[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 15 octombrie 2012

Jurnal de Atena

Și am ajuns la Atena. Aseara pe aeroport m-a acostat poliția. - Actele vă rugăm! - Ce faceți la Atena? - Sunteți turist? - Ce business? - Cât stați aici? Ultima întrebare m-a enervat și am răspuns și eu cu una: chiar trebuie să răspund la toate întrebările astea? Comisarul s-a enervat și s-a gândit rapid să mă pedepsească: luggage check. M-au dus într-o cămăruță și mi-au răscolit bulendrele. Nu m-am împotrivit. Apoi, polițistul cu mănuși de plastic a vrut să verifice rucsacul. - Nu prietene, pe ăsta îl deschid eu. Am o camera foto cam scumpă și nu vreau s-o atingi matale. N-am reușit să traduc matale în engleză, dar în principiu cam asta i-am spus. M-au lăsat să plec. Oi avea față de infractor, m-am bucurat eu in sinea mea, căci interpretez rolul unui sef de bandă de spărgători.

In drum spre hotel i-am propus Tetei să ne oprim la un gyros și am aterizat fix in Exarhia, zona de protest și de stânga a Atenei. Zona antiguvernamentală, un fel de cartier studențesc și boem în care poliția nu se încumetă să intre cu una cu două. Ne-am oprit lângă un mic părculeț extrem de animat. Parcă era miting. Teta mi-a spus că așa se întâmplă în fiecare seară, oamenii se adună grupuri, grupuri, deschid băuturile și stau de vorbă. Mă gândeam în sinea mea, să fie astea ultimele reminiscențe ale democrației ateniene? Boschetari, laolaltă cu studenți și cu pensionari sau cu băieți de cartier străjuiți de terasele la care turiștii se inghesuie sa miroasă parfumul Atenei.

Ne-am plimbat puțin pe străzile din  Exarhia. Afișajul ilegal din București e o glumă proastă pe lânga ce vezi în Atena. Pare că mișcarea a scăpat de sub control. La fel si grafitti-ul care a devenit o iederă ce împânzește casele și micile blocuri din Exarhia. O iederă care împrejmuiește parterul. Ai senzația ca desenele și inscripțiile nasc clădirile. Pe un zid scrie: Don't give me loan, give me some substance. Fotografiez. Mergem mai departe și mă gândesc la dezbaterea asta nesfârșită despre Grecia. Până la urmă, Uniunea Europeană nu va putea să reziste. E ca un schizofrenic ambivalent. Mentalitățile nordului și sudului. Raportarea la ideea de muncă. Chiar și clima. Nemaivorbind de moștenirile culturale. Italienii nu-și vor putea bea cafeaua cu suedezii decât în vacanță. Altminteri, suedezii vor fi la muncă la ora la care italienii își vor bea cafeaua.

Ajung la hotel. Nu pot să adorm. Intru pe net. N-am ce căuta. Ies. Mă gândesc la biografia lui Pacino. Mai am puțin și o termin. Ce paradox: unul dintre cei mai reprezentativi actori ai Hollywood-ului, întruchipare vie a visului american, starul de cinema, e format la școala lui Stanislavski, îl venereaza pe Shakespeare și dacă vine vorba de alți dramaturgi nu ezită să-i numească pe O'Neill, Cehov și Strindberg. Și când te gândești că în România, la UNATC, studenții la actorie au ajuns să își dea examenele cu "remake-uri" după scene din filmele de la Hollywood. Ce ironie, nu?

4 comentarii:

  1. Să ai grijă cu ăia de pe-acolo...să nu pățești ceva:).Multă baftă la filmări și te asteptăm în România la teatru...Biloxi Blues!:)
    Pa-pa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi romanii suntem mai dubiosi de fel... :) Spor!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. un pic cam prea multe probleme ne pui in scriitura asta, Tudor.... de inteles ca nu puteai sa adormi...
    personal, ideea de final ma atinge cel mai tare si ma intreb de ce procedeaza astfel studentii, asta este "trendul" sau asa se vad ei, un remake al starurilor hollywoodiene? Eu vreau sa sper ca mai mult, sau "mai altceva"...

    RăspundețiȘtergere
  4. Un singur lucru imi este neclar: in tot acest timp erai incaltat cu UGG-urile??

    RăspundețiȘtergere