E criza. De ce nu ma sinucid? De ce aleg viata?

Textul de mai jos este un pamflet. O fictiune. Daaa? (ce culori mishto, nu?)


Domle', nu poti sa te sinucizi asa, oricum. Am vazut ca acum, in vreme de criza, oamenii mai aleg sa-si rezolve problemele luandu-si Viata. Adio, Viata, adio, probleme. Cam asa sta treaba. M-am gandit si io la treaba asta cu sinuciderea ca sa rezolv problemele, dar am ajuns la concluzia ca mai multe probleme imi fac daca incerc sa ma sinucid. E complicata treaba, mai ales daca alegi sa mori cu steif. Pentru ca, daca te stie lumea, nu poti sa te omori oricum, trebuie sa tii cont si de imagine. Bun.

Eu stau la etajul patru. M-am gandit sa ma arunc pe geam, dar am niste copaci in fata si mi-e teama ca in loc sa ajung la morga ajung in ghips si dup-aia la recuperare si mai dau si cat nu face la kinetoterapeut. Nu e bine.
O varianta ar fi sa m-arunc de la opt, dar nu ii cunosc pe vecinii de acolo si nu stiu daca m-ar lasa sa intru in casa lor. Oricum, va dati seama, nu poti intra in casa omului, de-abia il saluti si hop pe geam. Nu se face. Nici prietenilor nu e frumos sa le faci asa ceva. Am multi prieteni care cred ca ar intelege, dar nu vreau sa le creez complicatii. Vine politia, cerceteaza si, Doamne Fereste, trage concluzia ca prietenul meu, care a fost asa de dragut si mi-a pus balconul la dispozitie, este un criminal. Plus ca, daca el e criminal, s-a dus dracu' mesajul meu cu criza, depresia si sinuciderea si reiese ca sunt o victima. Iar eu victima chiar nu imi permit sa fiu.

M-am tot gandit la pesticide, la furadan. Nu merge ca sunt alergic. Mi-este absolut imposibil sa mor cu bube pe fata sau mai stiu eu ce reactii la nivelul pielii. Tin, domnule, la imaginea mea. Sunt deprimat, e adevarat, Viata nu are niciun sens, dar nici in halul asta. Moartea este totusi un eveniment si nu orice fel de eveniment. Vorba aia, o data in Viata moare omul.

Dupa cum vedeti, sinuciderea nu e chiar asa simpla. Mai ales daca esti pretentios. M-am gandit sa mor inecat. Aici e o alta dificultate care tine tot de imagine. Stiti bine ca la noi serviciul de inmormantare se tine cu sicriul deschis. Iar eu tin la imagine, asa cum am subliniat mai sus. Daca te ineci, nu mai pupi tu costum de haine care sa-ti vina bine. Mai ales ca prefer smoking. Si, daca se poate, sa fie un smoking de firma. Un Paul Smith, ma gandeam.

Dupa ce te ineci, te scoate cam umflat din apa si cu greu sa ti se mai potriveste ceva. M-am gandit sa comand un smoking cu doua numere mai mari, dar problema e ca nu te umfli peste tot la fel. Alternativa ar fi sa-ti ia un croitor masura imediat ce te scot scafandrii din apa, dar e greu sa te sincronizezi. Croitorii in ziua de azi sunt extrem de ocupati si n-au timp sa stea dupa scafandri. S-ar mai putea sa-mi ia masurile la cabina virtuala de la magazinul Cocorul imediat ce m-au scos din apa. Pentru asta ar trebui sa ma inec pe Splaiul Independentei, insa am observat ca in perioada asta nivelul Dambovitei nu este destul de crescut. Categoric, sinuciderea prin inec e greu de controlat.

Un glont in cap. E, uite, asta chiar nu pot. E posibil sa fie televiziuni la moartea mea. Nu stiu daca prind chiar un prime time, dar trebuie sa iau asta in calcul. Ati vazut ca toata lumea se lupta pentru prim planu' mortului. Eh, cum poti sa apari la prim plan cu o gaura in mijlocul capului? Si chiar daca iti tragi un glont in gura. Iese prin ceafa, e adevarat, dar e posibil sa ramai cu fata contorsionata, schimonosita, sa ai, asa, o expresie uimita sau chiar indurerata care nu s-ar potrivi bine cu intentiile tale de sinucigas. Adica nu face sa mori cu ceva in suflet, iar pe fata sa fie intiparita alta stare. Dupa cum vedeti, sunt multe aspecte demne de luat in seama si as vrea sa subliniez mai ales importanta consecintelor post mortem. Pentru ca multi sinucigasi nu se preocupa de aceste aspecte iar, dupa parerea mea, o sinucidere bine organizata se termina de-abia dupa ce te-au pus in groapa.

