da oameni cinstiti si linistiti care a muncit toata viata ca nu mi-ai facut tu apartamentu'...io atata iti zic cum i-an zis si lu iulica de la scara C ca vou credeti ca totu vi se cuvine...va trebuie razboi voua sa vedeti cum e la razboi...ca io m-am trezit toata viata la sase ca sa merg la servici si am mucit cinstit n-am furat ca am vazut io ca cum ai venit aici ti-ai pus termopane...ori aici e bloc de oameni cinstiti care plateste intretinerea la luna nu ramane restantieri..pa nu stiu cate luni...ca de cand sunt aicea am dat bani si la lift si la fondu da rulment...si vii matale cu servetele pa grilaj..io te rog frruuumos sa te conporti civilizat ca altfel chem politia si sectoristu de promitate..
El: -Proximitate
Ea: -Ma tie nu ti-e putin rusine?
El: (isi pune castile)ba da..
Ea: -Asa ma mama...asa..fii si tu mai bland..si nu mai arunca servetelele pa grilaj
El: -Servetele?
El: hacker, tanar, neatent, asculta Muse, incercanat, tacut.
Ea: -Uite ce e maica...De cand te-ai mutat in blocu' asta a aparut servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce pa grilaju' de la intrare
El: -Servetele?
Ea: -Da..servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce...pa grilaju..
El: -Servetele cu ce?
Ea: -Io atita iti spun..da cand te-ai mutat matale si vii tarziu e numa servetele pa jos pa grilaj la intrare...io atita iti spun...
EL: -Da de ce credeti ca servetele au legatura cu mine?
Ea: -Auzi stii ceva? io atata iti spun...
El: -Nu mi-ati raspuns la intrebare...
Ea: -Dooomleeee deee caaand teee-aiii muuutaaatttt mmmaaaattttaaalleeee...io atita-ti spun..;
El: -Da'doamna dar eu...
Ea: -Te rog sa nu fii obraznic..
El: -Nu sunt doamna obraznic da...
Ea: -Si mai vii si tarziu...si nu tii usa cu mana..
El: -Se aude pina la opt?
Ea: -Io atata iti spun ca da cand te-ai mutat matale e plin da servetele pa grilaju de la intratre si noi aicea suntem un bloc da oameni cinstiti si linistiti care a muncit toata viata ca nu mi-ai facut tu apartamentu'...io atata iti zic cum i-an zis si lu iulica de la scara C ca vou credeti ca totu vi se cuvine...va trebuie razboi voua sa vedeti cum e la razboi...ca io m-am trezit toata viata la sase ca sa merg la servici si am mucit cinstit n-am furat ca am vazut io ca cum ai venit aici ti-ai pus termopane...ori aici e bloc de oameni cinstiti care plateste intretinerea la luna nu ramane restantieri..pa nu stiu cate luni...ca de cand sunt aicea am dat bani si la lift si la fondu da rulment...si vii matale cu servetele pa grilaj..io te rog frruuumos sa te conporti civilizat ca altfel chem politia si sectoristu de promitate..
El: -Proximitate
Ea: -Ma tie nu ti-e putin rusine?
El: (isi pune castile)ba da..
Ea: -Asa ma mama...asa..fii si tu mai bland..si nu mai arunca servetelele pa grilaj
El: -Servetele?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)