[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 11 februarie 2011

Celor de aici. Celor de pe FaceBook.

Celor care citesc acest blog. Celor de pe contul Vama de FaceBook. Celor care au. Si care pretuiesc. Tuturor.




Toti facem lucruri in viata pentru aplauze. Cele mai importante lucruri le facem cu gandul ca vom fi rasplatiti cumva. Incepem de mici. Amintiti-va unul dintre sutele de desene pe care voiam cu ardoare sa-l vada mama. Sau tata. Eram dipusi sa ne scuipam plamanii de urlete ca ei sa se uite.
Suntem fericiti cand actiunile noastre au spectatori. Cand marcam la fotbal sau la baschet si se uita tot liceul. Mai ales fetele. Toate actiunile noastre au nevoie de spectatori. Macar unul. Pana si un spectator poate fi important. Cateodata e mai important decat cinci milioane. Mark Zuckerberg a lansat FaceBook pentru o femeie. Un spectacol de cincisute de milioane de utilizatori pentru o femeie.

Cautam confirmare in actiunile noastre. Cautam sa crestem cu fiecare actiune. A fost bine? Spune-mi, a fost bine ce-am facut? Ti-a placut? Of, Doamne, cat ma bucur ca ti-a placut.
Cand am inceput sa facem muzica, prietenii mei ziceau s-o facem doar pentru noi. Eram tanar si m-am revoltat: - Ce sens are sa n-o auda nimeni? De ce sa cant in baie? Voiam cu tot dinadinsul sa fiu pe o scena cantand. Cand s-a intamplat asta, o saptamana am plutit. Nu la figurat. Vorbesc serios. Dupa primul concert din Laptarie am plutit, usor, deasupra pamantului. Ce vreau sa spun... Facem cu mult mai multa usurinta gesturile care primesc aplauze. Gesturile care intr-o forma sau alta se intorc la noi. Printr-o reactie, oricare ar fi ea. Vrem sa starnim reactii, suntem oameni.

Acum, va rog, ascultati-ma cu atentie. Va cer, va rog sa faceti un gest pentru care n-o sa va multumeasca nimeni in mod direct. Nu veti primi aplauze, nu veti primi confirmari, dupa ce veti face acest gest nu se va produce nicio schimbare majora in viata voastra. Va fi atat de nesemnificativ incat e posbil sa-l si uitati la cateva ore dupa ce l-ati facut. Un nimic. Mai mult decat atat, veti si pierde ceva.

Inainte de a va spune despre ce este vorba mai vreau sa va rog ceva. Dureaza un minut si este un exercitiu de imaginatie.

Ganditi-va ca suntem 25000 de oameni pe un camp care se pierde in mare. Suntem 25000 cu fata la mare. Este liniste. Nu se aude nimic in afara respiratiilor noastre si pescarusii care survoleaza multimea in zbor catre intinderile de apa. Pe malul marii se afla un copil plapand. Este numai piele si os. Din chipul lui au ramas doar oasele pometilor si ochii, arsi. Nu priveste marea. Ne priveste pe noi. Copilul asta ne priveste pe noi toti. Tacem. E un spectaol dureros si maret in acelasi timp. Marea si un copil pe moarte.

Fiecare dintre noi are in mana un telefon. Si dintr-odata, fara sa ne uitam unii la altii, sincronizati dupa propriile respiratii toti formam un numar si trimitem un mesaj. Toti cei 25000 ne gandim la acel copil. Nu ne vede si nu ne aude nimeni. Nu ne cunoastem intre noi. Nu ne vom vedea niciodata. Este singurul nostru moment de solidaritate. Toti, deodata, un mesaj. Si copilul. As putea sa inchei aici. Dar vreau sa mai adaug ca sunt sigur ca un stadion intreg care gandeste la unison pentru un copil, il poate vindeca de cancer. Toata energia aceea venita de la zeci de mii de oameni poate vindeca. Copilul de pe malul marii a prins viata, ne-a intors spatele si a intrat in apa. Sau poate a murit.

Dar noi toti, am incercat. Stiu, nu suntem pe un camp. Nu se vede marea. Si nici nu este vreun copil plapand pe malul ei. Este doar un text. N-am stiut sa fac altfel.

Vreau sa cred ca dupa ce termini de citit, ai sa pui mana pe telefon si ai sa trimiti un sms la numarul 858 (2 euro pentru Primul Centru de Excelenta in Tratarea Cancerului la Copii) si n-ai sa astepti nimic in schimb. O sa-ti vezi mai departe de viata multumind lui Dumnezeu ca esti sanatos. Vreau sa cred ca ai sa faci asta. Ca ai sa trimiti acest sms. Din putinul tau. Respir adanc si fac o pauza sperand ca ai pus mana pe telefon...

Stii, am senzatia ca n-am dat tot ce e mai bun ca sa te conving. Ca nu am fost inspirat. As vrea sa am o ultima imagine expresiva care sa te convinga. N-o am. Ar fi atat de trist sa ai nevoie de ea...



