Celulita la copii, indolenta la adulti

Ma uit la copiii tineri. Si, vreau sa spun, copii. Zece, doisprezece ani. Si ma infior. Ii vad pe marginea bazinului, grasuti si cu celulita. Mi-aduc aminte ca la mine in curte erau copii grasi, dar CELULITA? Parintii nostri nu aveau cum sa faca greseli. Cand lupti cu infometarea nu-ti pui problema grasimilor, ci mai degraba pe cea a lipsei vitaminelor sau a proteinelor. Gasca de la bloc crestea cu mancare facuta in casa, adesea fara carne. Oricum, in niciun caz cu excese. Se facea piata, aia care era. Verdeturi, legume, fructe. Dupa parerea mea, e inspaimantator ce se intampla acum. Si, in aceasta lumea a hiperofertelor, parintii joaca rolul decisiv in alimentatia copiilor.

As interzice cu desavarsire orice Fast Food pana la paisprezece ani. As folosi Coca-Cola ca pe o ciudatenie a gustului, in niciun caz ca pe o sursa de hidratare. As selectiona atent din puzderia de dulciuri. As forta copiii sa se miste. In definitiv, depinde de noi. Exista o educatie a gustului pe care cred ca putem s-o formam foarte usor copiilor. Cred ca limonada cu apa minerala poate sa inlocuiasca cu succes bauturile carbogazoase. Cred ca jocurile pe calculator pot sa apara mai tarziu in viata copiilor. Intre timp, li se poate cultiva pasiunea pentru baschet, fotbal, inot sau orice alt sport care iti solicita conditia fizica.

Fetita prietenului meu, Cristi, are zece ani si nu poseda telefon mobil, desi asta o face unica in anturajul sau. Cu adevarat important este ca a inteles telefonul mobil ca pe un moft la aceasta varsta si poate trai foarte bine fara. Inainte sa ne nastem cu telefonul mobil in mana cred ca e cazul sa ii facem pe copii sa inteleaga ca se poate si fara. Pentru ca altfel vom incepe sa dam nastere unor mutanti care-si pierd instinctele primare, atat de necesare. Recunoasteti ca daca ramaneti in pana cu masina primul gand nu mai este acela de a rezolva sau a depista problema. Vreti mai degraba sa sunati pe cineva. Este un inceput de alienare. Ma lovesc zilnic de prichindei grasi, cu celulita si cu tate in loc de piept. Da, baietei cu tate. Si nu pot sa nu ma gandesc ca respectul pentru corp, care este intr-adevar casa spiritului, se diminueaza pe zi ce trece.

Daca forma fizica a ajuns aidoma unui precept moral transmis din generatie in generatie si nu o preocupare comunicata genetic inseamna ca traim intr-o societate amorala. Burtile televizate, mancaii si colacii de pe solduri vin sa confirme cele de mai sus.

Celor care vin pe aici le sugerez sa incerce sa-si respecte corpul. Ar fi interesant sa fim o comunitate de oameni care isi cultiva trupul si isi salveaza spiritul.