[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 4 octombrie 2007

Lacrimi de batranete

Mainile ii tremurau ritmic pe bratele scaunului cu rotile.Picioarele tremurau si ele lipite strans unul de altul ca intr-o imbratisare care le-ar fi aparat de frig.Fata zbarcita de durere,umilinta si trecerea timpului parea o harta cu raurile secate ale vietii imprimate in piele.
Batranul privea in jur cu o expresie schimonosita intr-un strigat mut de ajutor.Ochii inlacrimati de secretiile bolii aveau ceva din candoarea unui copil care se pregateste sa intrebe ceva.Exprimau si curiozitate in acelasi timp: - Aveti ceva pentru mine? Ne intoarcem in salon? Ce a mai zis doctorul? La cat mancam azi? Toate aceste intrebari se regaseau in privirea umeda si neajutoarata a batranului.

In contrast cu nemiscarea lui tremuranda viata se perinda pe langa el luand forma oamenilor care travesau culoarul spitalului in forta, galagiosi, preocupati, grabiti sau neatenti.Batranul statea in scaunul lui cuminte, resemnat cu ochii larg deschisi a intrebare si speranta... Daca te-ai fi apropiat de el ar fi incercat un zambet care sa-l ajute sa te retina acolo langa el stiind ca altminteri situatia si figura lui respingatoate te-ar fi indepartat.

Zambetul ar fi insemnat, in caz ca te-ai fi apropiat, un fel de confirmare a nevoii lui de a te auzi pe tine, pasager mai tanar al vietii cum il incluzi si pe el in goana ta nebuna.Nimeni nu se apropia insa.Pana si asta puteai citi intre cristalin si lichidul transparent care se forma la baza ochilor si din cand in cand se rostogolea pe fata zbarcita formand lacrimi.Nu de durere.De batranete.Lacrimi de batranete.

Acolo pe culoarul spitalului batranul astepta, nemaiasteptand nimic.- Hai,esti gata? Aoleo, iar ai facut pa tineee?Ce dracu ma fac io cu tine?Pai ce iar vrei sa intri la dom' doctor?Pai dom' doctor are si alti bolnavi doar n-oi fi numai tu!Ia bre mainile alea d'acolo ca nu pot sa-mping carutu'...Aoleo iar te-ai pisat pe tine...

Pe holul spitalului o fetita cu aparat dentar rasfoieste o carte mare si groasa...
Ridica ochii spre mama sa: - Mami ce inseamna umilinta? vadit surprinsa femeia face o pauza si raspunde: - Umilinta e cand nu esti cuminte, mami, cand nu esti cuminte.
Un barbat in halat albastru impinge plictisit caruciorul batranului cu maini tremurinde.

15 comentarii:

  1. Hmmm..intotdeauna m-au impresionat batranii si povestile lor...Povestea spusa e tine e doar o particica din intregul dureros numit viata..
    ...trist...

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.protv.ro/petitie

    RăspundețiȘtergere
  3. E trista batranetea...E cumplita singuratatea..la orice varsta.Iar cand esti si batran si singur,cum se intampla in multe cazuri,cred ca e groaznic... :(

    RăspundețiȘtergere
  4. pana acu 3 ani priveam batranii altfel, acum 3 ani a murit bunica mea, femeia care m-a crescut, o a 2-a mama... de atunci nu mai sunt la fel! poate cand ai mei vor fi batrani imi va revenii acel sentiment... cu toate ca nu vreau sa ma gandesc la asta... imi e frica de batranete pentru ca asta inseamna apropierea de moarte...:(

    RăspundețiȘtergere
  5. Niciodata nu am inteles de ce imi dau tarcoale lacrimile de cate ori vad un batran.Ochii le seamana cu ai copiilor, curiosi, inocenti si cer ajutor.Nu stiu de ce nevoia lor de ajutor e inconjurata de atata tristete, poate din cauza nerabdarii noatre.

    RăspundețiȘtergere
  6. special pentru voi:

    http://www.trilulilu.ro/rorien/2c36aa3f5ffe06

    RăspundețiȘtergere
  7. Povesteste-ne, tudor chirila, si despre farmecul neefemer al singuratatii frumoase, despre lumina unor pelerini (prin viata) straini de durerea pe care o naste absenta celuilalt. Uneori cred ca stii solitudinea asta, ca o pretuiesti cum se cuvine. Sensibilitatea si inteligenta ta o cunosc fara dubiu, intreaba-le pe ele.. :) Adu, din cand in cand, cate ceva de pe unde calatoresti, poate mai rar, dar povesteste celor care n-au ajuns inca pe-acolo.. Io-s acum sub vraja soarelui acestuia de octombrie si, desi trecutul meu e bun prieten cu emotia covarsitoare in fata neputintelor blajine ale batrinilor (multi)pe care i-am indragit, ma gandesc acum ca trebuie sa stii si reversul neputintei si ca ai sa scrii cu poezie despre asta.. Mmm?

    RăspundețiȘtergere
  8. Am citit acest post si mi-au dat lacrimile.Ma intreb cati oameni se mai gandesc la asa ceva in ziua de azi...Pentru ca in secolul asta al vitezei,toate o iau razna.Oamenii trec nepasatori pe langa ei.E trist.:(

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai Tudore, cine a scris " Copilul si durerea" ?
    Eu stiu sigur ca nu tu, dar astept sa vad daca poti sa recunosti.

    RăspundețiȘtergere
  10. batranetea..a 2 a copilarie ?sa fie doare un nou inceput ..spre.SFARSIT??
    am ajuns la opusul vietii..

    RăspundețiȘtergere
  11. foarte trista poovestea:-<
    mereu oamenii privesc batranii k pe niste obiecte inutile..

    p.s: chiar conteaza cine a scris versurile la copilul si durerea??e o mel buna doar atat conteaza...parerea mea;)

    RăspundețiȘtergere
  12. aceasta povestioara m.a facut sa ma gandesc la bunici....mai ales la bunicu'....la copilarie...si la trecerea anilor peste chipuri dragi mie....

    RăspundețiȘtergere
  13. Indiferenta, umilinta si neputinta. Cruda ecuatie, din nefericire o intalnesti la tot pasul. Neputinta si frustrea sunt mult mai accentualte atunci cand pe langa discomfortul emotional, practic nu poti face nimic. O vorba buna poate ajuta, dar nu tine de foame si multumire sufleteasca. S-ar putea ca la un moment dat, cu totii sa avem nevoie de ingrijire si de atentie.

    RăspundețiȘtergere
  14. Un text special scris de cineva cu o sensibilitate aparte. Mi-ar fi placut sa te cunosc. Esti unul dintre oamenii-poveste. Si oamenii-poveste sunt tot mai rari...

    RăspundețiȘtergere