[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 1 aprilie 2013

Cine e slab? Cine e puternic? Biloxi Blues pe 8 aprilie.


 Biloxi Blues. Un spectacol din care încă învăț. Un spectacol care se încăpățânează să nu moară. O lecție de viață printre hohote de râs. Îl jucăm foarte rar din motive care țin foarte puțin de noi și mai mult de dezordinea și confuzia culturală în care ne aflăm. Spectacolul de la Palatul Copiilor din 8 aprilie se joacă deja din 2006. Este prima montare a acestui text în România. Am colindat cu el 20 de orașe ale țării în primul turneu național de teatru de o asemenea anvergură( post revoluție, bineînțeles). Cu toate astea e încă foarte multă lume care nu a văzut Biloxi Blues. Povestea unor recruți care află că trebuie să plece la război și sunt total nepregătiți pentru asta. Povestea unui sergent aparent nebun care știe că singura șansă a acestor băieți este să învețe să facă față războiului și mai ales absurdului care îl însoțește. Ciocnirea dintre băieții ăștia tineri și sergentul Toomey. Eu sunt sergentul Toomey. M-am întrebat mereu cine pierde în confruntarea dintre recruți și sergentul Toomey. De multe ori mi se pare că publicul ține cu recruții. E normal, cel mai slab e întotdeauna simpatic. Sergentul Toomey nu e simpatic, dar are umor. Umorul ăla dur de armată, cinismul celui care a văzut atât de multe, mai ales urâte. Pare că pe Toomey nu mai poți să-l surprinzi cu nimic. Pare că, acolo, în lumea lui cazonă, nimeni și nimic nu-i stă în cale. Cu toate astea, unul dintre recruți i se opune. Pentru că nu vrea să accepte absurdul pregătirilor de război. Toomey o știe pe a lui. Epstein nu "colaborează". Cine va câștiga? Eu cred că Toomey nu pierde. Mi ar plăcea să știu și părerea voastră dacă veniți la spectacolul de pe 8. Bilete găsiți aici și la office[@]agentiadevise[.]ro. Mi-aș dori să putem juca Biloxi mai des, să-și gaseascā locul într-un spațiu unde să-l putem juca regulat. Pentru toată lumea care nu l-a văzut și întreabă mereu de el în pauzele prea lungi dintre un spectacol și altul. Este un text senzațional. Este o poveste din care sensurile se desprind ușor, nu e moralizatoare deși propune repere morale, este un loc în care toată lumea are dreptate doar că dreptatea celui slab nu coincide cu dreptatea celui puternic. Pe de altă parte se ridică întrebarea: cine este cel slab și cine este cel puternic? Biloxi Blues e o felie groasă și gustoasă de viață. E o porție bună de viață.  Are de toate: prima zi de sex, ultima zi de libertate, primul sărut, prima umilință, glume de armată, neînțelegeri, conflicte, solidaritate, speranță. Poate că arta adevărată este cea care te face să uiți de ține. Cel mai mare compliment pe care l-a primit echipa de la Biloxi a venit de la oamenii care ne spuneau că "n-au simțit cele două ore" și că "au uitat de toate". Vă așteptăm pe 8 aprilie.
 
 PS. O mențiune specială pentru Iarina Demian. Cred că toată distribuția trebuie să-i mulțumim pentru felul în care ne-a condus pe scenă. Dacă Biloxi se joacă încă este meritul Iarinei care a luptat din greu pentru el. Este exemplul unui regizor care nu poate să își abandoneze opera, când toată lumea pare să fi renunțat. Și, iată, împins ușor de la spate Biloxi se ridică precum un zmeu într-o zi cu vânt și zboară deasupra mării.