PS. 858 detalii aici

15 comentarii:

  1. recunosc ca desi de multe ori am vrut sa fac un gest oricat de mic precum acesta nu l-am facut.
    de data aceasta am facut exercitiul de imaginatie. si-a dat un rod: un mic gest.
    multumesc Tudor ca existi si ca prin tot ceea ce faci arati ca iti pasa!
    de data aceasta m-am simtit usurata dupa ce am citit post-ul tau si am avut curajul sa pun mana pe telefon.
    suntem egoisti, uitam sa traim si sa fim langa aproapele nostru. din cauza asta avem nevoie de ghionturi ca acesta pe care ni l-ai dat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba da, ai dat tot ce e mai bun ca sa ne convingi!

    RăspundețiȘtergere
  3. FERICE DE PARINTIILUI!!!
    BRAVO TUDOR,IMI INCHIPUIAM CA ESTI O PERSOANA DEOSEBITA!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos gest. Sunt tot mai greu de realizat atfel de proiecte, mai ales pentru ca oamenii sunt tot mai suspiciosi.
    Insa, un parinte care stie sa se bucure de copilul lui, intelege ca acesta nu urmeaza sa traiasca intr-o lume numai a lui.

    Nu trebuie sa fii pe malul marii, nu trebuie sa fie nimeni langa tine. Este suficient sa iti privesti copilul tau sanatos si fericit, iar SMS-ul pleaca singur

    RăspundețiȘtergere
  5. extrem de frumos gestul tau Tudor.Esti un om deosebit si mai rar asa oameni. Am citit acest msg al tau..dar la sf mi-am maginat foarte multi copii ca acela pe care l-ai descris tu si m-am intristat atat de tare :( am pus mana pe tel si am trimis sms. Iti multumesc ca ne amintesti ca suntem cu toti oameni,ca suntem egali in fatza lui Dumnezeu si ca nu treb sa uitam de semenii nostri.Sper sa sensibilizezi cat mai multi oameni. Felicitari!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Tudor,exista un nr. de telefon sau de cont si pt romanii care locuiesc in strainatate? Poate sunt multi, poate sunt putini acesti romani, nu stiu, dar stiu ca lor le este mai usor sa doneze 2 euro, sau 10...nu-si rup de la gura. Eu sunt o astfel de romanca. M-am uitat pe pagina la care ai dat link, dar nu vad la contact altceva decat un nr. de telefon romanesc. Poate nu stiu eu unde sa ma uit...Excelent post. Mama mea are cancer. Moare...dar cand am citit postul tau, nu m-am gandit la ea, ci la copilasii bolnavi.Daca stiti ce parsiva este aceasta boala, si prin ce suferinta si dureri trec bolnavii de cancer,nu va puteti inchipui ca un copilas trece prin asa ceva. Va rog, ajutati cum si cu ce puteti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Acum am citit si am pus mana pe telefon si am dat un sms.
    Mi-ai adus aminte de o intamplare de azi,de la scoala.A venit o mamica impreuna cu un copil mic(vreo 2 ani avea) si ne-a zis ca baietelul are diabet(nu mai tin minte de care) si trebuie sa faca o operatie pe creier.Si daca vrem sa donam cativa banuti pentru copil.Am donat mai multi din clasa si ne-a bulversat o chestie.Era un copil aparent sanatos,se juca cu noi,radea si alerga.Si totusi el trebuia operat pe creier.Sa-l fi vazut cum alerga printre noi si radea si ne-a facut si pe noi sa zambim...Si cand te gandesti ca o mana de om depinde de bunatatea altora..
    Frumoasa postare:)

    RăspundețiȘtergere
  8. @ georgia www.salveazavieti.ro si vei gasi tot ce ai nevoie pentru a face o donatie catre aceasta cauza

    RăspundețiȘtergere
  9. Citeam mesajul tau, Tudore si imi venea sa plang. Cat de egoisti am devenit. Eu fac parte din acei parinti fericiti ai caror copii sunt sanatosi si rad in fiecare zi. Nu vreau sa ma gandesc nici un moment ca situatia ar putea fii distincta.
    As vrea sa postezi un numar de cont si pentru noi, romanii din strainatate. Cum bine comenta cineva inainte, noua ne este mult mai usor sa donam2,3,4... euro. Si totusi nu o facem, continuam sa traim zi de zi, prefacandu-ne ca problemele celui de langa noi nu ne privesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. @georgia si adriana
    Pe www.salveazavieti.ro
    gasiti conturile asociatiei si un cont PayPal prin care puteti face donatii online de oriunde. Informatiile sunt pe homepage, in partea dreapta; trebuie doar sa derulati pagina mai jos.
    Va multumim pentru implicare si dorinta de a da o sansa la viata, copiilor bolnavi de cancer.

    RăspundețiȘtergere
  11. Oau! mi-au dat lacrimile cand am citit! si AM dat SMS-ul :) esti minunat!:)

    RăspundețiȘtergere
  12. pe mine m-ai convins :) si ce ai scris e superb :) felicitari :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumoase postari ! Blogul tau este minunat !

    Eu sunt o bloggerita incepatoare , si am nevoie de putin ajutor pt a ma integra mai usor in lumea bloggerilor scriitori !

    Ai fi interesat de o promovare reciproca a blogurilor noastre prin bannare publicitare ?

    Astept un mail ( doryanna_324@yahoo.com ) in caz ca iti surade ideea si vorbim mai multe !

    Mult succes pe viitor !

    RăspundețiȘtergere