Muzica. Muzica. Muzica.

Bai, deci nu e bucurie mai mare decat sa-ti iasa un cantec. Se umple inima de curent electric. Si nu e nimic mai reconfortant decat s-o iei de la inceput, cateodata. Eliberati de convingerea ca tot ce am facut pana acum era bun zburdam printre linii melodice noi si ne EXPRIMAM. Asa a fost azi. Ne reprosam lucruri cu zambetul pe buze. Un groove de tobe nu-mi place mie? Schimbam. Nu e buna vocea? Schimbam! Suna vechi? Incercam altceva. Incercam, incercam si iar incercam. Hai sa modulam aici cu un ton. Bai, esti nebun? Nu se practica. Uite ca acum se practica. Asculti o data, de doua ori. Suna ciudat. A treia oara simturile tale educate de influente incep sa accepte. Nu mai e presiunea celor saisprezece piese de pana acum. Am hotarat ca facem altele. Si facem. Respiram usurati. E un debut. Am avut candva succes. Acum o sa avem din nou. Dar e mult mai simplu de la inceput. Nu trebuie sa demonstram nimic. O noua generatie creste cu noi. Sau poate invers. Noi crestem cu o noua generatie. O sa fac un cantec despre vise si pasiuni. Un cantec despre un vis pe care trebuie sa-l tii in viata. Ceva pentru care merita sa traiesti. Toti ospatarii din New York sunt actori. Majoritatea nu joaca si de aia trebuie sa se intretina. Dar o fac cu gandul la visul lor. Lupta pentru el. Au pentru ce trai. O sa traim mereu pentru cate un cantec. Cinci minute de bucurie si mesaj. Un cantec bun merita o suta de incercari ratate. Dar mai presus de toate, faci ce-ti place. Unii traiesc pentru vacante. Altii traiesc pentru munca. Altii traiesc prin munca. Poate ca toti au dreptate. Sincer, nu prea imi mai pasa. Inteleg ca trebuie sa-i dau la o parte cu gratie pe cei care nu gandesc ca mine. Nu-i elimin. Ma feresc din calea lor. Undeva in lumea asta or fi vreo doi trei care cred in ce cred eu. Care asculta aceeasi muzica. Un cantec despre un vis. Un vis despre un cantec. Muzica. Muzica. Muzica.