15 comentarii:

  1. Din câte am citit par interesat de vizionarea acestei piese de teatru,dar nu aș putea ajunge.Sper ca într-o bună zi să veniți la Toplița!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Jos palaria, tot respectul si admiratia pentru Doamna Iarina Demian, pentru perseverenta si puterea de munca depuse si folosite sa construiasca spectacolul asta! (intrevzute din fragmentele jurnalului de bord al spectacolului)
    Poate incercati sa aduceti piesa la ArCuB, e o sala tare frumoasa si - in opinia mea de spectator fidel de teatru - mult superioara locatiei actuale unde se monteaza Biloxi. Plus ca, daca retin corect, ar fi o revenire pentru trupa in sala asta, nu?
    Multa bafta si la buna revedere! :)

    PS si personajele, ca si noi, in viata noastra cea de toate zilele fie au de castigat, fie (uneori) pierd....depinde de perspectiva din care privesc lucrurile; un lucru e cert: daca reusesti sa inveti ceva din interactiunea cu ceilalti, fie ei mai slabi sau mai puternici, daca absorbi ceva din puterea lor, nu poti decat sa fii castigator :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vazut spectacolul mai demult si nu mai tin minte subiectul, dar imi amintesc foarte clar starea de bine pe care am avut-o cel putin cateva ore dupa ce s-a terminat. Multa bafta si sper sa aiba succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  5. How I can get money online? Here is the answer!
    http://www.illegaldptc.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
  6. Maine mizati pe 3 adolescenti de 17-18-19 ani si mamele lor! Faptul ca piesa se joaca de 7 ani si INCA n-am ajuns, ma pun in situatia jenanta a consumatorului de cultura care nu-si gestioneaza foarte bine agenda culturala! Succes maine seara!

    RăspundețiȘtergere
  7. http://surorilemarx.wordpress.com/2013/04/07/cum-sa-l-oprim-din-scris-pe-tudor-chirila/ scrie ba in continuare, nu i asculta pe invidiosi rai.

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna, am fost pe 8 aprilie in public. Piesa m-a cucerit. As merge si pentru a doua oara pentru farmecul vostru. Cu adevarat 'am uitat de toate'.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am fost Luni seara in sala.... S-a jucat o piesa incredebil de frumoasa. Felicitari. Niste actori tineri, frumosi si talentati. Am aplaudat din tata puterea mea ca si cum as fi dorit ca bataile mele de palme sa se auda mai tare decat ale tuturor din sala, ca si cum v-as fi strans mana.... Si am simtit ca toti vroiau asta, cand ne-am ridicat in picioare pentru a ne inchina voua, a fost pentru ca inima noastra ne salta mai sus decat nivelul scaunelor... Multumesc, Tudor pentru un teatru minunat !

    RăspundețiȘtergere
  10. Piesa a fost cu totul deosebita, ne-a prins si chiar nu am simtit cum au trecut cele 2 ore. Multumim si felicitari!
    Textul este greu de comentat, ca si in viata, privit separat, fiecare are dreptatea lui, in fond nimeni nu castiga si nimeni nu piede… in final toti castiga, ca apoi sa piarda. Poate ca mai important e felul in care castiga sau pierd, felul in care fiecare face fata castigului, respectiv piederii.

    PS. Nu stiu in ce fel se creaza anumite conexiuni in mintea noastra, dar in timpul spectacolului ma gandeam cat de bine ar merge un videoclip la piesa “Rolul Soarelui” intr-o sala de teatru, in care exista deja decoruri (biletul, haina mare grea si uda) si totul pare gata pentru piesa, are distributia, in rolul principal, nu-si da seama ca rolul lui e de fapt Soarele si incearca sa-l faca din diverse decoruri, sa-l deseneze, sa-l picteze, sa lumineze anumite colturi ale scenei, sa umbreasca altele….Piesa se termina, lumea aplauda…Iese afara si priveste spre soare…”raman in lumina”.
    Poate te inspira.

    RăspundețiȘtergere
  11. TU DEsteapta puli la PS NU se scrie asE de mult. BA Tudfor inapt invatale pe fraierele astea sa scrie corect nu psuri deastea lungi.
    PS u tre sa fie asa:
    P.S: FUT PE MA-TA

    RăspundețiȘtergere
  12. TU DEsteapta puli la PS NU se scrie asE de mult. BA Tudfor inapt invatale pe fraierele astea sa scrie corect nu psuri deastea lungi.
    PS u tre sa fie asa:
    P.S: FUT PE MA-TA

    RăspundețiȘtergere