Nimic important

N-am avut de ce sa mai scriu. S-au intamplat multe lucruri in ultimele zile care meritau cateva articole pe blog, dar nu mi-a venit sa scriu si pace. Sincer, nici acum nu prea-mi vine sa scriu nimic. Cuvintele nu se leaga, ideile nici atat. Sunt patruns din ce in ce mai tare de sentimentul ca orice publici pe internet aluneca intr-un soi de derizoriu zgomotos. Mereu e cate unul care stie "cum sta treaba" si ar face lucrurile mai bine dac-ar fi in locul tau. Ma rog, nici asta nu merita vreun comentariu. Cred ca am nevoie de o pauza de la blog. Exercitiile de sinceritate maxima nu se pot practica pe internet. N-am niciun chef sa-mi rastalmaceasca sentimentele niste porecle care nu inseamna nimic. Cateodata ai nevoie de oameni cu rabdare in jurul tau. Rabdarea de a asculta. Din pacate nici prietenii mei buni nu mai au rabdare. Se asigura ca sunt bine si trec la subiectul urmator. Probabil ca e boala zilelor noastre. Aceea de a descarca mai mult decat am putea sa incarcam.
Sesizez in jurul meu o pofta nebuna a oamenilor de a vorbi despre ei insisi. De parca trebuie sa expui public orice fel de realizare. In orice domeniu. Facebook nu ajunge. Pe diferite subiecte de discutie se gasesc tot soiul de specialisti competenti a caror experienta personala are rol de expertiza. La naiba. N-am chef de oameni care-mi smulg vorba din gura pentru ca intuiesc ei ce am de gand sa spun, ba mai mult, au si o rezolvare a discutiei sau o solutie. Te lasa cu gura cascata si renunti. Candva, am fost si eu asa. Preluam controlul. Eram detestabil. Acum aleg sa tac mai mult. Si stiu ca tacerea asta va produce o schimbare in mine.

Poate ca n-ar trebui sa mai scriu. Voi aveti nevoie de un imbold. Nu sunt omul vostru astazi. Mi-am pierdut incurajarile prin trafic. Primavara nu reuseste sa imblanzeasca orasul asta in care fiecare trage pentru el. Pana si intr-o discutie.
Un culoar, o viata, o moarte. Propozitiile ies greu. Se scurg ca o lava groasa care se intareste. Nu mai stiu care a fost ultimul lucru frumos pe care l-am auzit. In general lumea se exprima in poze. Click si pac. Te-ai exprimat. Vorbim urat altminteri. Nu ne alegem cuvintele. Avem poze.
Un prieten are o fetita in clasea a sasea. Colegii ei o saluta tandru pe ea si pe alte fete din clasa: - Ce faci curvo? Se hahaie si pleaca.
Peste zece ani aceeasi copii vor deveni puberi si nu vor intelege de ce nu pot face sex cu orice femeie daca i-au oferit bani. E clar, nu sunt omul vostru astazi.