[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 16 septembrie 2010

Chirias in Romania

As porni o revolutie, dar sunt prea egoist. Si nici puterea nu ma excita in forma asta. Cred ca toti marii revolutionari au fost obsedati sexual. In ce ma priveste, n-am tras inca o concluzie in sensul asta. Apoi stau si ma intreb. La ce-mi foloseste ca sunt curat, daca nu ma urc pe baricade? Daca nu ma bag intre ei, sa le arat cat sunt de murdari si de rai.

Apoi imi spun ca treaba mea e sa fac teatru, film, sa cant, sa invat. Si cercul vicios ajunge si in dreptul meu cu casuta pe care scrie: pentru cine sa mai faci teatru, film sau sa canti, de la cine sa inveti daca nu te-ai implicat niciodata, daca n-ai avut curajul sa te agati de manerul rosu si sa-l tragi in jos? Acum publicul tau e inlocuit de publicul lor. Iar publicul lor se complace intr-o cadere libera. Eu nu vreau sa cad. Cercul vicios se roteste si mizele mele sunt aruncate gresit. Crupierul imi ia tot cu sange rece.

Sunt chirias in tara mea. Taxele pe care le platesc sunt pretul chiriei. In schimbul acestor bani sunt lasat sa locuiesc in Romania. Ma lasa sa si vorbesc, desi nu ma asculta. Nu e o locuinta extraordinara, nici vorba, iar proprietarii nu se preocupa decat sa-si incaseze banii la timp.
Senzatia ca nu am tara mea e dureroasa. Poate ca in diaspora as fi resimtit mai putin aceasta durere. O plecare asumata e o suferinta asumata. Viata a ales pentru mine sa raman. Inca.

Apatrid in propria-mi tara poate suna paradoxul meu. N-am vorbe si nu mai am nici macar ura. Ar fi fost bine sa-i pot uri pe toti iresponsabilii astia nebuni. Ura e un combustibil. Indiferenta, nu. Indiferenta nu hraneste nimic. Dar ucide la randul ei printr-un soi de exterminare lenta. E ca un camp pe care nu mai creste nimic de la prea multe pesticide.
In Romania nu mai creste nimic. Creste doar o stare de perplexitate gatuita.

Nimeni nu e in stare sa-si elibereze urletul. Pentru ca e greu sa urli cand esti singur. Iar noi, romanii, suntem singuri. Fiecare pentru sine. Urletul se naste in colectivitate sau macar atunci cand pe partea ailalta a prapastiei are cine sa te auda, atunci se desfac baierele sufletului care sa nasca urletul.

Senzatia ca sunt batjocorit nu ma face sa-mi revin. Inca sper ca e o senzatie. Contrar aparentelor sunt un individ pozitiv. Evit inca sa inteleg ca sunt batjocorit. Asta ma transforma intr-un masochist. Bine ai venit in Romania, straine.

Daca vrei senzatii tari si un popor pestrit in mijlocul caruia sa-ti petreci cativa ani din viata e ok. Ce-ti putem oferi? Pai ar fi multe. Iti rastalmacim bolile si iti gresim diagnosticul - asta e supercool- vei trai mereu la maxim, intr-o confuzie vecina cu nebunia. E supertare. Te putem tine ore in sir blocat in trafic si cand vei simti nevoia sa protestezi te lovim si te injuram. Avem pornografie peste tot si aproape legal. E suficient sa-ti faci abonament. Pregateste-te sa fii complet neinteles. Niciodata un strain n-a fost mai aproape de charisma genialitatii ca aici, acum, la noi. Numai la noi cele mai simple lucruri se pot transforma in veritabile enigme. Sfinxul e la orice colt de strada. Orice functionar public iti poate schimba destinul cu cel putin trei intrebari. Avem mizerie morala constanta. Te-ai plictisit de convenientele si sabloanele societatilor civilizate? Ti-e dor de tradari si pumnale in spate? Vrei sa asisti la lucraturi fara subtilitate? Te excita sa n-ai incredere? Vrei sa simti gustul exotic al principiilor terfelite? Iti oferim asta in pachetul standard, straine. Nu-ti cerem sufletul. Iti vrem doar banii. Alege sa traiesti la limita, alege Romania. Alege sa cazi. Liber.
Da, avem multe de oferit celor care vor sa traiasca altfel.

Ma deranjeaza ca am redefinit speranta prin partile astea. Pana acum putin timp speranta era un declansator. Era o tableta efervescenta aruncata in paharul cu mizeria de zi cu zi. Fuzionand cu mizeria, speranta mai nastea vise plapande. Acum speranta e o grenada amorsata.
Esti un sinucigas daca mai speri. Iti mananci din propria viata, iti infuleci propriul timp. Esti nebun.
Pe terenurile de lupte se bat ei, cei pe care i-am lasat sa ne conduca in timp ce dormeam. Se bat pana la sange, pana cand unul dintre ei moare. Zona de conflict e inconjurata de garduri inalte impletite cu sarma ghimpata. In spatele gardurilor multimea priveste balind. Victoria nu se va sarbatori. Multimea nu va primi halci de carne sau bani. Nimic din toate astea. Ne uitam totusi. Cu gurile cascate si degetele infasurate pe sarma, stam agatati de gardul protector si privim infometati.