Ca sa revin, pe fata trebuie sa se citeasca exact mesajul pe care ai vrut sa-l transmiti. Daca ti-e scarba de Viata, colturile gurii usor lasate in jos si o spranceana ridicata. Daca ai avut probleme financiare, pumnii stransi. Daca e dragoste la mijloc, biletelul, mailul sau sms-ul bine redactate, fara echivoc, pentru a nu-i pune in dificultate pe anchetatorii politiei romane, dar nici pe specialistii atat de iscoditori ai televiziunilor generaliste. Daca iti iei Viata suparat pe lumea care nu te intelege e de preferat sa mori cu ochii deschisi, cu o privire acuzatoare care sa dea fiori celor care te-au vazut ultima data si care vor vorbi despre asta trei zile, cat dureaza orice moarte publica in Romania.

Aici as vrea sa va descriu o inovatie. M-am gandit sa creez un cont de Facebook, post mortem, astfel incat lumea sa poata sa se foloseasca de "like" si "share" si sa raspandeasca sinuciderea pe cale virala. Tot aici se pot pune linkuri cu toate aparitiile din presa. N-as vrea sa ma bazez doar pe evenimentul in sine pentru ca, dupa cum ati vazut, televiziunile isi pierd rapid interesul, ceea ce este regretabil. De aceea, post-eveniment trebuie depusa o munca intensa de promovare pentru ca mesajul sa ramana memorabil. Din pacate, pana acolo e cale lunga pentru ca Viata nu ne lasa sa ne sinucidem asa usor.

Ajungem la un moment delicat al studiului pe care l-am intreprins. Spanzuratoarea. Din punct de vederea al organizarii nu e foarte complicat. Exista oriunde niste franghie si o bara, lustra, vreun piron prins de perete sau o clanta. Problema delicata este aceea a erectiei si, cu sfiala va marturisesc, daca apuc sa intru in erectie s-a dus dracului orice spanzuratoare si incepe bairamul. Uit, pur si simplu, pentru ce ma aflu acolo si esuez lamentabil in Viata.

Din perspectiva integritatii corporale sunt in afara discutiei salturile in fata trenului, metroului, masinilor, tirurilor, moartea prin electrocutare (provoaca arsuri complet inestetice) sau orice alte forme de sucombare violenta.

Am reflectat indelung la ideea unei supradoze. Heroina cu cocaina sau diazepam cu alcool sau heroina cu cocaina cu diazepam si cu alcool si tot asa. Aparent, prezinta multe avantaje. Nu exista potentiale victime colaterale si, cu oarecare aproximatie, reusesti sa mori imbracat frumos. Mi-e foarte jena sa va povestesc ceea ce urmeaza. Problema sinuciderii cu alcool si barbiturice e una strict financiara. Dupa cum bine stiti, de la varsta de un an si sase luni, varsta la care am facut primii pasi in viata fugind de acasa, consum alcool si narcotice in cantitati industriale astfel ca acum, in vreme de criza nu imi pot permite sa achizionez cantitatea necesara (rusinos de mare!!!) ca sa fiu trimis pe lumea cealalta. M-am gandit la un credit de nevoi personale, insa dobanda (care nu e fixa, mama lor de banci) perceputa pana la data Judecatii de Apoi, data la care se presupune ca ar trebui sa returnez creditul ar transforma datoria intr-o suma uluitoare. Bineinteles ca nu pot imprumuta acesta suma de la cei dragi pentru ca nu doresc sa-i tranform in partasi inconstienti la acest eveniment organizat de mine.

Sunt deprimat si trist ca traim intr-o societate, intr-o Romanie, in care ti se pun atatea bete in roate in orice ai intreprinde. Aleg astfel sa traiesc pentru ca eu nu vreau sa umblu cu jumatati de masura si doresc sa raman un profesionist in orice as face. Nu inteleg de ce am ajuns in situatia ca initiativa sau demersul personal sa intampine o asemenea dificultate in a se realiza.

Este clar ca societatea, criza, mai ales criza morala, ne obliga sa traim si sa gasim resurse pentru a ne indeplini proiectele in vremuri mai bune, in vremuri in care imaginea nu va fi atat de strans atasata individului. Imi dau seama, dincolo de toate obstacolele expuse, ca mi-ar fi rusine sa ma sinucid privindu-i pe politicienii din jurul nostru. Daca ei aleg sa traiasca, luptand cu criza si luand povara banilor grei ai tarii (ce a mai ramas din ei) pe umerii lor, daca ei pot merge inainte fara sa se sinucida si sunt un exemplu atat de viu pentru noi, ceilalti, ar fi rusinos, aproape imoral, sa comit acest gest, cand exemplele supravietuirii se afla asa de aproape de mine.