[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

duminică, 21 octombrie 2007

Sufletul meu.Definitie.

Ma gandesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereti de tabla si ecou nesfarsit.

Intr-un colt zace inima ...

Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...

16 comentarii:

  1. Daca peretii sunt din tabla poti citi urmele raniilor trecute si uite asa ecoul reciteste zilnic istoria ta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma gandesc la sufletul nostru ca la un sipet de comori,fiecare are unul...il cara cu el toata viata...la unii e plin si atunci merg parca mai greu..la unii e foarte usor si acestia alerga prin viata fara sa-i observe pe cei din jur. Cel mai greu e cand incerci sa afli ce e in sipetul celuilalt...sunt momente rare cand cineva ridica putin capacul si poti sa vezi ce e inauntru ...in rest trebuie sa ghicesti...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sufletul meu ar fi trist intr-o astfel de camera. As deschide larg ferestrele, sau mai bine, as sparge un perete si mi-as lasa gandurile sa fie atrase de lumina soarelui...si mi-as rostogoli inima in iarba :):) saraca...nu merita pusa la colt :):)

    RăspundețiȘtergere
  4. in sensul ca (sunt sigura ca ai inteles) cat de mare e lumina de sus,si cat de luminoasa e camera?

    RăspundețiȘtergere
  5. trist.. gandurile nu au ce cauta in suflet. mereu am considerat ca acolo unde incepe ratiunea inceteaza simtirea

    RăspundețiȘtergere
  6. ma gandesc la sufletul meu ca la un...ciorchine de struguri, in jurul caruia roiesc ...viespi!

    RăspundețiȘtergere
  7. http://www.buzzlife.ro - Un site creat special pentru tine

    RăspundețiȘtergere
  8. imagineaza-ti ca in curand tabla ta o sa rugineasca...
    cum te simti?

    RăspundețiȘtergere
  9. NU cred ca asta e sufletul...uite citind ce ai scris tu, incerc sa ma gandesc la cum imi vad eu sufletul..si nu pot..e prea complex pt a-l imagina, vad numai gauri negreu..poate asa si e.dar gandurile nu sunt, sunt doar o expresie a lor, transpusa in gauri negre.GAndurile trec insa urmele raman

    RăspundețiȘtergere
  10. si totusi sufletul e cel care ramane dupa moarte!

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu imi inchipuiam altfel Sufletul tau...
    Avea cumva, forma unei chitari...
    Atinsa fin de toate simturile tale ce se materializau in note si in versuri, vibra cantand singurul cantec pe care il stia... Iubirea. Trecatorii zambeau, copiii se simteau in siguranta iar Ea era fericita... Stia ca i-l compusesei ei... >:D<

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere