[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 24 iulie 2010

Cand eram copil

Cand eram copil se auzeau zgomotele copitelor cailor lovind asfaltul. Cand eram copil bucuria nemasurata era aceea a paharului de apa pe care il beam pe nerasuflate dupa ce veneam de la fotbal. Cand eram copil toate lucrurile erau mari. Atat de mari incat nu-mi faceam probleme ca as putea vreodata sa le ating sus, in varful lor. Cand eram copil credeam cu strasnicie in biletele de la casuta loto pe care le fabricam singur. Cand eram copil vis-a-vis de blocul nostru era o biserica de pocaiti. Saream gardul bisericii, nu pentru credinta, ci ca sa bem apa de la cismeaua fermecata. Cand eram copil imi faceam curaj sa merg cu tramvaiul. Atunci, tramvaiul ar fi putut sa ma duca oriunde. Cand eram copil am vazut un mort pentru prima data. Pe doamna Dezideriu. A fost atunci cand m-am gandit ca painea de la mort are gust de lumanare. Ma furisasem in dormitorul alor mei si am privit mult cum doamna Dezideriu se uita la cer cu ochii inchisi de pe platforma unui camion pe care asezasera cosciugul ei. Cand eram copil numaram nucii de pe drumul spre mare. Cand eram copil aveam unde sa ma cuibaresc. Cand eram copil toamna era speranta, iar vara nesfarsita. Cand eram copil doamna Marioara ma striga inapoi acasa. Cand eram copil nu transpiram abundent. Nu imi era cald. Imi era doar frig atunci cand era frig cu adevarat. Cand eram copil plangeam fara sa ma gandesc la alte lucruri in acelasi timp. Cand eram copil plangeam si ma gandeam la lacrimile mele. Cand eram copil radeam pana ma durea burta. Cand eram copil nu tanjeam si nu mi-era dor. Cand eram copil iubeam fara sa stiu. Ii iubeam pe ei. Ei doi. Cand eram copil erau mari si se aplecau catre mine. Nu-mi faceam griji ca as putea sa-i ating pe crestetul capului.

29 de comentarii:

  1. cand eram copila toata lumea imi oferea iubire, simteam asta chiar si din priviri... cand eram copila, eram cu adevarat fericita.. fara nici un fel de ganduri...

    RăspundețiȘtergere
  2. am fost copii si asta e chintesenta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand eram mici,totul era mai pur. sau era pur de-a binele. sau asa vedeam noi lumea. ca sa vezi, ultima oara cand m-am simtit copil a fost anul acesta in vama la folk you, pt ca nu m-a mai interesat nimic. m-am abandonat si atat. apoi, dupa concertul vostru, am gasit telefoanele ybarnaite pana la epuizare> mama, sora, cumnatul...
    si atunci m-am trezit si nu am mai fost copil.
    ce trist!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si acum de ce nu poti fi copil? ce te opreste?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand eram copil lumea era un bol de cristal in care ningea tot timpul cu fulgi de zahar...

    RăspundețiȘtergere
  6. vremea si vremurile s-au schimbat mult de cand eu am lasat in urma copilaria. imi amintesc si acum o ploaie lenesa, calduta in satul bunicilor mei, unde eu imi petreceam o mare parte din zilele copilariei. Bunica imi spunea ca o astfel de ploaie aduce somnul. Ma lua in brate si imi canta, iar eu ma uneam cu cele mai frumoase vise din lume si ma lipeam de pieptul ei. Acum regasesc micul sat fara bunica mea si cu multe case parasite de oamenii care au plecat sa munceasca prin lumea larga, ptr ca aici ar fi murit de foame.Vremurile acelea erau frumoase. Cu porumbul facut la jar, seara alturi de alti copii pe ulita ingusta, cu merele furate din gradina vecinului, pe care le imparteam corect unii altora, cu pisicutele pe care noi fetele le dezmierdam, dupa ce baietii le aruncau in aer ca pe niste pietroaie, cu painea facuta la cuptor pe care bunica imi ungea miere sau dulceata, cu juliturile de pe genunchi dobandite dupa ce ma cocotam pe garduri sau prin copaci, cu bicicleta mare si verde a bunicului meu de pe care nu puteam niciodata sa ma dau jos fara sa tip de frica, cu soarele in brate, cu luna dupa mine. Totul era ca o poveste, iar eu eram un copil fericit. De doua luni de zile sunt mama, am o fetita, o cheama Anastasia si de multe ori ma gandesc cum va arata copilaria ei... Din pacate nu cred ca va mai fi ca a mea. Azi nici macar ploile nu mai sunt ce-au fost... Demult nu am mai admirat o ploaie lenesa, calduta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Copilarie e cel mai frumos lucru :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand eram copil, lumea imi parea frumoasa, buna, cu gust de fragi si zmeura

