[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 19 aprilie 2010

Cantec de gasit

Au fost trei zile complet nebune. Timisoara, multumim. Ceea ce a urmat a fost insa superb. In astea doua zile m-au izbit jeturi de amintiri. Am realizat cumva ca momentul in care ma aflu acum imi permite sa-mi contemplu viata trecuta, traita. Si sunt atatea amintiri frumoase. Este incurajant sa ai amintiri frumoase. E ca si cum trecutul ar fi o trambulina pentru viitor. Asta presupune ca trebuie sa traiesti frumos. Iar a trai frumos nu e intotdeauna o stiinta, cat un complex de imprejurari si un dar de la Dumnezeu.

Eram in Piata Sfatului plimbandu-ne fara scop dupa o cina la Brasov. De undeva, dintr-un subsol, razbateau spre noi muzica si chiote. In rest, piata era incremenita intr-o liniste racoroasa. Am incercat sa identificam locul si dupa nu putine incercari am coborat intr-un subsol in care era isterie generala si sprit. Era ziua lui Viorel. Iar Viorel era fan Vama Veche si Vama. Gasca nu era atat de beata incat sa nu ma recunoasca asa ca n-am scapat: Chirila, Chirila, beeyy, sa traiesti! Canta-ne!! Te rugaaam!! Incerc sa glumesc si le spun ca e ilegal :) Ce ilegal mah, e karaoke! Baga!! Viorel, transpirat si fericit se uita rugator la mine! Bine, ma, bine! Si am cantat Vama Veche pe un microfon care se intrerupea, acoperit de urletele tuturor participantilor, stropit de picaturile sarite din paharele care se ciocneau deasupra mea si inconjurat de dragostea unor oameni pe care nu ii cunosteam. Ma uitam la versurile de pe ecran si pentru cateva momente am incercat sa ma sincronizez cu derularea subtitrarii. Apoi mi-am dat seama ca acele versuri sunt ale mele, ca am cantat cantecul ala de mii de ori, in fata a mii de oameni. Am zambit, m-am intors cu spatele la ecran si am terminat de cantat cu ochii inchisi.

Mi s-a parut acea seara o mica atentie a destinului fata de mine.
Acum nu va ganditi c-o sa ma plimb prin baruri cantand piese Vama Veche ca doar n-am innebunit. A fost pur si simplu unul din momentele de gratie in care realizezi ca, indiferent cate lucruri sunt ridicate impotriva ta, ceva ramane: iubirea si respectul oamenilor pentru munca ta. Iar asta nu poti sa pierzi in instanta si nici nu poti sa cuantifici. Am cantat Coldplay, Elton John, am pus o voce pe Alicia Keys si am petrecut pana dimineata. Am mai aruncat putin mortar peste zidul amintirilor de care avem atata nevoie. A doua zi soarele ma privea complice si incalzea tandru Piata Sfatului.

Revin cu inca o imagine din acea noapte. Cand am iesit din hruba vesela, ne-am indreptat catre Biserica Neagra. Intre doua cladiri care inchid coltul pietei si delimiteaza perimetrul bisericii de spatiul deschis al pietei se afla un container de gunoi, aproape de una dintre cladiri. Prietenul meu imi spune: - Uite, daca Biserica Neagra e Adevarul, putem s-o privim direct sau din spatele unui container de gunoi. Nu adevarul e o chestiune de perspectiva, cum spui tu, ci noi ne alegem perspectiva asupra lui. Discutia noastra ramane deschisa caci eu continui sa pretind ca nu putem da o roata de 360 de grade adevarului si trebuie sa ne multumim cu bucati mici dintr-un sens prea larg pentru a fi cuprins o data.

Pentru Vama a sosit momentul adevarului. Primul single de pe cel de-al doilea disc VAMA e gata.
Diseara, dupa miezul noptii, puteti sa-l ascultati aici, pe blog. Va dau cuvantul meu de onoare(celor care asteapta inca din martie)

E un cantec in care cred. Cred in versurile lui, cred in muzica, cred in starea pe care ti-o da si mai cred ca o sa credeti si voi. Sau poate ca sper asta.

Deci: Premiera/Cantec de gasit/by Vama/ diseara/ miezul noptii/ va pup/

30 de comentarii:

  1. Abia asteptam lansarea melodiei!!! Mi-a placut refrenul inca de cand ai inceput sa-l canti sambata seara in Timisoara.Cat despre piesele vechi, eu cred ca Dumnezeu va face dreptate...atata timp cat faci rau cuiva vei suporta inzecit consecintele. Ar fi pacat sa se piarda asemenea piese..nu imi inchipui sa mai sustii un concert fara sa canti si Nu am chef azi, 18 ani sau Hotel Cismigiu.
    Aseara am urmarit Legaturi bolnavicioase, ti s-a potrivit rolul ca o manusa. Esti nascut sa fii artist! Felicitari!Astept sa reveniti la Timisoara!

    RăspundețiȘtergere
  2. esti bun si atat de nebun ,felicitari,ce bine ca esti

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-ar fi placut sa fiu acolo, sa te mai aud cantand Vama Veche. Poate Dumnezeu ti-a transmis ceva, poate ca nu trebuie sa lasi lucrurile asa.
    Ok, te credem pe cuvant acum. Asteptam sa gasim un cantec la miezul noptii. :)
    Pup you, too.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe una din "strada vietii tale" ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb...