Da-l in pula mea de zambet, urla cineva prin megafoanele care anunta scorul. Da-l in pula mea de gand care nu reuseste sa se mai inchege. Si asta ma doare. Sunt intr-o permanenta stare de avort. Toate gandurile mele mor in cateva saptamani, jalnici embrioni care n-apuca metamorfoza. Creierul mi-e naclait si sunt paralizat. N-am chiureta, n-am anestezic. Am ceva apa fierbinte in speranta ca vreun gand va reusi sa se nasca si sa-l pot creste pe langa gardurile cu sarma ghimpata.

Intrebarile imi dau o stare de voma. Nu mai intreb nimic. E important sa nu mi se faca greata. Oricum ar raspunde evaziv. Asta m-ar ameti si mai tare. Mi-ar tulbura urechea interna. Acolo unde se formeaza echilibrul. Unde se formeaza echilibrul in tara asta? In fiecare dintre noi. Care noi? In fiecare dintre mine. Oricum, cei care gasesc echilibrul nu intind mana catre cei care bajbaie in vertij. Nimeni nu echilibreaza pe nimeni. Balansul ne defineste. As fi vrut sa-i intreb multe lucruri. Mi-e frica sa nu vomit.

Cat de imbecili sa fim incat sa credem ca o balada populara defineste un popor? Nu balada populara defineste poporul, ci insasi optiunea poporului pentru balada.

Spuneti copiilor vostri ca nu avem istorie. Spuneti-le ca sunt liberi sa aranjeze haosul. Spuneti-le ca n-au nimic in afara pamantului pe care il locuiesc. Lasati-i sa-si faca tara pe care o simt. Si, cine stie, poate atunci vom avea si noi o epopee. O tara care moare trebuie sa lase loc unei tari care se naste. Istoria? In halul in care am ajuns e un detaliu. Trecutul? Un vis urat. Viitorul? Nu stim inca pentru ca ghicitoarele nu platesc taxe.

15 comentarii:

  1. Foarte adevarat... eu am ales sa bantui prin tari straine, in speranta ca o sa dau de ceva mai mult bine, insa nu asta e solutia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe scurt cum simt eu starea de a fi român: izgonit de peste tot, pe nicăieri...Crudul simț al singurătății....Izgonit din propriul gând, rătăcind pe la porțile închise ale speranței, speranța de a redeveni așa cum ai fost odată, o picătură în eternul vieții....

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte adevarat,romanul mai rau ca niciodata e lipsit de speranta majoritatea i si arunca privirea spre occident fiinca aici e bataie de joc

    RăspundețiȘtergere
  5. Iata un brand de tara. Jos palaria!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca ar trebui sa incepem sa fim mai exigenti cu noi insine.Pe meleagurile noastre se exerseaza foarte mult vorbitul in dodii.Spre deosebire de alte specii,al caror limbaj oricum nu-l intelegem,specia umana a avut de la inceputuri cuvantul,ca forma de relationare.Cred ca de aici incepe totul, ar trebui sa invatam sa ne asumam responsabilitatea respectarii cuvintelor rostite sau scrise, incepand de la lucrurile marunte.L.Stanciulescu

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu cine prietene sa faci o revolutie, cu cei 7 oameni care au comentat pana acum? De fapt, stii, ca s-ar putea sa mearga, doar ca tu nu esti Fat-Frumos sau Harap-Alb, si nici oamenii de pe blogul tau nu au puteri supranaturale. De ce ne chinuim atat de mult? Nu ar fi mai simplu sa acceptam situatia? De ce ne chinui atat de mult, fiind mereu nemultumiti, poate ar trebui sa jucam jocul lor, dar sa il jucam mai bine sa ii scoatem din ring. Revolutie... e un cuvant mare, e nevoie de curaj, camarazi, onoare, dreptate, incredere, credinta, jertfa, unde le mai gasesti tu pe toate in oameni. Pentru a intra in jocul lor e nevoie doar de istetime. Suntem sau nu asa isteti pe cat ne credem?

