La moartea lui Steve Jobs.

Sentimentul pe care il incerc, si cred ca e valabil pentru multa lume, e ca a murit un prieten. Cineva foarte apropiat. Pentru ca Steve Jobs a reusit sa intre in vietile noastre si sa ne farmece continuu cu descoperirile lui. Fiecare dintre noi i-a multumit macar o data pentru ca poate sa-si care aproape toata muzica intr-un dispozitiv de cateva sute de grame. Multi dintre noi i-au multumit macar o data pentru un alt fel de computer. Mai prietenos, mai simplu, mai simpatic. Sentimentul ca un om e undeva acolo sus si gandeste lucruri care sa-ti faca viata mai frumoasa si mai usoara e nu numai reconfortant, dar iti inspira siguranta si incredere. Cati dintre noi nu ne-am ratacit neputinciosi in padurea driverelor, a erorilor si a instalarilor windows?
Steve Jobs a reusit sa se infiltreze in vietile noastre non invaziv, aproape pe nesimtite, devenind indispensabil. Discursul sau de la Stanford ramane cel mai important discurs motivational pentru o generatie de tineri care s-a rostit vreodata. Acum, cand scriu aceste randuri, o prietena imi atrage atentia: milioane de oameni citesc despre vestea mortii lui Steve de pe dispozitivele pe care el le-a inventat. Pentru foarte multi dintre noi astazi s-a stins din viata un Prieten. Si nu numai atat. Probabil ca este unul dintre cei mai iubiti oameni ai planetei. Pentru ca Steve Jobs a oferit lumii nu doar produse, ci un mod de viata. Iar lumea a platit fericita pentru asta.

Dumnezeu sa-l ierte.