    RăspundețiȘtergere
  9. ce noroc ca am fost mici candva. acum avem cel putin aminitrile.

    RăspundețiȘtergere
  10. Tudor nu uita ca nu ne obliga nimeni sa crestem mari...

    RăspundețiȘtergere
  11. Copilăria e și o stare de spirit. Eu o trăiesc încă. Și nu neapărat în manniera Michael ;)) dar unde e natură, iubire, aer curat poate să există încă și bucuria copilăriei.

    mai multe și într-o manieră destul de vulgară uneori, am pus pe:

    http://kirus-ultimadecada.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  12. Copilăria este și o stare de spirit. O poți trăi oricând dacă ai parte de natură, aer curat, iubire, liniște ...

    am scris mai multe despre astfel de lucruri, despre viața din România uneori, într-o manieră uneori vulgară, pe http://kirus-ultimadecada.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  13. Cum zicea si Constantin Brancusi: "cand nu mai esti copil, ai murit demult". ar trebui sa ne mai dematurizam...

    RăspundețiȘtergere
  14. Intr-o buna zi toti pasim din copilarie in iad... pentru ca muscam hoteste din merele vecinilor si iubim pe cei DOI, suntem pedepsiti si trimisi la munca silnica... in maturitate...

    RăspundețiȘtergere
  15. scrii frumos, insa incepi sa semeni putin cu coelho... si asta nu este neaparat un compliment! te pupa mamaie!

    RăspundețiȘtergere
  16. Cand eram copii...ne doream ca lumea celor mari sa devina cat mai repede lumea noastra...A fi necajit cand erai tratat ca un copil...iti reaminteste cu timpul....fericirea acelor clipe...Ramanem copii in mica sau mai mare masura...dar si asa... e o copilarie adulta...:)

    Old times, but gold memories...:)

    RăspundețiȘtergere
  17. falimentul raiului

    într-o seară târziu a sunat la uşă un înger retard,/
    un pachet de muşchi cu aripi, fost bodyguard//

    www.ivcelnaiv.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  18. le spun multora asta: a real man is that who is not ashamed to recognize the cild within. undeva in tine e inca un copil. lasa-l sa iasa la suprafata. si nu-i mai plange plecarea. el e aici,e in tine, in noi.

    RăspundețiȘtergere
  19. ...universul acela a disparut. Toate nu sunt acum decat niste trairi pe care ai construit alte amintiri si peste care o sa pui alte trairi si alte amintiri...pana cand primele vor fi atat de sterse incat nu ai sa mai deslusesti nimic...

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  21. "Când încetâm să fim copii, începem să murim". Poate de aceea, când suntem copii suntem atât de plini de viaţă. Deci, "să fim copii, pentru încă o zi!" (măcar)

    RăspundețiȘtergere
  22. toti suntem copii. inca. doar ca am uitat...

    RăspundețiȘtergere
  23. Am 39 de ani. Am aceleasi ganduri despre copilarie ca si tine. Mi-a placut sa ma plimb cu bicla, sa stau si sa rad cu prietenii, sa ne uitam la stele si sa ne dam seama cat de mici suntem.

    RăspundețiȘtergere
  24. Cand eram copila, grijile erau pe umerii parintilor mei.

    RăspundețiȘtergere