    Distrati-va, fara sa vedeti, ne schimbati lumea. Sunteti mirifici, toata gasca, aveti melodii incredibile, de la "17...infinit" , "Scrisoare catre Fat-Frumos" , ce sa mai zic de "Epilog" ...
    Superb. Astept melodia de la mijlocul noptii ca toti ceilalti.
    [fara reclama, am folosit si eu melodia ta la o postare pe blog... multumesc.]

    RăspundețiȘtergere
  6. abia astept sa ascult piesa! o astept din martie, pentru ca nu am auzit-o la radio :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Deja numar orele...Mai e atat de putin in comparatie cu cat am asteptat deja.Sunt cu atat mai nerabdatoare cu cat pentru mine va fi in prima auditie.
    Altfel, sper sa va mai aud cantand piesele de la Vama Veche. Decizia aceea cruda si neintemeiata ne- a lasat un gol imens...Nu toti avem norocul lui Viorel.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu multumiri din Pub'ul din subsol...A fost o seara memorabila. Surprinde'ne tu intr'o alta seara si o sa fac si microfonul sa mearga fara intreruperi...Ma gandesc ca oricum nu mai insemna nimic atunci...:) Sper ca ai primit e'mail'ul meu despre Cerbul de Aur... O seara cu soare in inimi...

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt Liviu, fostul tau coleg cu care intr-adevar ai impartit multe amintiri frumoase timp de 10 ani. Imi aduc aminte si acum, tot despre Timisoara, cand am folosit microfonul tau (un pic prea mult) si oamenii au ras cu drag de mine vazand ca un basist vorbeste :)…
    Intr-adevar sunt amintiri indestructibile … pentru toti. Inca de atunci avem o mare atingere a destinului asupra noastra si noi o mare atentie asupra semnelor pe care ni le dadea. Intr-adevar a fost frumos (we all were fucking crazy …) si cred ca a fost un moment de gratie cel in care ne-am intalnit. Muzica noastra trebuie sa traiasca mai departe si sa hraneasca in continuare amintirile tuturor celor care ne iubesc si ne respecta pentru ceea ce am facut.
    Daca e sa radem un pic de faza cu norul care vine din Islanda, s-ar putea ca melodiile Vama Veche sa nu le mai auda nimeni :). Sa nu lasam mandria sa strice tot ceea ce am trait frumos.
    Suntem de acord ca spiritul Vama Veche trebuie dus mai departe si ca acest lucru poate fi facut doar daca piesele noastre vor fi cantata in continuare.
    Cea mai simpla intelegere intre noi ar face multi oameni fericiti … Tudor, hai sa facem asta de dragul oamenilor care ne iubesc.
    PS: Traian care este langa mine imi sopteste: “Din Laptarie am o poza cu noi, mi-as dori sa fie vie…”

    RăspundețiȘtergere
  10. viata e un cer cu nori pana la lasarea intunericului, e labirintul stramt al amintirilor, nostalgiilor ori regretelor, lucruri pe care adesea privirea retrospectiva le reconstruieste idealizandul-e; iar aceasta este fundamentala trairii prezente si viitoare. Cat de saraci am fi fara aceste dulci intamplari apuse ( intamplator inseamna in- templum, deci nimic nu este aleatoriu daca suntem dispusi sufleteste sa fim deschisi catre toate zarile). "Ce pierdem, pierdem pentru totdeauna"(O.Paler)... asa sa fie oare, cat de vii sunt unele clipe si intalniri destinale...
    "Tot ce traieste poarta semn
    de timpuriu, ca un dar.
    Daca n-as fi poet
    as fi haiduc si talhar." Esenin

    RăspundețiȘtergere
  11. Liviu, Traian, Tudor, Eugen si Lapi... mi-e dor de voi ma!! Dar nu conteaza.. azi nu e ieri.
    In amintirea vremurilor trecute va dedic "The Band" si o lacrima pe obrazul drept. Care-i orgoliosul acolo!?

    RăspundețiȘtergere
  12. tudor nu mai am rabdare,vreau sa aud piesa..imediat e miezul noptii,sunt nerabdator

    RăspundețiȘtergere
  13. poate va suna cam siropos ce voi zice dar cuvintele tale m-au facut sa lacrimez si sa imi readuc aminte cat de importante sunt cele mai nesemnificative lucruri care formeaza intregul..ne formeaza viata..multumesc tudor chirila

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. 1 mai, Vama veche...se apropie....dar fara muzica ei...ar fi trista, tacuta aproape moarta...Lucrurile in general nu se repara de la sine...si uneori nu se repara niciodata...dar asta nu pentru ca ar fi imposibil...ci pentru ca acest lucru cere un sacrificiu, un sacrificiu enorm...care nu poate fi rascumparat decat de un castig mai important. Uneori adevarul trebuie reinventat, recreat. Nu cunosc detaliile, dar e trist... orice despartire e asa ...dar o a doua sansa exista...daca se vrea. Acestea fiind spuse...nu pot decat sa va urez Succes, si la un nou concert VaMA *2 veche...Melodia e super...Mult noroc si fericire in rate(clipe ca cele de la Brasov), in constiinta(o stare de fapt) si-n suflet (si de drept)! Noi va iubim!

    RăspundețiȘtergere
  16. foarte tare... ai avut noroc, daca plecai cu 15 min mai devreme ieseai printr-un gemuletz de la usa de la intrare, ca era blocata usa (stricata)... app, hruba se numeste "Schwarz Pub", microfonul se intrerupea pt ca nu eram eu acolo... semnat, Luci (KJ rezident in Schwarz, din pacate super spart in seara aia si nu am ajuns la munca) P.S. mi-a zis manageru ca ai sa ne aduci un pahar, te astept cu el sa ti-l umplu. Respect!!!

    RăspundețiȘtergere