    RăspundețiȘtergere
  8. :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  9. imi place ca de cate ori ma uit la tine pe blog citesc doar adavaruri pure.ma uitam la televizor intr-o zi, si vedeam o stire cum ca o multime de paduri sunt vandu-te unor firme straine, care se ocupa cu productia de materiale din lemn.In timp ce stirea era prezentata, se vedeau imagini cu munti intregi de paduri vandute. Deci in concluzie, orice strain care vine si pune babnii pe masa ne poate lua orice, nimeni nu se mai importriveste. O sa ajungem sa nu avem nici macar o padure sa putem respira aer curat. O sa fim sluga Europei. In ce hal am ajuns...Pacat ca multi dintre noi in loc sa se impotriveasca celor care isi bat joc de noi, se alatura lor, si pentru orice ban, sunt in stare sa pupe un fund pe oricine.Am ajuns la un nivel mediocru, un nivel demn de toata rusinea.pacat de noi, pacat de tara,pacat ca ne batem joc de toate cele ce ni le-a dat Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere
  10. Omule,publicul lor nu a apartinut niciodata publicului tau,daca ar fi apartinut ar fi inteles sensul...
    Durerea ,omului-roman autentic,n-o vor putea intelege egotistii...ptr.a intelege sensibilitatea unui om care incearca sa invete un popor sa se autodefineasca trebuie sa atingi coarda sensibilitati,ori atunci cand n-ai sensibilitate,e doar banalitate...
    Nu exista pierdere fara izbanda,si nu exista izbanda fara pierdere;)Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  11. ar trebui sa devii obedat sexual:P

    lasand gluma, bravo, in sfarsit, te preocupa, te preocupa si in trecut, dar acum esti implicat nu pentru ca asa trebuie sa fi ci pentru ca asa simti.

    RăspundețiȘtergere
  12. M-am intors din Occident pentru ca duceam lipsa pe acolo de senzatii umane. Insa acum mi se pare ca locuiesc intr-o gara. Trenul a plecat. Satul e linistit, tinerii s-au dus, au ramas babele si mosii. Nu mai pot sta in Ro pentru ca orice as face mi se pare derizoriu. Nu mai am cu cine vorbi, prietenii pleaca in ritm accelerat. Nu am ce face, nu mai e nimic si nu mai am nici macar indignare. Zilnic parca ma trezesc pe litoral in luna octombrie. Mereu senzatia de sfirsit de sezon. Da, sint perplexa - cind vad oameni tineri si eleganti pe strada in Bucuresti, la Focsani sau Ramnicu Sarat. Ma astept sa se dematerializeze dintr-un moment in altul.
    PS Ce pacat ca nu mai faci filme...

    RăspundețiȘtergere
  13. Stii Tudor, nu incerc sa te contrazic in niciun fel..am insa o vaga impresie ca incerci sa arunci vina pe ceva ce fiecare dintre noi face si sa te indepartezi de vinovatie, sa te individualizezi. Nationalismul ? Patriotismul ? Mmda..greu de crezut, insa exista si il iubim. Rea sau buna, nu ai cum sa nu-ti iubesti patria si nici cum sa fii impotriva ei, e ca si cum ti-ai ura mama, care a imbatranit, s-a zbarcit pielea pe ea, nu mai are putere sa te ajute si acum trebuie sa-i oferi tu ajutorul. Asa e si cu asta, nu ne putem ascunde dupa faptul ca ne iubim "casa si masa"..iubim patria..insa, nu iubim caracterul de stat Romanesc, nu iubim conducatorii si nu suntem de acord cu ei, nu ne iubim semenii pt ca ii credem corupti si doar niste interesati, nu ne place modul de conducere, de politica, de trai si de viata romaneasca in general. Dar..cred eu ca nu are legatura cu sentimentele pentru patria Romaneasca, glia stramoseasca de care din pacate...ne batem joc. Daca ne batem joc de istorie..ne batem joc de noi insine. Suntem clar niste masochisti imbracati la costum. Strigat...Urlet ? Sa fim seriosi, nu exista tupeul..pt ca stim cu totii ca chiar daca fiecare din noi se bate cu pumnul in piept ca striga "catre ei", niciunul nu o sa faca asta daca nu exista "efectul de turma". Si eu zic: Daca tu nu o faci, eu singur nu am de gand! Si tu zici la fel, si el, si ea, si ei.. Traim in "garsoniera" asta..si cred ca ar fi cazul sa ne obisnuim cu ea..de schimbat, slabe sanse. Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  14. Diamantentrauringe sind immer sehr beliebt bei thomas szabo den Paaren. Und der Grund seiner Popularität ist seine Eleganz und natürlicher Schönheit. Aber thomas sabo uhr vor Kauf Ihres Diamantring Sie müssen bedenken, die 4C von Diamant, Schnitt, Farbe, Karat thomas sabo ohrringe seestern und Klarheit. Es ist sehr wichtig, das Wissen dieser 4C haben. Aber der wichtigste Faktor unter ihnen ist der Schnitt eines thomas sabo anhänger Diamanten. Cut von Diamant bezieht sich nur auf die Qualität der Diamanten und auch seine Form.

    RăspundețiȘtergere