Pactul cu Rock'n Roll-ul

Fratilor, acest articol n-are nevoie de nici un fel de nuanta sau incercare stilistica. Voi fi aspru si direct intocmai ca spectacolul de aseara. Spectacol? Ce spectacol, frate, ca-mi curge sange din urechi si mai am nevoie de doi plamani. Ne-au spart. Batranetea pur si simplu nu se potriveste anumitor oameni. Nu lui Angus Young sau Brian Johnson. Iar nemtii stiu sa asculte AC/DC.

Spectacolul tribunei a fost halucinant. Inainte de intrarea in stadion se predasera armele. Cei trecuti de primul filtru si care erau mai sus cu un damb decat noi, cei care veneam, se pisau linistiti in vazul lumii. WC-urile nu mai faceau fata pentru ca la AC/DC se vindea bere la litru. Cred ca eram singurul fara tricou cu inscriptie. La Shook me all night long eram la coada la bere, dar cand a inceput m-am napustit inapoi in stadion. Imaginea era apocaliptica. Nu stiai unde sa te uiti. 80.000 de mii de oameni erau ca unul. A inceput o ploaie torentiala.

Angus Young dezbracat. In short si la bustul gol. Cortina de ploaie. Nemtii in delir. Tribunele tremurau la propriu, se clatinau pentru ca zeci de mii de oameni sareau. Nimeni nu statea jos. Nimeni. Erau doua variante: or erai dupa bere, or in picioare. Sunetul iti sfasia urechile efectiv. Brian Johnson avea patru mii de coaie in voce. Si canta zid. Rock'n roll fara nuante, fara figuri, simplu si direct. Despre tarfe bune si barbati transpirati cu greutate-n pantaloni si bratu' greu. Muzica despre sex si bautura. Fara depresii si dezamagiri. S-a cantat o singura balada. Hahahaha. The Jack. La Let there be rock Angus a facut solistica aia care te scoate din minti. S-a tavalit pe scena care baltea de apa.

Stadionul urla, noi urlam. Bere, multa bere. Betivi, da, betivi. Angus parca nu se mai opreste. Ploua si mai tare. Nu misca nimeni. Highway to hell. Mi se zbarleste parul. La refren ai senzatia ca tuna. Nu tuna. E reverbul care se intoarce din 80.000 de piepturi. Nu poti sa nu canti. Nu poti, pur si simplu. Brian Johnson fuge de nebun. Unde naiba se duce? Se arunca inainte si se agata de o franghie. E funia unui clopot imens. Au umflat-o si pe Rosie. Mare de tot. Tate mari carne multa. Decolteu imens. Nu mai poti sa gandesti. Gandesti doar chitara si chitara si chitara si chitara. Ce naiba fac astia cu noi? Ce naiba fac ei cu noi? Nu te poti opune. Te duci cu muzica si cu berea si cu Angus Young pana la capat.

Trag tunurile, normal. We salute you. Nu pot sa nu ma gandesc la razboi. Parca e o chemare la razboi. 80 de mii de nemti care au baut bere din halbe de 1 litru canta versuri si refrene simple cu ochii tulburi. E o reteta infailibila. Angus e un zeu. E zeul Gibsonului. E mai mult decat chitara. E religia chitarii. Si-a vandut sufletul chitarii. In schimb, a primit tineretea vesnica. Chipul imbatranit? Mare cacat! Doar o problema de estetica. Ieri seara am vazut pactul cu rock'n roll-ul. Ieri seara am inteles despre ce e vorba in rock. Rock'ul nu e despre libertate, sex sau droguri. Rock'ul este despre AC/DC!!!!!

P.S. Daca AC/DC ar canta cu clapa ar fi cea mai mare jignire adusa rockului pur :)
Cel mai mare dezastru al trupei ar fi ca Brian Johnson sa-si piarda raguseala :)
Am citit ca un ziarist englez spune ca AC/DC nu aduce nimic nou. Mi se pare o afirmatie imbecila. E ca si cum am vrea sa evolueze painea.